E intuneric. Pe strada, umbrele sunt agitate. Incolore, asemenea unor fantome, spectrele sunt dovada cenusie a existentei umane. La 7.00 dimineata, oamenii sunt toti la fel: grabiti, zgribuliti, infrigurati. Doar umbrele ii diferentiaza.

In aceasta dimineata, la 7.00

De dupa blocuri, soarele care rasare picteaza in nuante galbene, portocalii si rosii pasii grabiti ai trecatorilor. Fug la munca, la autobuz, la scoala…

Am ramas blocat privind pe geamul de la etajul patru vreme de cateva minute. La 7.00 dimineata poti opri timpul. Rasaritul a inghetat si el, imediat dupa ce tonul cerului s-a modificat din negru, intunecat, infricosator, intr-o mare de culori. Umbrele dispar incet, dar numai dupa 7.00.

Scapi de ganduri, de ceea ce a fost, de ce urmeaza sa vina. La 7.00 poti incepe linistit o noua zi plina de bucurii, o saptamana de succes sau chiar o noua viata.

Cat esti de frumos, de cald, de primitor, de cuminte. Ti-am vizitat azi dimineata sprancenele, inainte sa te trezesti, si in oglindirea unor picuri de apa am putut observa si soarele, si luna, care-ti gadilau crestetul. Iti marturisesc ca azi-dimineata, pentru prima data, am ramas uimit de frumusetea ta la rasarit.

Am urcat aleile de pe Cetatuie singur, noaptea, dar ziua ma ajungea din urma. M-am oprit o secunda, pe la jumatate, privirea fiindu-mi furata de mirajul unei imagini care mi-a taiat respiratia: deasupra catedralei-emblema a Clujului, luna azvarlea cu semne de exclamatie spre steaua polara, care se afla la cativa ani lumina, sub ea.

Stralucirea le era furata incet de soarele care rasarea peste blocurile incolore, dinspre Marasti. In departare, doar sigla hotelului Melody mai palpaia. Era o liniste asurzitoare, nici macar tramvaiele de pornit, nu au pornit. Doi tineri, pe o banca ratacita, se tineau in brate, savurand fiecare secunda a pauzei dintre noapte si zi.

Tu, Clujule, ne faci atat de frumosi, de calzi, de primitori, de cuminti, de iubitori, cum nici nu iti poti macar imagina…

Nordul Greciei, luna august, mileniul trei. Vara. Caldura, dar nu canicula.

Dupa o noapte lunga pe strazile incruntate ale Bulgariei, o tara inspaimantata de ea insasi, incepi sa te acomodezi cu linistea, insa doar abia de la intrarea pe autostrada elena, care strabate taramul lui Zeus pe la miazanoapte.

Timpul trece repede si, dupa ce abia ti-ai revenit din somn, afli ca ai ajuns in portul Keramoti, unde odata coborat din autocar esti fugarit spre gura unui monstru ce inghite camioane, automobile si tot ce-i trece pragul. E feribotul care asteapta sa te duca pe insula cufundata dimineata in ceata.

In 30 de minute, atat cat dureaza drumul de pe continent pe insula Thassos, caci despre ea este vorba, poti sta de vorba cu pescarusii, care-ti spun Legendele Olimpului ori de cate ori le oferi un pufulete.

Ai ajuns iar amanuntele nu mai conteaza. Te-ai cazat la o vila simpatica, nu departe de plaja, langa o brutarie care in fiecare dimineata emana un miros ce si pe Poseidon l-ar ademeni si scoate din adancuri. In partea estica a celui mai mare oras de pe insula, Limenas sau Thassos Town, se afla plaja, iar pe restul tarmului e amenajat un port pentru ambarcatiuni de toate tipurile, de la cele mai luxoase yachturi si pana la vapoare ori barcutele localnicilor.

Poate unul din cele mai frumoase obiceiuri ale localnicilor de aici este servitul cinei in fata propriei ambarcatiuni. Pe trotuar, in strada. Canta, beau si mananca, iar turistii ii entuziasmeaza. Deasupra portului se afla Teatrul Antic, de unde imaginea asupra imprejurimilor este mai mult decat deosebita. Mai sus se afla ruinele orasului vechi, pe creasta micului munte ce strabate insula, de unde se poate admira cealalta parte a taramului.

Odata cu lasarea intunericului, stradutele inguste ale oraselului devin neincapatoare. Dupa fiecare apus, aici are loc un festival ce se repeta seara de seara. Terasele si tavernele sunt asaltate de turisti si de localnici, pontoanele se transforma in alei iar centrul asezarii de la malul insulei devine un mic centru comercial.

E greu de crezut ca o asemenea comunitate s-a integrat atat de bine si de usor in Uniunea Europeana. Insa de un lucru am ramas uimit: au atras mai multe fonduri europene decat, poate, intreaga noastra tara. In porturi, la muzee sau chiar pe autostrazi pot fi zarite pancartele care anunta sprijinul UE la dezvoltarea Hellasului.

Apa, de un albastru stralucitor, curata cum n-am mai vazut si mult mai blanda decat la noi te tine departe de sezlong, soare si plaja.

Timp de o saptamana, pentru mine Thassosul a fost Raiul pe Pamant. De ce oare a trebuit sa ma intorc de acolo?

UPDATE La Andi gasiti un ghid complet si anume traseul din Cluj-Napoca pana pe insula Thassos, cheltuieli cu transportul, cazarea si banii de distractie. Nu am fost cu el (si mi-e ciuda sa vad ca am fost in acelasi loc – insa in statiuni diferite – cam in aceeasi perioada), dar sunt sigur ca ne-am distrat la fel de bine :)