Roma, 16 septembrie, ora de Champions League. Partea “ros-galbena” a orasului e ingramadita pe “Olimpico” pentru a asista la revenirea favoritilor. Emotii? Prea putine. Adversarul? Necunoscut. Bruj… Cluj parca…

La fluierul de start, dezamagire pentru gazde: Totti troneaza pe banca de rezerve. Totusi, sint prezenti Julio Baptista, Cicinho, Taddei sau Vucinic, celelalte perle ale lui Spalletti.

Minutul 13 si cantoneta din tribune se opreste pentru un moment. Kone cistiga o minge la 20 de metri si expediaza primul sut al CFR-ului in Liga Campionilor. Pe poarta. Poate semn rau, cine o sti? Nici vorba, spun romanii, care asista in doar 2 minute (’13, ’15) la tot atitea ocazii mari din partea favoritilor. Autor, acelasi Vucinic, omul de gol care n-a nimerit decit bara la a doua faza. Calmul ramine atotstapinitor pe “Olimpico”, romanii joaca cu dezinvoltura. Crisparea e la CFR-isti, si asta se vede de la o posta.

Elevii lui Trombeta se baricadeaza in propria jumatate, semn de neputinta. Apoi, inevitabilul. Culio se trinteste pe gazon ca un actor de mina a doua dupa un duel cu Cicinho, brazilianul continua si ii centreaza lui Panucci, care reia in poarta de linga un Stancioiu plonjat aiurea (’17). Roma jubileaza, zeii sint multumiti.

Imediat, insa, ceva se schimba. In primul rind, atitudinea CFR-istilor. Privirea de gheata a lui Trombeta ii alunga pe “feroviari” in curtea adversarului, ramas perplex la vederea figurii amenintatoare a mieluselului visiniu. Prima zvicnire vine de la Dubarbier, care arata pentru prima oara ca exista: isi face o minge pe stingul, insa suteaza pe centru (’21), permitindu-i lui Doni sa respinga. Amfitrionii scad ritmul, iar campioana Romaniei isi injecteaza o supradoza de curaj si fantezie si marcheaza un euro-gol prin Culio, servit genial de Trica (’28).

Dintr-odata, comedia de pe “Olimpico” primeste accente de tragedie. Dani (’37) intareste si mai mult aceasta imagine cu o torpila de la 25 de metri, dindu-i multe de gindit lui Spalletti la pauza. “Antrenorul anului in Italia”, insa, nu gaseste butonul de resuscitare, iar formatia sa intra in moarte clinica.

Pe teren, traieste o singura echipa, imbracata in alb-visiniu. Liderul ei, Culio, se acopera inca o data de glorie si decapiteaza lupul roman cu o noua lovitura de senzatie (’49). Muresan (’53), Peralta (’71) si Pereira (’81) se joaca cu muribunzii de la AS, dar au mila de tabela, care ramine inghetata la 1-2. Cetatea Eterna a cazut! Pe ruinele ei s-a ridicat, insa, o frumoasa poveste scrisa de 11 fotbalisti anonimi care si-au depasit conditia intr-o maniera cel putin salutara. Depinde doar de ei ca aceasta sa continue…

Gabi Jakab, Monitorul de Cluj

***

Imi doream sa scriu si eu cateva cuvinte despre splendidul meci de aseara. Nu sunt mare fan al fotbalului, insa in noaptea ploioasa de marti am trait momente cum nu am mai trait din copilarie. Am ramas fara cuvinte. Gabi, insa, le-a ales mai bine decat mine.

Bravo Cluj, bravo Ardeal, bravo Romania. Rom(an)ii au fost amprentati. Depinde doar de NOI ca aceasta sa continue…

Sa visam: