Cineva m-a intrebat oare cum se “lipesc” acum copiii in scoala generala? Tot cu o prietena dezbateam faptul ca, parca, toata lumea e intr-o relatie, in ziua de azi, in jurul nostru. Doua mici amanunte care mi-au amintit de cum a fost prima mea “prietenie”.

Play inainte de a citi:

La circa un kilometru de casa mea, dar pe aceeasi strada, veneau in fiecare vara doua fete frumoase. Aveau cam cu un an mai mult decat mine. Eu eram la sfarsitul clasei a cincea sau a sasea, intr-o vara torida cand, intors de la scaldat cu prietenii, le vad cum isi descarca bagajele din masina tatalui lor, care le-a adus la bunici. Am fugit repede acasa, m-am schimbat, am mancat repede ceva si am iesit “dinsus”, cum ii spuneam noi, unde in fiecare seara dupa scaldat jucam prinsa sau ascunsa.

In acea seara aveam sa cunosc, insa, un sentiment ciudat (pe atunci). Stand noi pe o banca din apropierea casei bunicilor celor doua fete, alaturi de alti amici de atunci, incepem sa jucam Adevar sau provocare (vai ce amintiri am cu jocul asta :D). Dupa ce una din fete a fost provocata sa ma sarute (ma rog, sa ma pupe pe gura) am inceput sa vad stele verzi si sa nu mai pot fi atent la nimic din jurul meu. Mai ales ca eram indragostit de acea fata de vara trecuta.

Am invitat-o la o plimbare, ne-am plimbat o jumatate de ora, timp in care eu ma balbaiam si ei ii placea, ne-am intors in fata portii ei, iar dupa doua minute de tacere i-am pus intrebarea magica: Vrei sa fii prietena mea?

A fost prima fata pe care am intrebat-o lucrul asta (si cred ca ultima, in alte cazuri venind de la sine :D) dar am fost parca atat de mandru de intrebarea mea. Poate pentru ca am primit raspunsul pe care mi-l doream de aproape un an.

Parca simt si acum emotiile ce le traiam atunci. Parca si clipele durau mai mult. A fost o “relatie” de o luna, gen tinut de mana si vazut in fiecare seara, nimic mai mult, poate cate un pupat pe obraz si foarte rar pe gura, dar a fost o luna plina. Sincera, fericita, inexplicabila.

Voi cum va amintiti de prima voastra “relatie”? :)