Luna trecuta a fost cea mai intensa din viata mea. Surprize peste surprize, am fost inconjurat de cei mai buni prieteni, am trait every fucking minute la intensitate maxima. Nu credeam ca ma voi putea bucura vreodata atat de mult intr-un timp atat de scurt. Ma caracterizeaza buna dispozitie, optimismul si entuziasmul. La fel si pe Andi, alaturi de care am creat pagina/grupul/proiectul ALTFEL. Am “cooptat” in el si alti prieteni, care stiu sa se bucure de viata.

Dar ce ne-am propus eu si Andi? Ceva ce multora li se pare ciudat in ziua de azi. A zambi mereu, a vedea in fiecare maruntis un motiv de fericire, a trai fiecare clipa si, mai mult, a promova buna dispozitie. Nu ne e deloc greu, tinand cont ca asta ne caracterizeaza. Nu suntem altfel decat alti oameni, dimpotriva, suntem normali, avem doua maini, doua picioare, un creier si o inima. Dar stim sa le folosim altfel, sa simtim altfel si sa facem lucrurile altfel. Altfel din punctul celorlalti de vedere, deoarece pentru noi e ceva perfec normal.

Sa va spun o poveste:

Da, ne bucuram de fiecare clipa. E un mod de a trai, dar savurand asta am pornit si proiectul ALTFEL, astfel incat promovand buna dispozitie prin filmuletele realizate de noi dar si prin fotografii ori carti, citate si clipe din viata de zi cu zi care ni se par interesante incercam sa aratam si celorlalti ca da, se poate sa ne trezim zilnic cu ranjetul pe fata.

In entuziasmul nostru am realizat un clip premiat atat de public, cat si de juriu, luna trecuta, la cel mai mare concurs de parodiat reclame din tara.

In nebunia noastra, vom realiza un serial filmat in vacanta din Grecia, difuzat pe cel mai vizitat si indragit site din tara, Trilulilu.ro (al carui episod pilot a si aparut deja).

Iar cand ne vom uita inapoi, peste o saptamana/luna/an vom realiza ca nu avem ce regreta. Le-am facut pe toate, le-am incercat pe toate, ne-am bucurat de toate. Culmea, au si iesit (vor iesi) toate bine, deoarece, nu-i asa, atunci cand faci lucrurile cu placere si te mai si bucuri de ele, nu are ce sa nu iasa bine.

Va asteptam pe pagina ALTFEL sa punem proiecte la cale. Poate participa oricine, noi stam cu bratele deschise nu doar noilor idei, ci si celor care au curajul sa le propuna.

Personal caut de cativa ani o explicatie. Ma intreb daca inca sunt copil in adancul meu. Ori daca iau toate lucrurile ca pe o joaca. Sau daca sunt atat de optimist incat nimic nu ma poate pune la pamant. Nu stiu cum se face dar zambesc mereu. Cu toate acestea, tratez orice lucru cu seriozitate, dar mereu cu zambetul pe buze. Iar cand ma concentrez asupra unui lucru sau ma grabesc sa duc ceva la bun sfarsit si uneori imi mai dispare de pe fata acest zambet, cu siguranta ramane in adancul sufletului meu.

Pentru ca ma bucur de lucrurile marunte. Pentru ca ma bucur de cei care sunt in jurul meu. De parintii minunati pe care ii am, de prietenii care ma intreaba zilnic ce mai fac, de meseria pe care o practic, de fotografiat, de muzica, de orasul in care locuiesc, de colegii de apartament, de mersul cu bicicleta, de cate si mai cate.

Dar aceasta postare nu e despre mine, ci un indemn prin mine. Te indemn sa zambesti, sa te bucuri de lucuri simple. Chiar si atunci cand te plictisesti, nu ai ce face in casa, pierzi vremea pe internet si citesti aceste randuri, zambeste. Cand ramai fara bani, zambeste. Cand nu mai ai ce manca pana maine, zambeste.Nu-i nimic ca e criza, ca esti somer, ca nu mai ai idee cum sa-ti platesti ratele, zambeste.  Zambeste si atunci cand te desparti de iubitul/iubita ta. Zambeste cand pici un examen sau zambeste cand pierzi autobuzul.

Sa zambesti e cel mai bun si simplu lucru pe care il mai poti face in aceste cazuri. Deoarece atata timp cat mai putem zambi, cauza nu e inca pierduta, indiferent care ar fi aceasta. Zambeste si spune-ti ca data viitoare o sa fie altfel. Astfel iti vei da seama incotro sa o iei facand viitorul prim-pas. Fii optimist. Deoarece optimismul este un lux pe care pesimistul nu si-l permite. Iar in fata persoanei pe care o indragesti nu te da in spectacol, nu arunca cu banii si nici nu invarti cheile BMW-ului pe deget. Zambeste-i. Deoarece, asa cum spunea si Paler, un zambet poate saruta un suflet.

Iar despre optimism mai cred ceva. Ca este contagios. Deseori ma intrebam de ce toti pe care ii fotografiez – oameni pe strada, copii, fete si baieti in parc, colegi - zambesc, radiaza de fericire. Nu, nu e pentru ca sunt in fata aparatului foto, ci pentru ca eu ma distrez pozandu-i si zambesc, iar ei fac asta la randul lor. Stiati ca nimic nu uneste mai mult oamenii decat rasul?

Indiferent ca ai pierdut doua minute importante din timpul tau pretios citind aceasta postare, ori ai devenit dintr-o data optimist, nu conteaza. Revino la ale tale, dar zambeste.

Andreea are 24 de ani. S-a nascut in Tarnaveni, cu trei saptamani mai repede decat mine.  E casatorita recent si as putea spune ca e cea mai fericita si mai muncitoare fata din cate am cunoscut pana acum.

In timp ce unii dintre noi ne dorim sa fugim in strainatate sau ne dam pumni in cap acasa, in tara noastra, Andreea fuge dintr-un colt in altul, pleaca dimineata si se intoarce seara, face tot posibilul si, ferice de ea, reuseste sa aiba viata pe care si-o doreste: pe teren, dand cu pumnul in birourile clientilor sau gasindu-si linistea in bratele barbatului care o iubeste. Face din toate acestea ceva special deoarece traieste fiecare moment cu zambetul pe buze.

Lucreaza in advertising. Creatie, PR, cate si mai cate… “N-as mai putea lucra vreodata la birou, sa stau, sa nu ma misc” e una din frazele rostite de Andreea care mi s-au intiparit in minte. De anul trecut, are propria firma gratie careia s-a lovit de zidul maturitatii in domeniu. L-a daramat cu usurinta.

Povestea incepe, insa, cu cativa ani inainte. Ne-am cunoscut la TIFF in urma cu trei ani, ea facand parte din echipa fara de care festivalul nu ar fi ceea ce a devenit in ultimii ani. A absolvit Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii din cadrul UBB, sectia relatii publice, in urma cu doi ani, iar de atunci a cochetat cu PR-ul in nenumarate randuri.

A lucrat pentru D’Avantage Consult, unde a fost, pe rand, PR account executive, iar apoi PR manager. Pana anul trecut, cand a spus stop si a ales sa lucreze pentru ea. Nici ca se putea sa ia o decizie mai buna. Experienta a schimbat-o complet. Daca in trecut nu prea aveam ocazia sa o vad, in prezent o intalnesc acolo unde lucrurile se misca. Uneori ea le face sa se miste, creand campanii pentru diversi clienti.

Am avut posibilitatea sa lucrez si eu cu ea, in urma cu o saptamana, cand mi-a oferit ocazia de a avea primul parteneriat in afara presei: fotograf la prima cupa de fotbal pentru juniori din Cluj-Napoca. A demonstrat ca se poate lucra cu profesionalism in PR si a aratat, culmea, ca seriozitatea pare mai sincera atunci cand e presarata cu zambete.

Zambea mereu, glumea cu organizatorii evenimentului, care de altfel erau clientii ei si i-a facut sa isi doreasca nerabdatori sa o contacteze si la editia viitoare. Nu stiu cum au parut lucrurile inside, dar de afara totul era lapte si miere.

Secretul consta, cred, in optimismul emanat si in faptul ca face totul din placere. Pentru ea munca e o dorinta pe care si-o indeplineste in fiecare zi. Inca stau si ma intreb unde e oboseala, stresul…

Dincolo de toate acestea, Andreea mai are un motiv pentru care sa fie fericita. Cipri, sotul sau, pe care desi l-am intalnit doar de doua ori m-a facut sa par un prieten vechi de-al sau. Rar se intampla sa intalnesti doua persoane asemenea lor.  Am revazut pozele de la nunta lor de cel putin trei ori si, vorba unei prietene, la cata fericire emana, ai fi putut face pozele si cu o sapuniera ca tot ar fi iesit superbe :) Lasand gluma la o parte, cred ca si fotograful lor a fost impresionat, reusind sa surprinda cele mai frumoase momente.

In final, Andreea este o persoana care face lucrurile sa mearga. Lucrurile din jurul ei, dar si cele din jurul celor pe care ii influenteaza prin prezenta sa. Atitudinea sa ar trebui sa devina o lectie de viata, oferita copiilor, dar si celor mari, in manuale.

Citeste alte povesti din serialul Oamenii care fac lucrurile sa mearga