TweetVictor Rebengiuc si alte cateva zeci de cineasti romani au protestat intr-un mod impresionant fata de un proiect de modificare a Legii cinematografiei romanesti, initiat de Sergiu Nicolaescu. La Gala de Inchidere a TIFF 2010, actorul a citit Proclamatia de la Cluj, semnata atat de profesionisti din domeniu, cat si de invitatul special al festivalului din acest an, Wim Wenders. Cu totii au fost invitati pe scena.

Rebengiuc a spus ca daca Legea va fi modificata, cinematografia din Romania se va intoarce cu 15 ani in urma.

Sursa video: piticu.ro

TweetN-ai strigat niciodata jos cineva, ci sus altcineva. Eram un pusti si nu intelegeam ce e cu atata Revolutie, atata “Ceausescu nu mai e”, atata democratie peste noapte.

Intre timp, voi stateati zi si noapte in Piata Libertatii din Cluj, respectiv in fata la Universitate in Bucuresti si “trageati”de “cortina”. Doina Cornea & Co. reprezentau miscarea de rezistenta, acei golani, cum au fost numiti de unii. Cu diploma, cu ecuson. Iar tu ai venit frumos la papion si cu un mirific ecuson: Golan de la maison!

Victor Rebengiuc s-a opus comunismului cu fiecare colt al sufletului. I-am vazut emotiile si trairile pe viu, in cadrul TIFF, atunci cand ne povestea despre 1989-1990. In 21 decembrie 1989, cand s-a tras pentru prima data la Cluj, actorul se afla in orasul de pe Somes. Auzeam cum se tragea. Eram la Victoria. Colegii spuneau ca sunt niste porumbei care misuna pe acoperis. Apoi s-a auzit mai tare. Am spus clar ca se  trage. Tinerii strigau “Jos Ceausescu” si “Vrem libertate”.

Nu a trecut mult timp pana ce pe strazile orasului era feerie. Grupuri de tineri se plimbau prin oras si inconjurau actuala cladire a Prefecturii. Dintr-o data am auzit: “O fugit berestiaaaa”. Am vazut apoi la televizor, in casa unui om pe care nu il cunosteam, cum Ceausescu fugea cu elicopterul.

Dupa cateva zile, in Bucuresti, am spus ca trebuie sa facem si noi ceva. Nu stiam ce, dar trebuia facut ceva. Rebengiuc a participat aproape zilnic la intalnirile “golanilor” de la Universitate, unde a venit insotit de disidenta Doina Cornea purtand un ecuson: Golan de la maison. Deoarece toti tinerii care se adunau atat acolo, cat si in Piata Libertatii din Cluj-Napoca purtau ecusoane de golani, fiind numiti astfel de Ion Iliescu, dupa ce acesta a fost huiduit de sute de persoane pe platoul Salii Sporturilor, in cadrul unei vizite electorale. Doar ecusonul lui era, insa, diferit, deosebit, purtat de un om deosebit.

Multumesc, maestre, acum inteleg ce a fost cu atata Revolutie, atata “Ceausescu nu mai e”, atata democratie peste noapte.

TweetMihai Chirilov, directorul artistic al Festivalului International de Film Transilvania, raspunde prin cateva argumente interesante la intrebarea De ce trebuie sa vii la TIFF?, intr-un interviu acordat celor de la Hotcity. Mi-a placut partea cu “festivalul nu e unul facut pentru industrie, ci pentru public, e deschis publicului. Cinefilul care merge la film poate sa il opreasca pe strada pe Wim Wenders (invitatul special al TIFF 2010, n.RN.) si sa il ia la un separeu foarte prietenesc despre filmografia lui“.

Acelasi Chirilov povestea, in cadrul TIFF Lounge, despre spiritul festivalului, cuvinte in care m-am regasit si eu. Mihai povestea ca desi apar uneori probleme sau erori in ceea ce priveste sonorizarea intr-o sala de cinema, o subtitrare care nu-si gaseste locul sau, poate, lipsa de comunicare in unele cazuri nu dezamageste publicul, ci zambetul le ramane acestora mereu pe fata. “E interesant faptul ca lumea e fericita si iubeste TIFF-ul chiar daca apar uneori mici probleme. E acel spirit de solidaritate fata de festival, pe care il au ei, cinefilii, fanii TIFF“, spunea (aproximativ) Chirilov. Despre “sufletul” TIFF am mai povestit aici.

Pentru ca tot vorbim de spiritul festivalului si de solidaritate, sa nu va povestesc ca prietenul meu Andi s-a intalnit, pe strada Croitorilor, cu un mare regizor strain invitat la TIFF, maestrul fiind singur si rupt de beat. Evident nu l-a fotografiat :)

Pe voi ce va atrage la TIFF? Filmele, atmosfera, invitatii, petrecerile? Toate? :)

TweetUn castel care datează din perioada renascentistă, o curte împrejmuită de torte si un ritm psihedelic creat doar cu o chitară le-a dat frisoane celor aproape 500 de persoane prezente aseară, de la ora 21.30, la proiectia filmului „Dracula“, realizat în 1931, a cărui coloană sonoră a fost realizată live de chitaristul Gary Lucas.

Foto: Caius Raţiu (Adevarul)

Sase ferestre sângerânde flancau un ecran alb, pe a cărui pânză s-a derulat, pentru aproape două ore, unul din filmele mult asteptate în acest an la editia a noua a TIFF. „Avem de-a face cu vampirul din Transilvania“, a fost una din primele replici ale actorilor. Filmul, care rula parcă cu încetinitorul, în alb si negru, tinea publicul apăsat în scaunele amplasate în curtea castelului. Chitara lui Lucas îi ducea pe toti cu gândul la legendarul Dracula, unii punându-se chiar pe sotii odată cu începerea filmului, începând să-si sperie prietenii care priveau atenti la ecranul montat în fata castelului.

Formidabilul Gary Lucas

Proiectia a durat aproape două ore, timp în care chitaristul Gary Lucas, cel care acompania coloana sonoră a filmului care a sosit în Transilvania în premieră europeană, nu si-a dezlipit deloc vârfurile degetelor de pe corzile chitării sale.

A venit pentru prima dată în Transilvania, deşi a acompaniat live pelicula „Dracula“ în toată lumea, din Australia până în Cuba. Cu o zi înainte de proiectie, artistul a declarat că a devenit obsedat de ţara noastră în urmă cu foarte mulţi ani, când a citit pentru prima dată cartea despre legendarul vampir.

„După ce am citit cartea, am devenit obsedat de România şi am început să caut informaţii despre ţara asta. A face un show cu Dracula în Transilvania, mai ales la un castel, mi se pare cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla“, a spus Lucas sâmbătă, într-o conferintă de presă. Aseară, după proiectarea peliculei, chitaristul a afirmat că evenimentul de la Bontida i-a stârnit numeroase emotii, iar evenimentul a fost unul pe care nu îl va uita niciodată.

Publicul, fără replică

Zeci de masini au început să ruleze spre localitatea clujeană începând cu ora 20.30. Localnicii n-au mai văzut asa ceva. La portile castelului, o sumedenie de cinefili nerăbdători asteptau să intre în curtea fortificatiei pentru a urmări celebrul „Dracula“.

Filmul a fost savurat dintr-o clipă, iar la finele acestuia, publicul nu stia cum să reactioneze. Initial, sfârsitul nu i-a clintit din loc, până ce două palme din mijlocul multimii au început să aplaude. S-a creat un val de aplauze, după care Gary Lucas a coborât de pe scenă cu zâmbetul pe buze.

Filmul s-a încheiat in jurul miezului noptii, însă luminile rosii din interiorul castelului au rămas aprinse, salutând sfârsitul unuia din cele mai reusite evenimente realizate în cadrul festivalului de film.

TweetIn 1990, clujenii se strangeau in Piaţa Libertatii, unde isi manifestau sentimentele anticomuniste si invatau pe viu ce inseamna democratia. Actuala Piata Unirii fost varianta clujeana a Pietei Universitătii, si poate mai mult decat atat. A fost si un spatiu liber de comunism, dar si locul unde, din vorba in vorba, mii de clujeni au invătat abecedarul democratiei.

Astfel a inceput, dar iata cum a continuat: (more…)

TweetMa consideram o persoana fara prea mult noroc in competitii sau mici concursuri. Nici la loz in plic nu am castigat vreodata, dar de data aceasta blogul mi-a purtat noroc.

Am scris despre TIFF si, daca tot am facut-o, mi-am inscris site-ul si in competitia UrsusFilm. Una dintre postari a fost votata de zeci de persoane (pe multi nici nu-i cunosc, dar le multumesc tuturor), clasandu-ma, in cele din urma, pe locul 7. Potrivit regulamentului, primii 10 castiga automat un sistem LG Home Theatre despre care puteti afla detalii aici.

Urmeaza ca Tudor Giurgiu, presedintele TIFF, sa desemneze cel mai bun articol dintre cele zece, care va fi premiat cu un televizor LG LCD. Oricat de optimist as fi nu as ajunge asa departe, deci imi ramane sa le urez succes celorlalti noua clasati in top (castigatorul ar trebui sa-i invite pe toti ceilalti noua castigatori la un film pe noul LCD :P).

Campania/competitia a avut ca scop popularizarea TIFF pe internet. Din cate am vazut, au fost destul de multe persoane care s-au inscris ori cu blogul, ori sa voteze, deci cred ca ideea a fost un succes. De asemenea, campania a fost una inedita, avand posibilitatea de a citi multe articole care mai de care mai interesante si entuziasmante. Felicitari, pe aceasta cale, si initiatorilor.

Multumesc, de asemenea, Ursus si UrsusFilm.

PS: Titlul reprezinta subiectul mesajului primit astazi pe e-mail.
PPS: Traiasca blogurile si blogosfera. Nu, Tibi? :)

TweetExpertilor. Domnilor, doamnelor. Mergeti la Venetia. La Toronto. La Cannes. La Berlin.

Aveti pretentii de la un festival ce a reusit sa dea suflet Clujului, dupa atatia ani de amaraciune din punct de vedere cultural, ca de la un festival recunoscut pe plan mondial.

TIFF nu e Cannes si Cannes nu e TIFF. La TIFF merg oameni, cinefili, iubitori de filme. La Cannes merg critici, personalitati, VIP-uri.

TIFF sunteti voi, sublinia Anamaria Marinca. Da, suntem noi, cei ce simtim aerul de festival timp de zece zile, noi, cei care nu intarziem la niciun film, chiar daca nu face parte din competitie. Noi, cei care platim un bilet pentru a urmari o pelicula no name, nu care ne infofolim cu fite, fiindu-ne greu sa ne dam jos din pat, din cauza room-service-ului care intarzie sa apara, mai ales dupa noaptea grea in care am baut ‘enspe pahare de techila.

Juriului din acest an al TIFF ar trebui sa-i fie rusine. De public, de organizatori, de producatorii de filme.

Miserupismul grosolan al juriului reiese dintr-un interviu publicat de Ziua de Cluj, in care Dan Fainaru (who?) ne vorbeste noua, celor care traim febra celor zece zile, de adevarate festivaluri cu adevarat importante, nu rahaturi locale.

***

Iata parerea juristului Dan Fainaru despre TIFF, preluat pe fragmente din Ziua de Cluj:

Festivalul TIFF, ca  încă vreo 50-80-500 de alte festivaluri europene, este bine organizat, dar, cu părere de rău, sunt numai 4-5 care, într-adevăr, pot să influenţeze:  Cannes, Berlin, Toronto, Veneţia.

(Dupa ce majoritatea membrilor juriului au intarziat la filmele din competitie, unul dintre ei are tupeul sa ne vorbeasca despre faptul ca TIFF nu este decat o buruiana intr-un lan de grau – cineva a uitat sa-i aminteasca: la TIFF nu culegem roadele, ci le admiram)

Cum apreciaţi oferta de film din această ediţie?

Poate că nu sunt persoana pe care ar trebui s-o întrebi, pentru că eu am văzut cel puţin jumătate din filme la alte festivaluri.

(Motivul pentru care, poate, nu se prezinta la filmele din competitie)

Cum vedeţi noul val românesc peste câţiva ani? în ce direcţie va evolua?

In Biblie e scris că profeţia a fost adresată proştilor. Nu sunt profet, nu ştiu cum o să fie. Este o problemă aici cu subiectul comunist, dar pe care nu o poţi limita în acelaşi timp. Nu poţi să spui oamenilor “nu vă gândiţi la epoca lui Ceauşescu”, pentru că a lăsat o amprentă profundă. Pe de altă parte, cine ştie ce o să fie peste 10-15 ani! Cei tineri, pentru că n-au crescut în epoca lui Ceauşescu, vor spune altceva, dacă vor avea ce spune.

(Deci un membru al juriului, experimentat sa zicem, ne da citate din Biblie la un festival de film. Din cate imi amintesc, adunarea episcopala a avut loc cu doua saptamani inainte. Observtia mea: Vorbim si scriem despre comunism deoarece e singurul lucru important (bun/rau) ce ni s-a intamplat in ultimii 20-30 de ani. V-ati uita la un film cu sau despre Iliescu? Ori la unul cu Basescu? Sau, de ce nu, unul cu EBA?)

Nu v-ati saturat de asa zisii specialisti care doar ei au dreptate, numai ei stiu, pe ei trebuie sa ii credem? Pot raspunde eu in numele vostru?

TweetClujenii se imbulzesc in holurile cinematografelor ca stropii de ploaie ce se grabesc sa cada peste cinefilii obsedati de filme. Tichetele se rup, unul dupa altul, la fel cum controloarea de pe autobuz rupea biletele in “4 luni 3 saptamani si 2 zile”.

Voluntarii isi sterg deseori sudoarea ce-i cuprinde si numara secundele ce se ivesc intre replicile actorilor cvasi-cunoscuti din filme. Space space enter. Subtitrarile sunt puse manual de o parte din cei trei sute de tineri ce asigura bunul mers al festivalului.

Filme. Cuvantul ce descrie zece zile din viata Clujului. VIP-urile nu vad filme. VIP-urile tabloidizeaza spiritul orasului si sunt prezente… oriunde altundeva inafara de filme.

Dar tabloidizarea de care vorbim e necesara, legand ziua de noapte, timpul scurs intre doua zile. Nimic nu se pierde, totul se… traieste.

Mihai Chirilov si Tudor Chirila. Foto: www.sugardavid.com

Ce fac, asadar, VIP-urile noaptea?

Imaginati-va, cei care nu mai aveti varsta de 20 de ani, ce faceati in acele vremuri. Intr-o sambata seara, intr-un weekend. Un club, o bautura, doua fete. Muzica retro, noapte, energie.

Ce v-ati fi asteptat sa va spun? VIP-urile nu fac nimic iesit din comun. Danseaza, ciocnesc cateva pahare, merg la karaoke. Fac ceea ce obisnuiti sa faceti si voi, oamenii normali, sambata noaptea. Doar ca voi nu sunteti VIP-uri, dar VIP-urile sunt oameni normali. Priviti-i normal, cunoasteti-i real.