Am sters din bookmarks o gramada de linkuri catre ziare locale sau nationale, catre site-uri de televiziuni sau blog-uri detinute de personaje fara caracter.

Am taiat de pe lista un ziar local vandut PSD-ului, cu un editorialist care se crede buricul Pamantului, se linguseste pe langa toti si, nu in ultimul rand, care ar fi crescut tirajul nu pentru ca e campanie, ci pentru ca exista o cerere foarte mare pe piata (nu zau).

Am scapat si de un local portocaliu. Materiale bune inghesuite printre galerii foto in care apar ilustrate cu aceleasi personaje baloase, cu spume portocalii, sau cu acelasi primar in zece ipostaze.

Am sters atat din lista de programe cat si de la bookmarks postul de televiziune cu care am crescut in anii in care eram la Jurnalism. “Consecventa e un lucru rar in politica romaneasca. Crin Antonescu nu a castigat alegerile dar, dupa 20 de ani, Romania a castigat un mod nou de a face politica“. Azi spuneam ca e manipulare grosolana, dar vad ca e totul pe bune: postul renunta public la haina independentei electorale. Asa ca nu, merci!

Am eliminat odata pentru totdeauna televiziunea care insistent a instigat la scandal in ziua alegerilor si a manipulat violent opinia publica.

Am eliminat din lista ziarelor centrale preferate cotidianul care de mai bine de doua luni nu a iesit o zi pe piata fara sa-l aiba pe Traian Basescu in titlu. Mai este unul care e in asteptare, dar care ramane pe pozitii datorita unor editoriale interesante.

Presa a derapat mai mult ca niciodata de la scopurile si principiile sale. Nu mai merita explicatii. Ati mai ramas voi, cei care ma cititi si cei pe care ii citesc, ii cred si ii inteleg. Asadar, Ei cu ei, eu cu voi.

PS: Desi nu sunt un admirator al lui Traian Basescu, astazi i-am dat dreptate in ceea ce priveste lupta sa cu mogulii. Uitati-va in ziarele pe care le aveti la indemana, va garantez ca o sa va speriati.

PSD-ul si-a retras gheara din Ardeal, unde si-a dizolvat grupurile de mitici care conduc tara de 10 ani de zile. O noua istorie va incepe sa se scrie astazi. Transilvania si-a declarat independeta in vara anului 2008. Dupa ce zeci de ani Ardealul a fost supus dominatiei comuniste si postcomuniste, gheara mancatorilor de bani a fost retrasa pentru totdeauna din viata romanilor moderni.

Inca din timpul alegerilor locale, Romania s-a rupt, incet incet, in doua. Un scenariu asemanator jocului online Conquiztador, rosul pesedist a pierdut teren in partea centrala si de nord-vest a tarii, unde a ramas portocaliul. Ca o boala ce, ca prin miracol, incepe sa dispara singura, asuprirea comunista si-a luat talpasita de unde a venit si unde va continua sa prosteasca restul milioanelor de moldoveni, olteni, batrani si mitici.

Transilvania nu are nevoie de Romania, ci Romania are nevoie de Transilvania. Cuiul prin care tara este agatata de harta europeana e batut in inima Ardealului. Nu exista niciun motiv pentru care Transilvania este nevoita sa care in spate o tara plina de ipocriti si hoti. Mentalitati superficiale si o foame de bani a dus comunismul in postcomunism ani la rand. Si invers. Ne-am invartit in jurul cozii 10 ani de zile si alaturi de partidele votate de batrani si tigani, care au stors de bani 23 de milioane de buzunare. Ne-am vandut tara pentru cateva termopane, masini de firma si strangeri de mana. Romania moderna a spus stop in anul 2008. Ardealul a evadat si s-a trezit din cosmarul care promitea romanilor multe, insa care nu reusea sa le ofere decat lacrimi, cugetari si sperante de mai bine.

***

2038, Transilvania, Europa: Doi tineri din Arad iau metroul catre Cluj-Napoca. Calatoria de 20 minute le permite celor doi sa isi aminteasca de parintii lor care, in vara anului 2008, s-au trezit liberi, linistiti si fara a fi preocupati de lupta pentru supravietuire. Cum le povesteau, cand erau mici, ca munceau 10 ore pe zi, plateau impozite care mergeau in cealalta parte a tarii, de unde banii erau impartiti dupa interese. Cum afacerile se faceau cu firme straine, ce dadeau spaga miticilor pentru a le fi asigurat spatele. Si cum pe atunci Transilvania era unita cu Romania. Dupa minute intregi de conversatie, tinerii au ajuns in centrul metropolei Cluj-Napoca, unde isi vizitau un fost coleg de liceu. Acesta e student la cea mai mare universitate din Europa, cu sediul central in Transilvania. La etajul 108 din cladirea universitatii, cei trei prieteni admira privelistea moderna si independenta, cladita din vechi sperante. Masinile circula pe sub pamant, iar printre pomii inverziti de la suprafata, transilvanenii se plimba in liniste printre terasele colorate ce transforma metropola intr-un simbol al armoniei. Blocurile sunt toate din sticla, inalte si stralucitoare. Deciziile, viitorul si proiectele sunt votate in unanimitate de populatie. O noua lume a luat nastere acum 20 de ani, pe cand comunismul a fost inchis intr-o carte. Pe cand cu totii s-au trezit din cosmar si in locul acestuia au ales sa viseze. Pe cand razboiul cu noi insine a fost castigat in Transilvania.

Iesiti pe strazi ca inaintea unui meci de fotbal, tinerii, imbracati in culorile echipelor pe care le sustin, adora sa se afiseze pe principalele artere ale orasului, in troleibuze si in marile parcuri ale Clujului. Portocaliul predomina, insa nici galbenul nu se observa foarte greu, mai ales pe rigidul pietonal din centrul orasului, mistuit de praf si “intepat” de umbrelute palide care tin cu greu piept nenumaratelor rafale de vant. Verdele este imbracat doar de sotii Tene, impreuna cu cei doi copii ai lor, iar rosul trandafiriu se ofileste pe zi ce trece in cortul parasit din fata primariei vechi.

Ranjesc mandri. Uneori prefera sa ii bata vantul si sa dardaie decat sa acopere cu o alta haina coloratele tricouri reprezentative ale partidelor pe care le sustin. Sa imbraci un tricou ce reprezinta un partid a devenit mai mult decat un moft. Tinerii sunt cu capul in nori, se cred cineva, merg acasa mandri de ei si povestesc parintilor ore intregi cat e de “beton” sa reprezinti un partid, plimbandu-te prin oras cu hartii indescifrabile in mana, realizate in cinci minute de un om platit cu sute de euro. Impart pozele candidatilor ca painea calda, se simt mai activi ca oricand, uita de facultate, de prieteni si de timpul lor liber. Figurinele descrise fara prea multe detalii mai sus au devenit peste noapte mascote electorale, cu un zambet plantat pe fata, imbracati in haine ieftine, subtiri si colorate, “angajate” sa faca treaba murdara a candidatilor plictisiti de campania electorala.

Un Delahoya in stil electoral a avut loc pe strazile Bucurestiului. Animatoare, fustite si pantaloni scurti, care nu se asortau deloc cu tricourile exagerat de colorate pe care domnisoarele le purtau, au strabatut centrul Capitalei in remorca unui camion. Se dansa. Picioare sexy, fundul impins inafara iar sanii (in cazurile in care erau prezenti) evadau din decolteurile portocalii. Intr-un capat al trailer-ului statea un DJ, care, ironizat de noua metoda de a face campanie electorala, se ascundea pe cat posibil de ochii lumii.

O privire mandra si un zambet pe masura descria perfect figurina electorala a tineretului clujean. Un baiat de circa 23 de ani ranjea subtil in autobuzul care face legatura intre Zorilor si Piata Garii. Zgribulit din cauza vremii neutre de afara, personajul incerca pe cat posibil sa arate tuturor calatorilor insemnele tricoului pe care il purta. Undeva, in partea stanga din zona pieptului, o emblema albastra din trei litere despartite de o liniuta incerca sa se strecoare pe sub cureaua ghiozdanului. La un moment dat, tanarul si-a dat ghiozdanul jos, a indreptat umerii si a scos pieptul inafara. O emblema PD-L albastra, pe un fundal portocaliu, ii soptea parca la ureche figurinei zambarete: “facem ce trebuie”.

La fel ca tanarul nostru de 23 de ani, o tara intreaga “facem ce trebuie”. Ne mandrim cu cei pe care ii alegem sa faca spectacol pe o arena de circa 23 de milioane de locuri. O arena colorata de banul public in rosu, galben si… portocaliu.

Fluierul de start al partidei s-a auzit acum 19 ani. Finalul meciului nu poate fi fluierat, deoarece arbitrul a fost lovit decisiv in cap de o bricheta care anunta inca un mandat.