TweetRosia Montana Gold Corporation a dus 20 de nume mari din mass-media romaneasca, de la redactori-sefi si pana la directori, in partea opusa a lumii, in Noua Zeelanda, pentru a crea cadrul necesar de consultare si de informare a tuturor celor interesaţi in vederea atingerii unui obiectiv comun: reflectarea obiectiva si documentata a impactului economic, social, de mediu si de patrimoniu al minei de la Rosia Montana.

Un ziar sau o televiziune care se respecta, insa, daca are nevoie de un reportaj de acolo isi trimite proprii oameni pe propria cheltuiala. Sa nu credeti ca cei de la National Geographic sunt platiti de diverse corporatii din lume atunci cand realizeaza celebrele materiale care fura ochii oricui, de fiecare data. Insa in Romania, asta inseamna presa a la National Geographic.

Ioana Avădani, director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent, a spus pentru Adevarul că la marile ziare din străinătate deplasările se fac numai pe banii redacţiei. „Dacă ne uităm în codurile de conduită ale unor ziare serioase ca «NY Times» sau «The Guardian», răspunsul este evident: niciun responsabil editorial nu pleacă în deplasare decât pe banii redacţiei. Şi nu numai în Noua Zeelandă, ci şi la Făurei. Chiar dacă nu este o condiţionare directă, suspiciunea există”, a explicat Avădani.

Numele celor care au acceptat le gasiti pe diverse siteuri, nu merita sa apara aici. Am fost foarte dezamagit sa vad ca si numele unui director de ziar din Cluj-Napoca este pe acea lista. Recunosc, am fost pana acum scarbit de presa din tara asta de foarte multe ori, insa niciodata atat de tare ca si acum…

As face un scurt exercitiu de imaginatie: Daca niste directorasi din mass-media au acceptat mita de 10.000 de euro pentru a face reportaje despre “adevarata” fata a RMGC, cat de greu credeti ca le va fi guvernantilor nostri sa accepte sume pentru a vinde acel colt din Muntii Apuseni?

Mi-a placut mult ce a zis CTP pentru Adevarul:

„Orice jurnalist care este luat de o firmă care are un interes declarat şi controversat de ani de zile nu are ce căuta într-o astfel de excursie. Este nonetică plecarea lor în excursie pentru că ea este plătită şi nu poate să asigure obiectivitatea jurnalistului. Un bilet de avion până în Noua Zeelandă costă o avere”, a declarat Cristian Tudor Popescu.

El a ţinut să menţioneze că situaţia este cu atât mai gravă cu cât RMGC a invitat şefi din presă. „Din moment ce cheamă un şef, reprezentanţii firmei vor să creeze un curent de opinie în interiorul mediului respectiv – televiziune sau ziar. Este mai grav decât (să cheme, n.r.) un simplu jurnalist care poate să facă un reportaj şi atât”, a mai spus jurnalistul.

Ati accepta un asemenea cadou, de a pleca sa faceti un “reportaj” in Noua Zeelanda pe banii unei firme care de ani buni se stie ca vrea sa extraga aurul de la Rosia Montana? De ce da, de ce nu?

TweetDincolo de faptul ca pe Facebook si pe Twitter, caci despre asta voi vorbi, se afla toti prietenii mei, dar si alti cunoscuti din mediul virtual cu care interactionez, mediile sociale au reusit sa-mi influenteze viata in doua feluri: pe plan personal, datorita faptului ca am inceput sa comunic mai mult si pe plan profesional.

Cum pe plan profesional?

Unele voci sustin – si nu stiu de ce sunt atat de curioase ce fac eu cu viata mea :) – ca “pierd” toata ziua pe Facebook ori ca stau pe Twitter. In primul rand “stau” aici deoarece sunt mai mereu la birou, iar cele doua instrumente pentru mine au devenit o prima sursa de informatie. Nu doar prima, ci si cea mai rapida.

In ultima jumatate de an am realizat mai multe materiale in ziar inspirate sau “venite” din social media decat, sa zicem, articole realizate in domeniul administratiei locale. Cateva exemple: Internetul revitalizeaza patriotismul romanilor sau chiar cel de astazi, cu studentul clujean care pune pe Youtube smecherii din trafic. Va asigur, insa, ca au mai fost multe :)

De asemenea, social media e foarte utila in cazuri de forta majora, gen inundatii sau cutremure. Cand au avut loc inundatiile in Huedin, luna trecuta, am realizat un material in editia online a Adevarul al carui intreg continut a venit din social media (Facebook, Twitter, Youtube), cu exceptia declaratiilor autoritatilor. Ei, iata, nici nu a mai trebuit sa ne udam la picioare! (Nu renunt in totalitate la presa traditionala si de calitate – normal ar fi trebuit sa fim acolo – insa de aceasta data, din cauza unor probleme logistice nu ne-am putut deplasa pana in orasul amintit).

Dincolo de toate acestea, in alcatuirea agendei cu evenimentele care au loc in oras am renuntat sa mai utilizez site-uri precum 24Fun sau Zile si Nopti. Aflu totul, ba chiar un numar mai mare de evenimente, la sectiunea Events de pe Facebook. Stati linistiti, daca cineva organizeaza un eveniment in oras, il veti gasi cu siguranta acolo.

Tocmai din aceste motive, editia de Transilvania a cotidianului Adevarul e prezenta in social media de mai bine de un an. Am creat un fan page al Adevarul Cluj pe Facebook, unde pot fi citite zilnic cele mai proaspete stiri, iar pe Twitter ne stiti cu siguranta cu totii :) Trebuie sa ma laud ca am fost primii din presa ardeleana care au transmis de la un eveniment (TIFF 2009) live text pe Twitter.

Dar pe plan personal?

Folosesc Twitter pentru comunicare, iar Facebook pentru promovare, deci nu, nu stau toata ziua cu ochii atintiti pe ce mai fac prietenii. Sa va explic…

In primul rand, vei deveni o persoana frustranta si incet incet neinteresanta daca pe siteurile de sociale postezi mereu linkuri, unul dupa altul, cu noile postari de pe blogul tau. Din acest motiv e nevoie sa “colorezi” putin viata celor care te urmaresc: urci poze, postezi o piesa, dai share la un articol interesant etc. E profilul personal, iar lumea vrea sa te cunoasca in primul rand pe tine, apoi ceea ce faci (sunt convins ca multi din lista de prieteni de pe Facebook nici nu se incumeta sa vada ce scriu pe blog).

Dar cum ma promovez? Sa iau exemplul ziarului Adevarul. Cotidianul national e produsul de baza al trustului, iar editiile locale Adevarul de Seara consolideaza pozitia pe piata a nationalului. Practic, ziarele mici promoveaza ziarul mare.

Gandeste-te la acest exemplu si considera ca blogul meu e produsul de baza. Mediile sociale reprezinta doar unealta cea mai utila de a aduce utilizatorii de internet pe blog, dar si de a duce vorba mai departe – a promova o postare noua sau o fotografie noua (dupa cum stiti am si fotoblog). Inainte se dadeau mass-uri pe Yahoo! Messenger, in ziua de azi se da share pe Facebook si Twitter :) In new media, totul se bazeaza pe linkuri.

In jumatate de an am reusit ceea ce mi-am propus si anume cresterea traficului pe blog cu ajutorul social media. Cel mai important referrer web al blogului meu acum: Facebook.

Asadar, va astept sa ma urmariti pe Twitter si sa-mi dati add pe Facebook :)

Tu din ce motiv folosesti social media?

TweetStirea care ne anunta ca Mile Carpenisan a murit a fost preluata de fiecare ziar/agentie de presa in deschidere. Presa nationala a intrat in doliu. Dumnezeu sa-l odihneasca pe unul din cei mai buni jurnalisti din Romania.

Detalii puteti citi in presa. Stirea a aparut pe Twitter si apoi a fost preluata de toate publicatiile online.

Va propun 4.56 minute de reculegere…

TweetIntr-o perioada in care presa scrisa si mass-media in general a devenit animatorul principal in fata unui popor de clowni, iar jurnalistii s-au transformat, pe de o parte, in evanghelisti, iar pe de alta parte in sclavi, cred ca a sosit momentul sa ne intrebam si sa ne imaginam cum arata viitorul.

Presa se scalda intr-o criza poate mai fierbinte decat cea in care inoata piata imobiliara, iar mogulii si directorii de ziare, redactorii-sefi, editorialistii si toti jurnalistii au inceput sa-si dea cu parerea inca de anul trecut, pe tema migrarii actualului content print catre online (nu putem vorbi inca de inchiderea ziarelor cu totul si mutarea acestora in intregime in online).

Nimeni nu s-a intrebat, insa, cum arata jurnalistul viitorului? Reporterul, editorialistul, sclavul, evanghelistul prezentului. Ce va trebui sa faca el, ce cunostinte va trebui sa aiba? Cu siguranta se va face presa la un alt nivel, insa cum ar trebui sa ne inarmam? Evident ca nu va mai fi de ajuns o lectie de gramatica normativa la o facultate al carui unic scop este profitul, dar nici o “practica” de doua saptamani la un ziar local cu acelasi scop, culmea, ca al facultatii.

Iata profilul jurnalistului viitorului (more…)

TweetAnul 2010 va fi decisiv, in opinia mea, in ceea ce priveste comunicarea dintre print si online. Mai importanta va fi, insa, comunicarea dintre publicul care primeste informatia si cel care o ofera, jurnalistul, persoana (pana acum) din umbra. Putem profita, asadar, de social media.

E-reader. Foto: thecoolist.com

Imi permit sa fac o paranteza si sa consider ca, incetul cu incetul, adica intr-un viitor nu foarte indepartat, print-ul se va transforma in ceea ce vom numi doar presa scrisa, urmand ca aceasta sa migreze online. Conceptul de presa quality va fi umbrit de noile articole multimedia, in care informatia va fi la fel de completa, insa diversificata: galerii foto flash, materiale video profesionale atasate si, nu in ultimul rand, harti si grafice interactive, care redau mai multa informatie decat o un articol de presa de jumatate de pagina.

Nu cred insa ca vor disparea ziarele. Cu siguranta le vom mai gasi in cele mai exclusiviste locatii ori in mainile nostalgicilor. Dupa cum spunea si Dragos Stanca, directorul F5, compania new media a grupului Realitatea-Catavencu, trebuie sa depasim blocajul mental: nu conteaza cum se distribuie ce produceti, ci conteaza sa ajunga informatia citibila de calitate la cititorul vizat. Hartia este doar un suport, nu (more…)

TweetDeoarece suntem in perioada “alegerilor”, am decis sa va supun unui nou proces de votare, de aceasta data mai simplu si mult mai usor decat cel pentru alegerea presedintelui. Deoarece voi ma cunoasteti, insa eu nu pe voi. Haideti sa ne cunoastem mai bine!

10 intrebari, 10 raspunsuri

(more…)

TweetAm sters din bookmarks o gramada de linkuri catre ziare locale sau nationale, catre site-uri de televiziuni sau blog-uri detinute de personaje fara caracter.

Am taiat de pe lista un ziar local vandut PSD-ului, cu un editorialist care se crede buricul Pamantului, se linguseste pe langa toti si, nu in ultimul rand, care ar fi crescut tirajul nu pentru ca e campanie, ci pentru ca exista o cerere foarte mare pe piata (nu zau).

Am scapat si de un local portocaliu. Materiale bune inghesuite printre galerii foto in care apar ilustrate cu aceleasi personaje baloase, cu spume portocalii, sau cu acelasi primar in zece ipostaze.

Am sters atat din lista de programe cat si de la bookmarks postul de televiziune cu care am crescut in anii in care eram la Jurnalism. “Consecventa e un lucru rar in politica romaneasca. Crin Antonescu nu a castigat alegerile dar, dupa 20 de ani, Romania a castigat un mod nou de a face politica“. Azi spuneam ca e manipulare grosolana, dar vad ca e totul pe bune: postul renunta public la haina independentei electorale. Asa ca nu, merci!

Am eliminat odata pentru totdeauna televiziunea care insistent a instigat la scandal in ziua alegerilor si a manipulat violent opinia publica.

Am eliminat din lista ziarelor centrale preferate cotidianul care de mai bine de doua luni nu a iesit o zi pe piata fara sa-l aiba pe Traian Basescu in titlu. Mai este unul care e in asteptare, dar care ramane pe pozitii datorita unor editoriale interesante.

Presa a derapat mai mult ca niciodata de la scopurile si principiile sale. Nu mai merita explicatii. Ati mai ramas voi, cei care ma cititi si cei pe care ii citesc, ii cred si ii inteleg. Asadar, Ei cu ei, eu cu voi.

PS: Desi nu sunt un admirator al lui Traian Basescu, astazi i-am dat dreptate in ceea ce priveste lupta sa cu mogulii. Uitati-va in ziarele pe care le aveti la indemana, va garantez ca o sa va speriati.

TweetIn ultimul an de liceu, stateam cu mama in fata monitorului, citind, pe rand, profilul fiecarei facultati din Cluj-Napoca si Sibiu. Am cazut de acord sa aleg Facultatea de Drept sau ceva in domeniul informaticii. Timpul a trecut foarte repede, iar cu o luna sau doua inainte de Bacalaureat, mi-am dat seama ca nu m-am mai gandit deloc la facultate, iar in acel moment profilurile pe care le-am ales intre timp imi stateau parca in gat.

Legi? Sau iarasi matematica? Bleah, nu mai vroiam. Patru ani de liceu s-au scurs injurand matematica. Am ales un profil real inainte de a ma inscrie la liceu fiind indragostit, ca orice adolescent, de calculatoare, hardware, informatica.

Au mai trecut cateva zile si examenul final se apropia cu pasi repezi. Mai repede se apropia, insa, admiterea. Spontan si cu zambetul pe buze, am sarit din fata calculatorului si am fugit in camera alaturata. Vreau sa fac jurnalism, le-am spus (more…)