TweetPrimul test al vietii il treci la gradinita. Unii o fac in bratele parintilor. Se intampla atunci cand auzi prima intrebare grea din viata ta: ce vrei sa te faci cand vei fi mare? E grea privind-o acum, deoarece la 4-5-6 ani nu faci decat sa visezi la meseria pe care vrei sa o ai in viata. Te iei dupa televizor, cunostinte sau povesti…

Eu am vrut sa ma fac pompier. Mai tarziu, pe la 6 ani, visam sa devin cosmonaut. Sa explorez taramuri indepartate, sa leg prietenii cu extraterestri. Sa le demonstrez tuturor ca ei nu ne vor raul. La 8 ani m-am mai trezit putin, dar tot visam sa devin pilot pe avioanele de vanatoare ale americanilor. Sa pilotez un F16, sa zbor cu Mach 2 si sa conduc in vazduh o intreaga escadrila.

Uneori, eu si cercul meu de prieteni ne intreceam in concursuri de imaginatie: unul vroia sa devina doctor, sa vindece cancerul, altul vroia sa descopere apa pe Marte, alti doi amici visau sa faca inconjurul lumii, iar altul si-a propus sa scape lumea de infractori. Fetele visau, in general, sa se faca actrite, cantarete sau top modele…

Aveam planuri mari si visam cu ochii deschisi la indeplinirea lor.

Intr-o zi pleci de langa parinti, prieteniile vechi se destrama, cu toate ca rasar altele noi. Odata cu ele se spulbera si visele, dupa ce incepi sa iei viata in maini. Iti dai seama ca tot ce e mai frumos pe lume se intampla in copilarie. Viata unui om e mai frumoasa cand e pici, la fel cum un caine e mai frumos atunci cand e mic. Am gustat totul din plin.

In prezent, salariile scad, disponibilizarile vin. Dar ce se va intampla cu visele celor mici?

TweetMa uitam indelung la unul din fostii mei colegi si nu-mi venea sa cred. A trecut atat de mult timp de cand nu ne-am vazut incat uitasem expresia fetei sale atunci cand rade, cand se mira ori cand intreaba ceva. Am uitat, desi a trecut doar un an. De colegii din facultate nu mai spun…

Dar oare ce mai fac acei buni prieteni, cei mai buni prieteni, cu care ieseam la bere dupa fiecare zi de munca sau ne strangeam in weekenduri pe terase si barfeam ca babele cele mai neimportante lucruri din lume?

Sa nu mai zic de fosta gasca din liceu. Eram de nedespartit. Am uitat si cum ne cheama. Acum cateva zile fusese ziua de nastere a unuia dintre ei. Am uitat.

Nu imi vine sa cred ca am o nepotica frumoasa foc pe care nu am vazut-o inca, desi locuieste in centrul tarii, unde iau curba muntii. E fetita unuia dintre cei mai buni si apropiati veri ai mei. Mi-am tot spus ca merg sa o vad dar am uitat. Am uitat un an, a mai trecut unul si, daca ma gandesc mai bine, ma intreb de cate ori o sa mai uit. Ma sperie gandul ca vom ajunge sa ne cunoastem pe internet: intr-o zi, in fata webcam-urilor sau a cine stie ce telefoane performante. Poate o sa reusesc sa o si pup de ziua ei de la distanta. Daca nu uit.

Viata trece pe langa noi si nici macar nu ne face cu mana. Uitam sa o traim. In ultimul an, daca privesc inapoi, ajung la concluzia ca am uitat cine sunt. Am uitat sa rad, sa ma distrez, sa povestesc.

De ce uitam? De ce viata trece pe langa noi?

PS: Imi cer scuze ca am uitat de voi…

TweetJuriul e deliberat! Felicitari! Sunteti printre cei trei nominalizati la Marele Premiu la sectiunea la care v-ati inscris in concurs.
Freedom House si Edipresse AS, va invita sa luati parte la ceremonia de decerenare a premiilor “Tanarul Jurnalist al Anului 2007”, in cadrul careia va fi desemnat castigatorul Marelui Premiu.

Evenimentul va avea loc joi, 12 iunie, incepand cu ora 18.30 in sala Crown Ballroom a hotelului Crowne Plaza. Ne-am bucura sa va avem alaturi de noi!

Din cate stiu eu, juriul nu poate fi deliberat, dar poate insa delibera. Dar nu ma leg de greselile altora. Acest email l-am primit miercuri dimineata, moment in care nu am sarit in sus de fericire ci am stat pe ganduri. Ma intrebam daca poate fi posibil. De ce? Deoarece la sectiunea la care m-am inscris, Jurnalism Interactiv si Bloguri, am trimis 3 materiale postate pe blog in anul 2007 insa de care nu credeam ca vor fi selectionate pentru a intra in concurs. Iata ca s-a intamplat. M-am inscris cu materialele ce fac parte din campania Rusinea de a fi student, deoarece multe dintre cerintele juriului erau ca materialele publicate sa starneasca reactii si sa aiba un feedback oarecum mai amplu. Cum spune si Mihai pe blogul sau, am concurat impotriva a doi jurnalisti de la Hotnews, Bety Blagu si Miron Damian.

Despre Damian nu am auzit nimic pana in ziua de astazi si nici nu cred ca a fost prezent la hotelul Crowne Plaza joi, in ziua decernarii premiilor. Bety Blagu a castigat, din cate vad acum, Marele Premiu. Desi Ioana Avadani, bloggeritza la Hotnews si persoana care reprezenta juriul spunea ca nu exista un premiu in acest an la aceasta sectiune, in cele din urma o vad mentionata peste tot in materialele de presa pe Bety Blagu ca fiind castigatoare. Din cate am inteles eu, Avadani a spus ceva de genul (more…)