Un nou an, o noua expozitie. La invitatia unui prieten (Constantin Covaliu dar toti ii spun Lush) voi expune la Bastionul Croitorilor, in perioada 7-13 februarie, alaturi de Andrada Nica si Cosmin Savulescu – de aici si numele expozitiei, “2 + 1 gratis” :)

Mi-am ales o tema fireasca, zic eu, pentru acest sezon si anume o perspectiva nocturna a iernii in Cluj-Napoca (fiecare fotograf va expune pe o tema la alegere). Probabil majoritatea stiti fotografiile de pe Facebook, albumul publicat dand un foarte mare buzz pe pagina mea foto dar si pe profilurile altora, care au dat share deja fotografiilor.

Asadar, nu imaginile surprinse vor fi surpriza, ci expunerea lor pe print. Iar de aratat arata superb, asa ca va astept in 7 la vernisaj (pagina evenimentului) :)

Vom avea parte si de un concert Will Doo, care mie-mi plac tare mult.

Ofer si aici, de asemenea, galeria foto, sperand ca va voi starni curiozitatea pentru a venea sa le vedeti “pe viu” (iar aici alte expozitii foto personale): (more…)

Nu cred că putem schimba sistemul, dar cu siguranţă putem să ne schimbăm noi.

Revolta e substantivul comun al acestor ultime zile. Pe străzile Bucureştiului e revoltă, la televizor e revoltă, în sufletul oamenilor e revoltă. Toţi vor să dea jos ceva, însă fără a veni cu o soluţie viabilă şi un răspuns la întrebarea: pe cine punem în loc?

Sistemul e corupt. Politicienii sunt corupţi. Oare nu ne-am dat încă seama de asta? Dar mai ales, oare nu ne-am trezit la realitate, să vedem că politica nu se mai face în stradă? Revoluţia, schimbarea sistemului, politicile în favoarea poporului sunt doar nişte cai verzi pe pereţi.

Nu e nicio revoluţie. Singura revoltă pe care ar trebui să o simţim e cea faţă de noi înşine.

Să fim nemulţumiţi fiecare de propria viaţă pe care o ducem şi să căutăm să o schimbăm. Să ne plângem că nu am reuşit să dăm mai mult de la noi la un examen, la un interviu, la locul de muncă. Să fim revoltaţi de faptul că suntem o naţie de nesimţiţi, care aruncă gunoaie pe stradă, chiştoace pe jos în club, scuipă la colţ de stradă, ascultă manele la maxim cu geamul coborât, chiar dacă e iarnă, iar exemplele pot continua.

Gabriel, protestatarul din celebra poză care circulă pe internet (care se înclină în faţa unui jandarm care zâmbeşte), “nu a lucrat niciodată pentru că nu a vrut să facă parte din sistem (…) şi merge la toate întâlnirile Occupy Romania”. Am mai spus şi o repet, încet-incet asta devine noua generaţie de români.

Eu împotriva lor aş protesta. A leneşilor care nu ştiu ce înseamnă să lucrezi 12 ore, nu 8, pentru a câştiga un ban în plus, dar mai ales a leneşilor care nu ştiu ce înseamnă a lucra, deşi îşi cer anumite drepturi. Bine că părinţii lor au acceptat sistemul şi au făcut mii de sacrificii pentru ca ei să devină nişte incompetenţi.

Pe mine naţia asta mă revoltă, aşa cum e ea. Eu împotriva nesimţiţilor, ipocriţilor, indiferenţilor şi a cocalarilor aş protesta.

Editorial publicat in revista 24Fun. Vezi si celelalte articole

Am intarziat putin cu strangerea fotografiilor, dar fiind abia la inceput de 2012 va las cu selectia personala de anul trecut (ar mai fi, cu zecile ar mai fi…). Nu uitati de site-ul SimpleFOTO si de pagina foto oficiala de Facebook. Asadar, o retrospectiva (random) a anului trecut, in care am incercat sa combin cat mai bine fotografia de eveniment/peisaj cu cea de portret (am avut si proiecte foto interesante – vezi antepenultima poza – Funky Faces): (more…)

Care e cea mai de pret calitate a unei persoane din punctul tau de vedere?

Franchetea sau faptul de a-si spune deschis gandurile, daca e sa ma exprim in termeni mai pe intelesul tuturor, este pentru mine cea mai importanta calitate a unei persoane. Nu acea sinceritate fortata sau chinuita, ci aceea care sta la baza oricarei persoane care e sincera prin personalitate, prin cuvinte, prin fapte.

A trebuit sa trec prin multe experiente pana acum pentru a-mi da seama ca aceasta calitate e, din punctul meu de vedere, principalul pilon pe care este sau ar trebui sa fie cladita o societate, dar mai ales o relatie intre doua persoane. O sa scormonesc si mai adanc si o sa va dau un exemplu, dar oare ce exemplu mai bun poate exista decat acela referitor la… relatia dintre un baiat si o fata?

Din modestie nu vreau sa dau un numar al fetelor pe care le-am cunoscut si alaturi de care m-am bucurat (sau am incercat), insa de fiecare data cand se termina, se termina prost. Din naivitate, copilarie, imaturitate se intampla ca niciuna sa nu dea dovada pana la final de sinceritate. Cu o singura exceptie, o fata care prin sinceritatea ei mi-a ramas draga si in prezent, desi a ales sa incheiem socotelile acum mai bine de un an. Considera in acel moment ca m-ar putea rani, mi-a spus motivul si a plecat. Cu toate ca stia ca ar putea regreta si i-ar fi aproape imposibil sa mai dea inapoi, a ales sa fie corecta in primul rand fata de ea, apoi fata de cel pe care-l parasea. E singura dintre cele cu care mai tin legatura, datorita felului in care a stiut sa isi exprime deschis gandurile.

A fost momentul in care nu doar ea a invatat o lectie, ci si eu. Formula e atat de simpla si ne lovim de ea zilnic incat majoritatea riscam sa nu o (mai) vedem. Fiti sinceri. E cel mai bun lucru pe care il puteti face fata de voi si fata de cei din jurul vostru.

Editorial publicat in revista 24Fun. Vezi si celelalte articole

Eu câştig multe în fiecare an şi devin mai bogat după fiecare an. Nu e vorba de bani…

E final de an. Presa face inventarul evenimentelor importante care au avut loc în ultimele 12 luni, companiile îşi încheie ultimele rapoarte, publicitarii dau ultimele mailuri şi cadouri de Sărbători iar oamenii, în general, aruncă o privire înapoi pentru a trage o concluzie dacă a fost sau nu un an bun. Majoritatea gândesc în termeni financiari.

În ceea ce mă priveşte, inventarul meu conţine nu o listă contabilă, ci mai degrabă socială, emoţională. Enumăr în gând toate clipele frumoase petrecute alături de prieteni şi oamenii dragi în ultimul an, iar parcă 2011 a fost cel mai reuşit din acest punct de vedere. Am zâmbit mai mult, m-am distrat mai tare, am vizitat mai multe locuri, am făcut mai multe nebunii. Interesant e că, gândind în aceşti termeni şi făcând un inventar pe această latură, în fiecare an vorbesc la superlativ faţă de cel trecut. De fapt, odată cu trecerea fiecărui an îmi dau seama că îmi merge tot mai bine. Câte companii termină, oare, anul pe plus?

Eu câştig multe în fiecare an şi devin mai bogat după fiecare an. Am cei mai frumoşi prieteni din lume, cu ei mă distrez mai bine decât alţii pe planeta asta, ei îmi răspund la telefon mai repede decât o secretară şi mă caută mai des decât o mână de clienţi la un loc. Datorită lor, „afacerea” mea a crescut şi creşte în fiecare an, motiv pentru care le dedic lor acest editorial.

Dar dacă totuşi vrei să faci rapoarte, să numeri bani, cât ai câştigat şi cât ai cheltuit, ia la final o pauză şi gândeşte-te cinci minute la ceea ce te face cu adevărat fericit. Ţie şi prietenilor tăi, numai de bine şi un an nou… neliniştit!

Editorial publicat in revista 24Fun. Vezi si celelalte articole