via Dragos Stanca

Am sters din bookmarks o gramada de linkuri catre ziare locale sau nationale, catre site-uri de televiziuni sau blog-uri detinute de personaje fara caracter.

Am taiat de pe lista un ziar local vandut PSD-ului, cu un editorialist care se crede buricul Pamantului, se linguseste pe langa toti si, nu in ultimul rand, care ar fi crescut tirajul nu pentru ca e campanie, ci pentru ca exista o cerere foarte mare pe piata (nu zau).

Am scapat si de un local portocaliu. Materiale bune inghesuite printre galerii foto in care apar ilustrate cu aceleasi personaje baloase, cu spume portocalii, sau cu acelasi primar in zece ipostaze.

Am sters atat din lista de programe cat si de la bookmarks postul de televiziune cu care am crescut in anii in care eram la Jurnalism. “Consecventa e un lucru rar in politica romaneasca. Crin Antonescu nu a castigat alegerile dar, dupa 20 de ani, Romania a castigat un mod nou de a face politica“. Azi spuneam ca e manipulare grosolana, dar vad ca e totul pe bune: postul renunta public la haina independentei electorale. Asa ca nu, merci!

Am eliminat odata pentru totdeauna televiziunea care insistent a instigat la scandal in ziua alegerilor si a manipulat violent opinia publica.

Am eliminat din lista ziarelor centrale preferate cotidianul care de mai bine de doua luni nu a iesit o zi pe piata fara sa-l aiba pe Traian Basescu in titlu. Mai este unul care e in asteptare, dar care ramane pe pozitii datorita unor editoriale interesante.

Presa a derapat mai mult ca niciodata de la scopurile si principiile sale. Nu mai merita explicatii. Ati mai ramas voi, cei care ma cititi si cei pe care ii citesc, ii cred si ii inteleg. Asadar, Ei cu ei, eu cu voi.

PS: Desi nu sunt un admirator al lui Traian Basescu, astazi i-am dat dreptate in ceea ce priveste lupta sa cu mogulii. Uitati-va in ziarele pe care le aveti la indemana, va garantez ca o sa va speriati.

Foto: Mediafax

Alin Tise, presedintele Consiliului Judetean Cluj, a anuntat ieri ca urmeaza “sa imparta” circa 1.000.000 (un milion) de lei publicatiilor din Cluj-Napoca, sperand sa salveze presa locala de la faliment (suma a fost prevazuta in bugetul propriu al administratiei judetene).

Iata ce declara Tise ieri, in cadrul unei conferinte de presa organizata la Palatul Administrativ:

Sunt fonduri destinate promovarii unor proiecte si anunturilor pe care, conform legislatiei, avem obligatia sa le publicam in presa. Cred ca in aceasta perioada, avand in vedere lipsa de publicitate din ziare, situatia financiara cu care se confrunta societatile de presa in general, fondurile din partea Consiliului Judetean vor fi binevenite. Imi voi fixa o întalnire cu patronii de presa scrisa si vom evalua impreuna criteriile pe baza carora acestia vor putea primi sprijin financiar din partea Consiliului Judetean.

Ultima data cand Guvernul a ajutat intr-un fel presa, in perioada 2000-2004, prin publicitate guvernamentala, a iesit un dezastru.

Tolontan vorbeste intr-un interviu oferit paginademedia.ro despre o masura asemanatoare luata de Guvern in urma cu aproape 10 ani:

Guvernul nu a ajutat presa, Guvernul a vrut sa se substituie pietei, hotarand cine merita sa traiasca si cine nu merita sa traiasca pe piata, acordand discretionar fonduri de publicitate masive anumitor ziare si refuzand ierarhiile care ies foarte clar din BRAT, din SNA, din institutiile care autoreglementeaza presa din Romania.

Acest lucru nu mai este posibil. Nu prin publicitate de stat trebuie ajutata presa din Romania. In niciun caz! De ce spun asta. Pentru ca oricum, raportul de forte din economie este, din fericire, unul favorabil econimiei private.

 Loading ...

UPDATE Pozitia Asociatiei Profesionistilor din Presa Cluj

Asociaţia Profesioniştilor din Presă Cluj (APPC) se declară împotriva subvenţionării presei clujene de la bugetul Consiliului Judeţean şi consideră că această iniţiativă a preşedintelui CJ, Alin Tişe, ar afecta independenţa jurnalistică rămasă în mass-media locală.

APPC îşi exprimă uimirea că preşedintele CJ doreşte să stabilească împreună cu patronii de presă criteriile pe baza cărora ar urma să aloce bani presei locale. Din moment ce respectiva sumă a fost deja prevăzută în buget, aşa cum a declarat domnul Tişe, APPC apreciază că este de datoria forului judeţean să îşi asume răspunderea pentru cheltuirea ei. Orice înţelegere informală sau acord scris cu patronii de presă ar leza credibilitatea mass-media clujene, afectată deja de compromisurile politico-financiare din ultimul an.

APPC, organizaţie reprezentativă a jurnaliştilor din Cluj, va organiza săptămâna viitoare o dezbatere privind chestiunea subvenţionării presei locale.

Colegiul de Conducere al APPC

***

Adevarul a publicat pozitia APPC vizavi de propunerea lui Tise. Pe aceeasi tema au mai scris si Vasile Racovitan, Tibi Farcas, Alin Fumurescu si Andrei Aronet.

***

Mai multe pe aceeasi tema:

Interviu cu Alin Tise pe tema subventionarii presei locale din Cluj-Napoca

E bine ca presa din Romania sa fie ajutata de stat? Un articol bine documentat, in care puteti afla totul despre subventionarea presei, atat in tara noastra cat si in strainatate.

Ceea ce nu spune nimeni niciodata este ca presa are aceste probleme nu din cauza crizei, nu din cauza sistemului, nu din cauza Guvernului, ci din cauza ei. Pentru ca, timp de 20 de ani s-a promovat o presa de subzistenta in acest oras, cu figuri ce nu prea reprezinta tocmai repere pentru cititori, scriu colegii nostri pe blogul Ghilotina de campanie.

Zgomotul iti lasa impresia ca hala in care ai intrat functioneaza ca service auto, iar toate acestea iti sunt confirmate de pacura de pe jos si de pe utilaje, oamenii in salopete si masinariile uzate, dichisite cu butoane, manete si manivele.

Ciudat, deoarece in incapere sunt mai multe persoane decat intr-un service auto. Mai mult decat atat, intalnesti multe femei, care nu au imbracat salopete si nu sunt nici femei de serviciu.

Se aude o sirena, apoi un zgomot de motor urias. Luminile palpaie, din galben in portocaliu, iar cladirea se cutremura pentru o secunda. Sau, poate, doar sufletul tau. Mirosul de cerneala te duce, din nou, cu gandul la vopseaua aplicata caroseriei unui autoturism. E placut. Mirosul de acetona intotdeauna mi-a placut.

Trepidatiile se domolesc si cu cat inaintezi in hala observi “monstrul” ce te-a facut sa tresari. Are monitoare, butoane colorate si instrumente de masurat. Doua femei stau, asezate pe scaune, asteptand sa impacheteze ceva. Mai suna o data sirena si, intr-o secunda, mai multi barbati ies de sub masinarie si din spatele ei.

S-a aprins lumina rosie. O rola mare, alba, incepe sa se roteasca, iar in acelasi timp mai multi cilindri acompaniaza motorul urias, ce urla in gol. Din rola uriasa incepe “sa curga” hartie, ca o banda rulanta. Nimic. Lumina rosie, care imprastie culoare in toata incaperea asemenea unui girofar, continua sa palpaie.

Albul s-a innegrit. E negru, tot mai negru, iar dintr-o data pe coala lunga la nesfarsit incep sa apara dungi. Se transforma in patratele, iar din patratele in cerculete mici. Totul dureaza doua secunde, dupa care vezi prima litera. Titlul, prima pagina. Poza de deschidere iti zambeste la fiecare rotatie a cilindrelor.

Zgomot, tunete, cerneala, girofare. Pe o banda rulanta, ies primele ziare. Inima ti se opreste pentru o clipa, rolele continua sa se roteasca, masinaria sa se zguduie iar titlurile sa curga. Totul curge. Atata informatie. Atata pasiune in articolele tiparite in perechi de cate 10 la fiecare fractiune de secunda.

Ziarele zboara peste tot prin incapere, mai repede decat viteza cu care zboara internetul. Pe net, daca inchizi ochii nu mai vezi nimic. La tipografie simti cum esti invaluit de titluri, surse, intrebari, raspunsuri… Cum sa ramai indiferent si sa nu simti nimic? Cum poti, oare, sa nu te indragostesti? De miros, de cerneala, de idei, de presa si de ziare. De acel lucru comun pe care il faci zi de zi, insa fara sa vezi, sa simti si sa auzi modalitatea prin care paginile la care lucrezi ore in sir ajung sa-ti stea cuminte in brate, sa iti gadile degetele si sa lase in preajma ta acel miros fara de care ziarul nu s-ar numi ziar, iar presa scrisa nu ar fi presa.

Foto: David Shugar

Majoritatea dintre noi am auzit de criza la televizor, am citit despre ea in ziare ori ni s-au ascutit urechile cand a fost pomenita la radio. Criza economica a devenit, pentru majoritatea muritorilor de rand, un produs media, o intoxicare care ne umple timpul incat vietile personale ne sunt invadate de griji, frica si precautie. Ne trezim in criza, ne urcam in autobuz in criza, compostam biletul cu gandul la criza, nu mai dam randament la serviciu din cauza crizei. Gandul ne e la un singur lucru, la fel cum toate posturile de stiri din tara ne ofera zilnic emisiuni, stiri sau simple informatii despre criza economica mondiala.

Doar printr-o cautare pe Google dupa criza economica gasim aproape doua milioane (2.000.000) de rezultate. Dar daca am fi trait intr-o epoca in care media nu ar fi existat? Sa nu fi existat ziarele, iar tehnologia sa nu ne permita sa adormim in fiecare seara stresati din cauza stirilor care contin acest cuvant mai mult decat a fost pomenita vreodata Elodia?

Daca e sa privim realist viata de zi cu zi, nu ne ajuta cu nimic aceste informatii abundente. Stim cu totii ce simtim cand le auzim, iar de asemenea realizam ca nu ne fac viata mai colorata in absolut nicio privinta.

Va propun, astfel, un test de imaginatie. Inchideti televizoarele, opriti computerele si puneti deoaparte ziarele. Stingeti si radioul, relaxati-va si ganditi-va la ceva frumos. Incepand de acum, considerati ca nu ati auzit de criza economica decat foarte vag, de la vecini ori colegi de serviciu, insa nu va pasa.

***

E abia ianuarie, insa mirosul diminetii aduce in casa un aer proaspat de primavara si imaginea ghioceilor ce au rasarit deja in fata blocului reinvie optimismul care te caracterizeaza. Cafeaua e mai buna decat intr-o zi ploioasa si posomorata. Dupa ce iesi de la dus ai timp si de micul dejun, dupa care fugi in statie sa prinzi autobuzul care te duce la locul de munca.

Calatorii iti zambesc cu totii. Chiar ii oferi un capat de bilet unui tanar care nu a mai reusit sa isi cumpere unul. Te gandesti in continuare la ghioceii din fata blocului, iar in minte iti vin ganduri frumoase, din copilarie. Abia astepti sa ajungi la locul de munca, sa fii iar intre colegi, sa purtati conversatii amuzante si sa realizati lucruri demne de laudat pentru companie. Discutiile sunt in toi, iar subiectele de conversatie vin rand pe rand, ca in perioada liceului, dupa vacanta de vara.

Ti-ai terminat repede treaba, iar timpul liber te astepata cu bratele deschise. E destul de placut afara, incat iti permiti sa te asezi pe o banca in parc, sa deschizi cartea preferata si sa recitesti, din nou, fragmentele preferate. Iti dai seama ca o plimbare este binevenita, astfel o iei la pas, prin centru, admirand orasul. Zambesti si toata lumea iti zambeste. Copiii bat mingea la coltul strazii, unii batranei fericiti impart flori trecatorilor, iar splendoarea zilei te acopera cu o melancolie coplesitoare.

Ajuns acasa, te asiguri ca ghioceii din fata blocului sunt la fel de gingasi, iar linistea din apartament incepe, incet incet, sa te surprinda. Adormi…

La un moment dat tresari, in casa e intuneric si linistea din incapere s-a transformat intr-o galagie umilitoare. E doar in mintea ta, nu s-a intamplat nimic, iar de asta iti vei da seama cand vei constientiza ca, de fapt, ai avut un cosmar.

Ai visat ca lumea e cuprinsa de criza, televizoarele iti repeta asta non stop, oamenii la radio urla, ziarele se scriu cu aceleasi cuvinte – criza economica -, iar zambetele tuturor au fost inlocuite de fete posomorate, stres si teama.

***

Suntem, intradevar, prea stresati. Tind sa cred ca nu din cauza crizei, ci din cauza faptului ca “unii” vor asta. Am ajuns sa fim dati afara fara niciun motiv, la finele contractului fiind scris, mare, criza economica. Am ajuns sa uitam de noi, de persoanele iubite si de frumusetea zilei. De oameni, zambete, dor si prietenie. Daca s-ar putea, ne-am scoate ochii. Mi-e teama sa o spun, dar cred ca vom ajunge si acolo, atata timp cat criza e la moda.

Mai teama imi e, insa, de faptul ca vom ajunge la un moment dat sa ducem dorul crizei. Sa ne obisnuim atat de mult cu ea incat, intr-o buna zi, sa fim stresati din cauza ca nu vom sti ce sa facem dupa ce se va termina.

Va invit sa va imaginati: Cum va arata viata dupa criza?

——-

UPDATE Mara a deschis seria raspunsurilor cu un comentariu interesant si destul de dureros pentru unii dintre noi: Ce ne-am face fara criza? Daca nu ar fi criza am fi pusi din nou in situatia de a ne asuma propriile greseli.

Va astept, in continuare, cu idei in ceea ce priveste viata dupa criza.