Iesiti pe strazi ca inaintea unui meci de fotbal, tinerii, imbracati in culorile echipelor pe care le sustin, adora sa se afiseze pe principalele artere ale orasului, in troleibuze si in marile parcuri ale Clujului. Portocaliul predomina, insa nici galbenul nu se observa foarte greu, mai ales pe rigidul pietonal din centrul orasului, mistuit de praf si “intepat” de umbrelute palide care tin cu greu piept nenumaratelor rafale de vant. Verdele este imbracat doar de sotii Tene, impreuna cu cei doi copii ai lor, iar rosul trandafiriu se ofileste pe zi ce trece in cortul parasit din fata primariei vechi.
Ranjesc mandri. Uneori prefera sa ii bata vantul si sa dardaie decat sa acopere cu o alta haina coloratele tricouri reprezentative ale partidelor pe care le sustin. Sa imbraci un tricou ce reprezinta un partid a devenit mai mult decat un moft. Tinerii sunt cu capul in nori, se cred cineva, merg acasa mandri de ei si povestesc parintilor ore intregi cat e de “beton” sa reprezinti un partid, plimbandu-te prin oras cu hartii indescifrabile in mana, realizate in cinci minute de un om platit cu sute de euro. Impart pozele candidatilor ca painea calda, se simt mai activi ca oricand, uita de facultate, de prieteni si de timpul lor liber. Figurinele descrise fara prea multe detalii mai sus au devenit peste noapte mascote electorale, cu un zambet plantat pe fata, imbracati in haine ieftine, subtiri si colorate, “angajate” sa faca treaba murdara a candidatilor plictisiti de campania electorala.
Un Delahoya in stil electoral a avut loc pe strazile Bucurestiului. Animatoare, fustite si pantaloni scurti, care nu se asortau deloc cu tricourile exagerat de colorate pe care domnisoarele le purtau, au strabatut centrul Capitalei in remorca unui camion. Se dansa. Picioare sexy, fundul impins inafara iar sanii (in cazurile in care erau prezenti) evadau din decolteurile portocalii. Intr-un capat al trailer-ului statea un DJ, care, ironizat de noua metoda de a face campanie electorala, se ascundea pe cat posibil de ochii lumii.
O privire mandra si un zambet pe masura descria perfect figurina electorala a tineretului clujean. Un baiat de circa 23 de ani ranjea subtil in autobuzul care face legatura intre Zorilor si Piata Garii. Zgribulit din cauza vremii neutre de afara, personajul incerca pe cat posibil sa arate tuturor calatorilor insemnele tricoului pe care il purta. Undeva, in partea stanga din zona pieptului, o emblema albastra din trei litere despartite de o liniuta incerca sa se strecoare pe sub cureaua ghiozdanului. La un moment dat, tanarul si-a dat ghiozdanul jos, a indreptat umerii si a scos pieptul inafara. O emblema PD-L albastra, pe un fundal portocaliu, ii soptea parca la ureche figurinei zambarete: “facem ce trebuie”.
La fel ca tanarul nostru de 23 de ani, o tara intreaga “facem ce trebuie”. Ne mandrim cu cei pe care ii alegem sa faca spectacol pe o arena de circa 23 de milioane de locuri. O arena colorata de banul public in rosu, galben si… portocaliu.
Fluierul de start al partidei s-a auzit acum 19 ani. Finalul meciului nu poate fi fluierat, deoarece arbitrul a fost lovit decisiv in cap de o bricheta care anunta inca un mandat.
