“It’s very bad for my government. I have no food. I will die today”. Va invit sa urmariti poate cel mai “puternic” video care circula in prezent pe internet. E vorba de Egipt, e vorba de proteste, de nemultumiri, de capatul rabdarii. E vorba de oameni.

Azi nu zambim. Stam si privim neputinciosi si putem doar sa speram ca in toate colturile lumii oamenii ar trebui sa continue sa incerce. Pentru ca, spune Dale Carnegie, cele mai importante lucruri in lume au fost realizate de oameni care au continuat sa incerce chiar si cand se parea ca nu mai este nicio speranta. Ar trebui sa incercam si noi, dar neamul nostru o sa faca asta doar intr-o alta viata. Poate.

In plus, trei fotografii care fac mai mult decat un milion de cuvinte (Sursa: Ap, AFP, Reuters):

Nu se stie daca americanii au fost implicati sau nu in declansarea protestelor, insa toata lumea stie ca inlaturarea lui Hosni Mubarak de la carma Egiptului e un castig pentru SUA, asta deoarece egiptenii nu sunt (inca) sclavii FMI sau NATO, iar schimbarea sau inlaturarea sa (cum a fost in cazul lui Saddam Hussein) ar fi benefica pentru Vest, adica pentru super-americanii care vor sa instaureze “democratia” peste tot in lume.

Dar asta e alta mancare de peste. Acest lucru conteaza mai putin, insa, astazi, cand milioane de oameni sunt totusi nemultumiti de actuala conducere. Deocamdata ei vor sa scape de raul care-i afecteaza, indiferent de raul care va urma cu timpul (vezi cazul Romaniei si ce datorii enorme platim pentru ca “americanii sunt cu noi” sau, mai bine spus, americanilor le suntem supusi noi – Bechtel, FMI etc.).

UPDATE: Ce ziceam ieri: FMI este pregatit sa ajute Egiptul si alte tari aflate in aceeasi situatie :)

O natie de 23 de milioane de suflete. Noi generatii, noi personalitati, noi gandiri, noi sperante. Aceeasi speranta – o tara in care democratia si valorile umane sa fie puse pe primul loc. Rezultatul, dupa 20 de ani?

Prostime. Pulime. Noi, natia noastra, tara noastra. O adunatura de prostanaci, mintiti, ciuruiti, prostiti, mituiti. Suntem ceea ce gandim si teama mi-e sa o spun, dar noi nu gandim. Traim, parca, in neant, in timp ce se intampla atatea in fata noastra, la nasul nostru, pe ecranele noastre. Ne ducem traiul de zi cu zi ca si cand nimic nu s-ar intampla si continuam sa fim inocenti si nepasatori. De 20 de ani. Parca plutim.

Noi radem de ei, le spunem marinari, prostanaci, bunicute, moguli sau oligarhi, ei ne fac derbedei, imputiti, dobitoci si nesimtiti. O vedem, o auzim, dar continuam sa traim in neant, sa plutim. Noi, plutimea.

A fost nevoie de 20 de ani sa aflam ca voturile se fura, ca hotul striga hotul (nu ca nu ar fi), iar tara este pusa la cale in spatele nostru, chiar daca se intampla atat de evident la nasul nostru. Dar noi plutim. Inghitim in sec, mergem si azi la lucru, injuram televizorul si adormim.

Ne trezim intr-o noua minciuna si continuam sa traim. Ia sa ne gandim, inca 20 de ani?

Ca tanar sunt nefericit si ma gandesc tot mai serios daca merita sa raman aici. Dati-mi un motiv sa mai stau, pentru ca motive de a parasi tara am destule.

Foto: picsel.ro