Nu e o noutate pentru nimeni ce am facut anul acesta de Revelion (ca si anul trecut de altfel) – un prieten imi spunea ca tot internetul stie ca am fost in Slovacia. Foarte bine, ma scapati de palavrageala :) si am sa va incant privirile doar cu niste fotogrtafii si video (cei care nu le-ati vazut deja).

Am fost 12 prieteni, la aceeasi cabana din Vel’ka Lomnica ca si acum un an si am schiat in general pe partia neagra si pe cea rosie de la Bachledova, dar si in Tatranska Lomnica.

Noutatea in acest an a fost ca i-am avut ca parteneri/sponsori, spuneti-le cum vreti :) pe cei de la Jagermeister, Decathlon Cluj si Centrul de inchiriere schiuri Buscat, care au aratat o deschidere neasteptata in privinta ideilor noastre.

Va las cu cateva fotografii si video (ski version; probabil Andi, care e mai minutios si rabdator :) va include in versiunea sa mai lunga si alte detalii surprinse in cele 4 zile de petrecut in Slovacia). An nou fericit!

Au mai scris despre Teo si Gabi (care ofera, de asemenea, foto si video).

Visam la un concediu superb, dar a fost o vacanta cum nu ne-am inchipuit. Escapada in Grecia, de saptamana trecuta, mi-a schimbat nu numai modul de a privi si a trata viata, ci m-a facut sa apreciez si mai mult oamenii din jur. Am invatat sa fiu mai bun, am invatat sa iau decizii si, cel mai important, am invatat ca viata depinde de luarea unor decizii.

Voi scrie insa despre nebunia pe care am trait-o in tara alb-albastra, iar despre viata, prieteni si alegeri ma voi ocupa personal :)

Greece Summer Trip – episod pilot

Plecarea a vut loc vineri noaptea. Am calatorit prin Sibiu – Valea Oltului – Ramnicu Valcea – Craiova – Bechet (de unde am luat feribotul peste Dunare) – Bulgaria (o tara parca tot mai tare uitata de lume) – Grecia. Deoarece sambata era aproape seara cand am ajuns si eram aproape de Halkidiki, ne-am hotarat sa ramanem peste noapte aici. Am mers intr-o statiune din apropiere, unde prima data am sarit in mare :) apoi am inceput sa cautam cazare. Doar jumatate dintre noi au gasit, intr-o vila, iar noi am dormit in cort pe plaja.

Nu va puteti imagina (cei care nu ati facut-o) cum e sa dormi pe plaja in cort, pe sunetul facut de valurile care se sparg de tarm, acompaniat de sunetul greierilor. A fost una din cele mai superbe experiente traite in Grecia. Cortul il instalam in cinci minute, in timp ce stateam cu totii la o bere, noaptea, pe plaja. Dormeam neacoperiti, temperatura peste noapte era perfecta, iar dimineata nu te trezeai inainte de 9.00, cand intr-adevar incepea sa fie prea cald. Cortul, unul numai perfect de vara, cu gaurele, permitea aerului sarat sa patrunda inauntru si sa adormi nu doar pe un fundal sonor minunat, ci si pe unul olfactiv. Iar noaptea, noaptea era superba, puteai privi toate stelele, mult prea multe pentru a calma fiorii care-mi treceau prin fiecare nerv.

Duminica am pornit catre vestul Greciei, portul Igoumenitsa, de unde urma sa luam feribotul catre insula Paxos. Am ramas impresionat (inca o data) de infrastructura rutiera a grecilor. Autostrada spre vest trece, cred, prin cel putin 15 tuneluri. La iesirea din ultimul dai ochii cu marea. Ti se taie respiratia. Iti vine sa te dezbraci si sa te arunci in mirajul racoros si albastru…

A trecut ziua repede, feribot avand abia dupamasa. Ne-am imbarcat, am parcat masinile pe punte si apoi, vreme de aproape doua ore, am admirat marea larga, a carei culoare se pierdea la orizont. In dreapta de insula Corfu rasarea insula Paxos. Am ajuns exact la apus. Am facut turul insulei si deja se intunecase.

Nu aveam niciun plan, nu stiam unde mergem (am vazut doar doua poze pe internet cu insula), nu stiam ce vom face, insa cel mai important lucru e ca toti vroiam asta, sa exploram, sa ne bucuram, sa traim clipe neprevazute, necunoscute.

Am inceput sa cautam cazare, iar pentru ca nu am gasit am pus iar corturile pe o plaja din estul insulei (spre bucuria mea). Am povestit toata noaptea, am ras si am facut baie la lumina stelelor, pana in momentul in care o romanca, una din singurele de pe insula, a oprit vazand numerele de inmatriculare ale masinilor si, povestind, ne-a spus ca pe insula nu exista nicio plaja, iar lumea incepuse sa fie deja iritata…

Probabil se referea la plaje de nisip, deoarece a doua zi, luni, ni s-a parut ca vedem paradisul. Turul insulei pe lumina a fost fenomenal. Plaje de pietris alb, apa albastra precum in vederile de la tarabe, stanci, oameni zambitori, era de vis. Intre timp am gasit si cazare – am stat in doua case cu 20 de euro pe noapte de persoana timp de trei nopti.

Au urmat, apoi, poate cele mai frumoase zile din viata fiecaruia dintre noi. Noi, baietii, ne doriseram stanci de pe care sa sarim inca din momentul in care povesteam de Grecia. Am gasit, in vestul insulei: stanci de 6 metri, stanci de 10 metri, stanci de 12 metri. Am sarit ca niste copii nebuni, pana si fetele au facut-o, am facut scufundari pe sub arcuri pietroase si am inotat cu pestii. La pranz ne-am intors din salbaticia formata din roci si am admirat portul Lakka, o laguna albastra a barcilor.

N-au lipsit nici scuterele. Am inchiriat doua buburuze, cu care am facut turul insulei noaptea si partial ziua. N-as putea descrie in cuvinte nici aceasta experienta, practic dimineata te urci pe doua roti, accelerezi si explorezi necunoscutul. Nu exista politie, nu exista cocalari in trafic, nu exista claxoane.

Aproape de finalul tripului nostru am urcat pe o barca de pasageri si am navigat catre o insula mai pica, denumita Antipaxos, renumita pentru nisipurile sale de aur si culoarea si mai albastra a apei – plajele sunt incluse in top 10 al celor mai frumoase din Europa. Baie, soare, in fata marea, in spate muntii, o zi superba, incheiata in acelasi ritm: corturi pe plaja si foc de tabara.

Dimineata, la usa cortului aud vorbindu-se in italiana. Erau doi soti, care si-au lasat yachtul in laguna si coborasera pe plaja pentru a merge la una din tavernele din apropiere sa manance. La intoarcere ne-au invitat pe yacht pentru a ne servi cu apa, deoarece ni se terminase. Nu o sa credeti, dar am dat de niste oameni iesiti din comun, de o omenie neintalnita: am navigat cu ei toata ziua, am gatit si am baut pana in zori, ne-am imprietenit iar seara am iesit la o cina, unde ne-au promis ca vor vizita Cluj-Napoca. Mai mult, a doua zi, la plecarea noastra, au venit in port pentru a ne face cu mana. Speechless. Va invit sa cititi intreaga poveste traita alaturi de ei, e scoasa parca dintr-un film sau o carte

Credeam ca vacanta noastra e incheiata, zambeam fericiti dupa toata nebunia de o saptamana, dupa intamplarea cu italienii, insa nu a fost deloc asa. Pe strazile Gaios-ului, portul insulei Paxos, in ultima noapte Catalin, unul din cei mai buni prieteni, i-a cerut Oanei, iubita sa, sa isi petreaca viata alaturi de el. Nu stiu exact momentul in care s-a intamplat, nici locul, nici cuvintele sale, insa stiu doar ca Oana mi-a aratat imediat inelul si parca timpul se oprise. Ce saptamana, ce vacanta, ce oameni, ce experiente!

Am trait altfel. Ne-am dat seama ca ne bucuram de fiecare clipa, ca totul e mai frumos atunci cand nu iti faci planuri si am promis ca nu ne vom schimba niciodata. Nu vom fi cocalari, nu vom fi ciobani fata de altii, nu vom fi niciodata indiferenti, mincinosi sau superficiali. Vom merge inainte cu zambetul pe buze, vom lua viata de coarne si o vom scutura de toate frumusetile pe care ni le poate oferi. Suntem optimisti si emanam optimism. Iar pentru ca am filmat totul si Trilulilu.ro a imbratisat ideea, ne-a oferit sansa de a difuza pe site-ul lor, cel mai vizitat din Romania, un serial compus din 8 episoade. Pilotul a fost lansat si probabil l-ati vazut mai sus, iar urmatoarele episoade vor sosi ulterior (stati linistiti, o sa aflati cu totii de ele). Aveam nevoie si de un nume, astfel incat eu, impreuna cu Andi, nu am stat prea mult pe ganduri si am infiintat noua noastra pagina (va invitam sa ii dati like - tot aici vor putea fi urmarite productiile noastre), sub tutela careia vor rula toate proiectele noastre. Credeti-ne, vor fi multe, din ce in ce mai entuziaste. Ce nume am ales? A fost mai simplu decat pare: ALTFEL.

Tu, cel care ai citit pana aici, cu siguranta nu esti departe de felul nostru de a fi. Poate ai fi vrut sa fii cu noi, acolo, in calatoria vietii noastre. Dar nu-i nimic, vor mai fi. Scrie-ne si data viitoare vom fi mai multi. Deoarece ne place sa avem in jur oameni deosebiti, persoane altfel.

Viata e frumoasa. Nu, nu e un cliseu, daca intr-adevar asa suna pentru tine inseamna ca gandesti prea mult. Nu o mai face. Traieste, bucura-te, ia decizii, zambeste.

PS: Multumesc Tudor Cutus si Calin Biris pentru ajutorul acordat, Trilulilu, Smailo pentru ca a fost partenerul nostru in excursie, oferindu-ne doua GPS-uri de ultima generatie si, nu in ultimul rand, celor alaturi de care m-am bucurat in aceasta vacanta minunata: Andi, Catalin, Croco, Anca, Oana, Mihaela, Alina.

Cladirea Parlamentului din Ungaria

Prima data in viata, de Pasti nu am mai mers acasa la parinti, ci in tara vecina, Ungaria. Nu mi-a parut rau si va spun asta cu mana pe inima, deoarece am avut sansa sa vad un adevarat oras cultural, aflat la un pas de asa numitul oras de cinci stele – Cluj-Napoca. Mai e mult de investit, lucrat, educat in urbea din Transilvania noastra pana ce orasul sa ajunga asa cum primarul il crede. Sa nu mai zic de Bucuresti…

***

In Budapesta strazile chiar se spala, nu e praf (credeti-ma pe cuvant cand va spun asta), masinile arata de parca zi de zi ar fi lustruite in casele fiecaruia, cladirile au colturi rostuite, drepte, pe care tencuiala nu e crapata. Geamurile lucesc, peretii sunt netezi, de parca tot orasul ar fi construit din calcar si marmura (nu doar cladirea Parlamentului lor, inscrisa in patrimoniul UNESCO – cu adevarat o capodopera).

Budapesta e mai europeana ca intreaga Grecie, pana si oamenii sunt mai agitati putin. Pietonalele sunt pavate cu piatra dura, dreapta, mult mai lata decat cea de la noi. Orasul e intesat cu spatii verzi, de la parcuri, pana la mici oaze de verdeata, pe care te poti intinde fara ca autoritatile sa te amendeze. Da, intr-adevar, ai voie sa calci iarba, sa sezi pe ea, sa simti ca exista verdeata in orasul respectiv.

Cladiri de birouri nu exista in centru. Nici in apropierea centrului. Ori cel putin nu le-am vazut, datorita formelor constructiilor, care mentin aceeasi linie arhitecturala. Si apropo de cladiri si arhitectura, la ei totul e reabilitat, renovat si curat.

Dunarea si Citadela de deasupra orasului sunt, parca, un cuplu adorat si indragit de toti locuitorii maghiari. Si nu numai. Orasul e plin ochi de turisti. Stati linistiti, stiu si sa-i atraga, si sa-i lase sa plece cu amintiri frumoase…

Oamenii? Cu zambete pe fata, calmi, relaxati. Vreti sa va spun doua amanunte pe care cu siguranta le veti observa la ei, dar nu si la noi? Taximetristii sunt imbracati la patru ace, iar soferii autoturismelor dau prioritate de fiecare data biciclistilor! Cititi aici totul despre Budapesta.

Toate aceste aspecte ma fac sa cred ca acesta e motivul pentru care unii dintre noi nu pot convietui cu ungurii si nu-i plac de nicio culoare. Pentru ca sunt mai deschisi, mai occidentali, mai curati, mai diplomati…

***

Ar fi multe de spus despre capitala Ungariei, care m-a impresionat poate mai mult decat orasele grecesti din unele puncte de vedere. Dar o comparatie pe aceasta tema cu alta ocazie.

Cum m-am simtit in Budapesta? (more…)