Copiii vor trebui sa stea la coada la cadouri in acest an, deoarece e randul celor mari sa astepte Sarbatorile cu sufletul la gura. Am o gramada de prieteni care s-ar bucura de cadouri de Craciun constand in… elicoptere cu telecomanda. Nu, nu glumesc. Imi amintesc concediul petrecut in aceasta vara in Grecia, unde am avut cu noi o asemenea “jucarie” si pot sa spun ca toti cei prezenti pe plaja in acel moment erau cu privirea atintita catre aceasta minunatie pe care noi nu o puteam controla (e nevoie de putin antrenament).

Fetelor, prietenilor, parintilor, bunicilor, iata asadar cateva idei de cadouri pentru barbati in acest an. E a treia oara cand scriu de ele, pentru ca de fiecare data cand le vad ma simt ca un copil, dar inca nu am primit. Promit sa fiu cuminte :)

Andreea are 24 de ani. S-a nascut in Tarnaveni, cu trei saptamani mai repede decat mine.  E casatorita recent si as putea spune ca e cea mai fericita si mai muncitoare fata din cate am cunoscut pana acum.

In timp ce unii dintre noi ne dorim sa fugim in strainatate sau ne dam pumni in cap acasa, in tara noastra, Andreea fuge dintr-un colt in altul, pleaca dimineata si se intoarce seara, face tot posibilul si, ferice de ea, reuseste sa aiba viata pe care si-o doreste: pe teren, dand cu pumnul in birourile clientilor sau gasindu-si linistea in bratele barbatului care o iubeste. Face din toate acestea ceva special deoarece traieste fiecare moment cu zambetul pe buze.

Lucreaza in advertising. Creatie, PR, cate si mai cate… “N-as mai putea lucra vreodata la birou, sa stau, sa nu ma misc” e una din frazele rostite de Andreea care mi s-au intiparit in minte. De anul trecut, are propria firma gratie careia s-a lovit de zidul maturitatii in domeniu. L-a daramat cu usurinta.

Povestea incepe, insa, cu cativa ani inainte. Ne-am cunoscut la TIFF in urma cu trei ani, ea facand parte din echipa fara de care festivalul nu ar fi ceea ce a devenit in ultimii ani. A absolvit Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii din cadrul UBB, sectia relatii publice, in urma cu doi ani, iar de atunci a cochetat cu PR-ul in nenumarate randuri.

A lucrat pentru D’Avantage Consult, unde a fost, pe rand, PR account executive, iar apoi PR manager. Pana anul trecut, cand a spus stop si a ales sa lucreze pentru ea. Nici ca se putea sa ia o decizie mai buna. Experienta a schimbat-o complet. Daca in trecut nu prea aveam ocazia sa o vad, in prezent o intalnesc acolo unde lucrurile se misca. Uneori ea le face sa se miste, creand campanii pentru diversi clienti.

Am avut posibilitatea sa lucrez si eu cu ea, in urma cu o saptamana, cand mi-a oferit ocazia de a avea primul parteneriat in afara presei: fotograf la prima cupa de fotbal pentru juniori din Cluj-Napoca. A demonstrat ca se poate lucra cu profesionalism in PR si a aratat, culmea, ca seriozitatea pare mai sincera atunci cand e presarata cu zambete.

Zambea mereu, glumea cu organizatorii evenimentului, care de altfel erau clientii ei si i-a facut sa isi doreasca nerabdatori sa o contacteze si la editia viitoare. Nu stiu cum au parut lucrurile inside, dar de afara totul era lapte si miere.

Secretul consta, cred, in optimismul emanat si in faptul ca face totul din placere. Pentru ea munca e o dorinta pe care si-o indeplineste in fiecare zi. Inca stau si ma intreb unde e oboseala, stresul…

Dincolo de toate acestea, Andreea mai are un motiv pentru care sa fie fericita. Cipri, sotul sau, pe care desi l-am intalnit doar de doua ori m-a facut sa par un prieten vechi de-al sau. Rar se intampla sa intalnesti doua persoane asemenea lor.  Am revazut pozele de la nunta lor de cel putin trei ori si, vorba unei prietene, la cata fericire emana, ai fi putut face pozele si cu o sapuniera ca tot ar fi iesit superbe :) Lasand gluma la o parte, cred ca si fotograful lor a fost impresionat, reusind sa surprinda cele mai frumoase momente.

In final, Andreea este o persoana care face lucrurile sa mearga. Lucrurile din jurul ei, dar si cele din jurul celor pe care ii influenteaza prin prezenta sa. Atitudinea sa ar trebui sa devina o lectie de viata, oferita copiilor, dar si celor mari, in manuale.

Citeste alte povesti din serialul Oamenii care fac lucrurile sa mearga

Clujeanul s-a inchis. Scriu toate blogurile. Spun articolele, spun editorialele.

Viata Clujeanului. Foto: mihneamaruta.ro

Un altul doreste sa ii ia locul, sa-i fure sufletul si sa il transpuna in ceva nou. Dar reincarnarea nu a cunoscut-o nimeni pana acum, iar realizarea unui ziar din nimic e, practic, imposibila. Nimic, cu atat au ramas jurnalistii de la fostul Clujeanul dupa ce Publimedia a luat calculatoarele din redactie. Le-a luat locul de munca, motivul pentru care fiecare dintre ei se trezeau a doua zi. De astazi, insa, ei se trezesc intr-un vis, acela de a realiza un nou ziar din resurse proprii.

Gandind realist si cu riscul de a fi injurat de majoritatea dintre voi, vreau sa expun mai jos cateva motive pentru care nu cred ca Viata Clujeanului va fi una lunga. Imi doresc din suflet sa ma insel si sa nu fie deloc cum cred, deoarece admir cu totul initiativa celor ce pun umarul sa realizeze un nou numar al saptamanalului si apreciez determinarea de care dau dovada acum, in aceste momente grele.

***

1. Voluntariatul. Nu le poti pretinde nimic jurnalistilor. Ziarul e construit din munca lor, ei sunt cei care se afla zi de zi pe teren si compileaza informatii, care sunt transpuse intr-o forma finala, mai apoi, in paginile ziarului. Tinand cont ca nu le mai poti plati salarii si nu mai au din ce trai, multi dintre acestia sunt determinati sa o ia pe alt drum, sa plece, sa se inchida in casa, sa se plafoneze, sa nu mai aiba chef de nimic.

Nu poti pretinde unui jurnalist sa faca voluntariat si sa puna suflet dupa ce il plateai cu un salariu ce abia-i ajungea pentru plata unei chirii, sa nu mai vorbim de traiul de zi cu zi. Nu-i poti cere acum sa mearga pe teren dupa ce tu erai cel care ii spuneai, rece, ca nu ii poti face carte de munca, fara sa-i dai explicatii. Nu poti sa-i impui nimic atata timp cat lucreaza alaturi de tine pentru o idee, un moft, o dorinta.

Presa a devenit o afacere, de mult nu-l mai poti intimida pe jurnalist ca ziarul se face cu pofta, din suflet, cu daruire, dupa care i-o tragi pe la spate sau il zbori din diverse motive. Oamenii pe care i-ai respectat vor ramane langa tine, cei de care ti-ai batut joc vor renunta fara sa ezite.

Un ziar se face cu investitii serioase si un plan de management pus la punct. Nu peste noapte, nu din inima. Un ziar apare atunci cand patronul vrea sa arate ceva, sa scoata ceva sau, uneori, sa “spele” ceva. Un ziar are nevoie de investitii serioase, cu un leu pe bucata nu se poate trai.

Din cate am inteles, vechiul Clujeanul mai trebuia sa onoreze doua contracte de publicitate, care urma sa apara in doua numere ale ziarului tiparit. Cum acesta a fost eliminat, Viata Clujeanului ar avea asigurat, practic, bugetul pentru cele doua numere (cel de azi si cel de lunea viitoare). Ce se intampla, insa, dupa? Cu 200 de lei de persoana, adusi de acasa, nu duci intreaga echipa intr-o excursie, sa nu mai vorbim de scoaterea unui ziar.

Cat despre un plan de management bine pus la punct nu putem vorbi. Nu inca.

Cand curajul intalneste nebunia. Sansa de reusita: contractele vechi si cititorii. In momentul de fata putem vorbi de o posibila sansa de reusita. Cititorii, care pot cumpara ziarul pentru a-l citi, pentru a sustine echipa redactionala, pentru a lupta si ei pentru o idee. In al doilea rand, publicitatea.

Vechile contracte ce se incheiau la Clujeanul ar putea fi semnate cu noua publicatie. Evident, clientii vechi si cei de-ai casei, apropriati echipei sau managementului. Clujeanul se sustinea singur, de ce nu ar putea sa o faca si Viata Clujeanului. Dar pentru asta advertiserii nu risca, ei au planuri, ei au studii, ei au statistici. Cititorii devin astfel prioritatea numarul 1. Fara ei nu se vinde ziarul, iar daca ziarul nu iese de sub tarabe nu-si mai are rost publicitatea.

 Loading ...

Site-ul viataclujeanului.ro a fost inregistrat saptamana trecuta de Daniel Dinea, fostul director de vanzari al Clujeanul. In prezent, firma sa este cea care plateste hartia si costurile de tipar, potrivit interviului dat de redactorul-sef al ziarului Viata Clujeanului jurnalistului Mihnea Maruta.

***

Zarurile au fost aruncate. Cei care ma cunosc stiu ca nu port pica echipei sau determinarii si curajului de care dau dovada, la fel cum o fac majoritatea patronilor din media locala. Repet, sper sa nu fie adevarat sau sa nu se adevereasca niciunul din lucrurile de mai sus. Succes!

Un simplu cititor al carui ajutor, daca va fi solicitat, va fi daruit cu placere.

Foto: Mediafax

Alin Tise, presedintele Consiliului Judetean Cluj, a anuntat ieri ca urmeaza “sa imparta” circa 1.000.000 (un milion) de lei publicatiilor din Cluj-Napoca, sperand sa salveze presa locala de la faliment (suma a fost prevazuta in bugetul propriu al administratiei judetene).

Iata ce declara Tise ieri, in cadrul unei conferinte de presa organizata la Palatul Administrativ:

Sunt fonduri destinate promovarii unor proiecte si anunturilor pe care, conform legislatiei, avem obligatia sa le publicam in presa. Cred ca in aceasta perioada, avand in vedere lipsa de publicitate din ziare, situatia financiara cu care se confrunta societatile de presa in general, fondurile din partea Consiliului Judetean vor fi binevenite. Imi voi fixa o întalnire cu patronii de presa scrisa si vom evalua impreuna criteriile pe baza carora acestia vor putea primi sprijin financiar din partea Consiliului Judetean.

Ultima data cand Guvernul a ajutat intr-un fel presa, in perioada 2000-2004, prin publicitate guvernamentala, a iesit un dezastru.

Tolontan vorbeste intr-un interviu oferit paginademedia.ro despre o masura asemanatoare luata de Guvern in urma cu aproape 10 ani:

Guvernul nu a ajutat presa, Guvernul a vrut sa se substituie pietei, hotarand cine merita sa traiasca si cine nu merita sa traiasca pe piata, acordand discretionar fonduri de publicitate masive anumitor ziare si refuzand ierarhiile care ies foarte clar din BRAT, din SNA, din institutiile care autoreglementeaza presa din Romania.

Acest lucru nu mai este posibil. Nu prin publicitate de stat trebuie ajutata presa din Romania. In niciun caz! De ce spun asta. Pentru ca oricum, raportul de forte din economie este, din fericire, unul favorabil econimiei private.

 Loading ...

UPDATE Pozitia Asociatiei Profesionistilor din Presa Cluj

Asociaţia Profesioniştilor din Presă Cluj (APPC) se declară împotriva subvenţionării presei clujene de la bugetul Consiliului Judeţean şi consideră că această iniţiativă a preşedintelui CJ, Alin Tişe, ar afecta independenţa jurnalistică rămasă în mass-media locală.

APPC îşi exprimă uimirea că preşedintele CJ doreşte să stabilească împreună cu patronii de presă criteriile pe baza cărora ar urma să aloce bani presei locale. Din moment ce respectiva sumă a fost deja prevăzută în buget, aşa cum a declarat domnul Tişe, APPC apreciază că este de datoria forului judeţean să îşi asume răspunderea pentru cheltuirea ei. Orice înţelegere informală sau acord scris cu patronii de presă ar leza credibilitatea mass-media clujene, afectată deja de compromisurile politico-financiare din ultimul an.

APPC, organizaţie reprezentativă a jurnaliştilor din Cluj, va organiza săptămâna viitoare o dezbatere privind chestiunea subvenţionării presei locale.

Colegiul de Conducere al APPC

***

Adevarul a publicat pozitia APPC vizavi de propunerea lui Tise. Pe aceeasi tema au mai scris si Vasile Racovitan, Tibi Farcas, Alin Fumurescu si Andrei Aronet.

***

Mai multe pe aceeasi tema:

Interviu cu Alin Tise pe tema subventionarii presei locale din Cluj-Napoca

E bine ca presa din Romania sa fie ajutata de stat? Un articol bine documentat, in care puteti afla totul despre subventionarea presei, atat in tara noastra cat si in strainatate.

Ceea ce nu spune nimeni niciodata este ca presa are aceste probleme nu din cauza crizei, nu din cauza sistemului, nu din cauza Guvernului, ci din cauza ei. Pentru ca, timp de 20 de ani s-a promovat o presa de subzistenta in acest oras, cu figuri ce nu prea reprezinta tocmai repere pentru cititori, scriu colegii nostri pe blogul Ghilotina de campanie.