Lucrurile bune atrag (mereu) lucruri bune, însă numai printr-o personalitate optimistă și pozitivă.

Ce titlu, ce subiect fierbinte și cât de incitant sună. Cu siguranță te gândești la atracția dintre un băiat și o fată. Nu ești singurul, 90% din cei care au văzut titlul (motiv pentru care citesc acum textul) s-au gândit ori se gândesc la asta. Dar nici pe departe nu voi ajunge acolo.

E vorba de fizică și a fost dovedit științific (pe bune) că în viață majoritatea lucrurilor care “se întâmplă” au loc deoarece le atragem prin modul în care gândim, simțim, trăim.

Noi le numim coincidențe, noroc, întâmplări sau chiar miracole. Totul se datorează, însă, energiei produse de inimă și creier în momentul în care luăm unele decizii sau, mai simplu, de fiecare dată când simțim sau ne dorim ceva anume, ea fiind transmisă în mediul înconjurător prin unde (explicația științifică oferită de cercetătorul Gregg Braden).

A fost numită legea atracției (sau rezonanței) – s-a dovedit faptul că tot ceea ce suntem, facem şi gândim ne influenţează într-un anumit mod viaţa: o gândire pozitivă va atrage lucruri bune, iar gândurile negative vor duce întotdeauna la efecte negative (iată un posibil răspuns la întrebarea „cum?” vizavi de celelalte editoriale ale subsemnatului).

Cu siguranță ai mulți prieteni care sunt mereu cu zâmbetul pe buze și cărora li se întâmplă deseori lucruri frumoase, dar și prieteni care se află în partea opusă. Obișnuim să spunem că primii sunt norocoși, iar ceilalți ghinioniști. I-am etichetat astfel deoarece nu am reușit să înțelegem cu adevărat secretul datorită căruia, pe scurt, unii pot iar alții nu. La fel obișnuim să etichetăm în termeni generaliști și alte lucruri pe care nu le înțelegem (democrație, politică, conspirație etc.).

Îți dezvălui însă un secret: lucrurile nu se întâmplă de la sine și oamenii nu au parte de un stil de trai diferit pentru că “așa e viața”, ci pentru că e opțiunea fiecăruia să aleagă cum își trăiește anii pe care îi are la dispoziție, atrăgând lucruri bune… sau rele, respectiv optimist și cu zâmbetul pe buze sau… “ghinionist”.

Editorial publicat in revista 24Fun. Vezi si celelalte articole

Oamenii din viaţa noastră sunt la fel de importanţi ca apa şi aerul.

Fericirea de care avem nevoie in viaţă şi după care tânjim cu toţii nu se datorează hainelor, apartamentelor, autoturismelor. Nici măcar banilor. Stiu că pare incredibil, dar ca să zâmbim nu avem nevoie de nimic altceva decât de aer, apă (în lipsa cărora corpul uman s-ar ofili) şi de oameni.

Oamenii din viaţa noastră sunt cele mai de preţ bijuterii pe care nu ştiam că le avem, puţini fiind conştienţi de asta. Cei apropiaţi ne apar în vise şi tot cei dragi sunt cei la care ne gândim dimineaţa. Avem o zi mai bună sau mai proastă în funcţie de oamenii pe care-i avem alături.

Încerc să spun că în viaţă totul depinde de oameni. De cum îi alegi pe cei care merită să-ţi fie aproape şi mai ales cum îi păstrezi acolo.

Deoarece de această specie evoluată depind realizările tale în viaţă, urcuşurile, coborâşurile, pentru că nimic altceva nu ne influenţează viaţa precum o fac oamenii. „Suntem furtuni”, spune Andrei Roşca în cartea sa cu acelaşi nume (o carte care trebuie citită măcar o dată; o găsiţi gratuit deoarece v-am spus, nu mereu e vorba despre bani).

Oamenii care au declanşat în noi acea furtună atât de necesară strălucirii, spune el, nici măcar nu vor şti vreodată cât de mult din ceea ce suntem le datorăm. „Poate că nici măcar nu şi-au propus să facă asta. Tot ce au avut de făcut a fost să vadă în noi o strălucire pe care noi simţeam că nu o avem”, subliniază autorul.

Pentru că într-o societate tot mai greţoasă, bazată pe kitsch şi consum, unul din ultimele lucruri pe care puţini dintre noi mai reuşim să le apreciem sunt oamenii. Unii le numesc lucruri, eu le numesc miracole, precum aerul şi apa. Trei miracole la fel de importante, deoarece unul fără altul nu ar putea exista. Nici miracolele, dar nici furtunile.

Editorial publicat in revista 24Fun. Vezi si celelalte articole

“Incearca nu sa fii un om de succes, ci un om de valoare”, este unul din celebrele citate rostite de Albert Einstein. Mi l-am amintit in urma cu doua zile, cand mi-am pus intrebarea care sunt cei mai valorosi oameni ai ultimului deceniu din Cluj-Napoca? I-am enumerat in gand, moment in care mi-am dat seama ca nici jumatate dintre acestia nu sunt clujeni.

Am facut imediat legatura cu o dezbatere incinsa pe bloguri (de anul trecut mi se pare) cand un grup de tineri au inceput sa posteze si sa comenteze referitor la acei “clujeni wannabe”, intrebandu-se ce te face clujean si ce anume iti da dreptul sa fii clujean dupa ce ai venit in capitala Ardealului, in special, pentru studii, iar apoi ai ramas pentru a-ti continua viata.

Intr-un fel clujenii de pe bloguri erau frustrati de faptul ca acei “clujeni wannabe” le-ar fura intr-un fel orasul, locurile de munca si altele. Nu comentez ce au facut pentru oras acele persoane care au postat si au comentat pe bloguri, dar imi permit sa comentez – pe categorii si cu argumente – ce au facut acei romani care au “migrat” in Cluj din alte judete. Am impartit “topul” pe principalele domenii:

• Advertising – Mihaela Rus (Vitrina) – Cluj – CEO al celei mai prestigioase agentii de publicitate din afara Bucurestiului;
• Antreprenoriat – Stefan Teisanu (Targul de Cariere) – Botosani – tanar, naiv, nebun, plin de energie, prietenos, organizat, atent, Stefan este cel mai activ antreprenor de pe plan local pe care l-am cunoscut. Putini stiu ca alaturi de un amic au reusit sa obtina 1 milion de euro de la UE pentru organizarea Targului de Cariere, in mai multe orase din tara;
• Arhitectura – Serban Tiganas (birou de proiectare DICO si Tiganas) – Cluj – presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania, arhitectul care a realizat proiectul noului stadion al orasului, Cluj Arena;
• Avocatura – Gheorghita Mateut – Arad – Hayssam, Patriciu, Bica, Apostu sunt doar cateva din numele “grele” din portofoliul celui mai renumit avocat de pe Somes. E poate singurul, sau cel putin primul avocat din afara Capitalei care a reusit sa se impuna fara a face parte din Baroul Bucuresti;
• Finante/Banci - Horia Ciorcila (BT) – Cluj – fondator si presedintele Consiliului de Administratie al Bancii Transilvania, una din cele mai importante banci din tara, fondata in Cluj-Napoca;
• Constructii - Ioan Aschilean (ACI Cluj) – Cluj – firma condusa de el a ridicat jumatate din constructiile de pe malul Somesului din ultimii 15 ani;
• Cultura – Tompa Gabor (Teatrul Maghiar) - Targu-Mures - cel mai apreciat om de cultura din Cluj-Napoca la nivel national si international; Tudor Giurgiu (TIFF) – Cluj – regizor, presedintele Festivalului International de Film Transilvania;
• Medicina – Mircea Barsan (Institutul Inimii) - Bucuresti – i se spune “doctorul anti-spaga“. A condus Institutul Inimii din Cluj si a locuit intr-o garsoniera improvizata, in cadrul aceleiasi unitati medicale;
• ONG/Asociatii – Milena Pruna (Autism Transilvania) – Cluj – pentru unii femeia care a ajutat zeci de suflete afectate de autism la nivel national, pentru multi eroina;
• Online - Sergiu Biris (Trilulilu) - Cluj – cel mai vizitat site web din Romania;
• Invatamant – Andrei Marga (UBB) – Bucuresti – rector, ministru, rector. Oare cine n-a auzit de el?
• Presa – Mihnea Maruta (fost redactor-sef Clujeanul si Cotidianul, actual redactor-sef Ora de Cluj) - Cluj – profesionist, calm, profesionist. Si iar profesionist;
• PR - Renate Roca (PR & More) – Cluj –  ”singura tipa din Transilvania care se poate numi specialista/profesionista in PR” (Liviu Alexa);
• Religie – Bartolomeu Anania (arhiepiscop. d. ianuarie 2011) – Valcea – povestea unui mare preot;
• Sociologie - Vasile Dancu (IRES) – Bistrita-Nasaud – sociologul si nu politicianul, un om exceptional, profesionist, scriitor;
• Politica – Emil Boc (primar,premier) – Cluj – contestat sau nu, a readus Clujul in centrul atentiei la nivel national si international;
• Turism -Lucia Morariu (Eximtur) – Timisoara – a cladit cea mai de succes agentie de turism din tara, cu sediul la Cluj-Napoca.

Observatie: am renuntat la categoria sport in acest “top” deoarece ar fi prea multe nume de insirat, insa va puteti alege voi valorile sportive :)

Topul este, evident, unul subiectiv, insa din experienta acumulata timp de patru ani in presa si dupa ce am avut ocazia de a-i cunoaste pe toti, motiv pentru care am incercat sa aleg acesti oameni in functie de valoarea lor, adica motivele sa fie cat mai obiective.

Care e topul vostru sau ce ati schimba in cel de fata?

Visam la un concediu superb, dar a fost o vacanta cum nu ne-am inchipuit. Escapada in Grecia, de saptamana trecuta, mi-a schimbat nu numai modul de a privi si a trata viata, ci m-a facut sa apreciez si mai mult oamenii din jur. Am invatat sa fiu mai bun, am invatat sa iau decizii si, cel mai important, am invatat ca viata depinde de luarea unor decizii.

Voi scrie insa despre nebunia pe care am trait-o in tara alb-albastra, iar despre viata, prieteni si alegeri ma voi ocupa personal :)

Greece Summer Trip – episod pilot

Plecarea a vut loc vineri noaptea. Am calatorit prin Sibiu – Valea Oltului – Ramnicu Valcea – Craiova – Bechet (de unde am luat feribotul peste Dunare) – Bulgaria (o tara parca tot mai tare uitata de lume) – Grecia. Deoarece sambata era aproape seara cand am ajuns si eram aproape de Halkidiki, ne-am hotarat sa ramanem peste noapte aici. Am mers intr-o statiune din apropiere, unde prima data am sarit in mare :) apoi am inceput sa cautam cazare. Doar jumatate dintre noi au gasit, intr-o vila, iar noi am dormit in cort pe plaja.

Nu va puteti imagina (cei care nu ati facut-o) cum e sa dormi pe plaja in cort, pe sunetul facut de valurile care se sparg de tarm, acompaniat de sunetul greierilor. A fost una din cele mai superbe experiente traite in Grecia. Cortul il instalam in cinci minute, in timp ce stateam cu totii la o bere, noaptea, pe plaja. Dormeam neacoperiti, temperatura peste noapte era perfecta, iar dimineata nu te trezeai inainte de 9.00, cand intr-adevar incepea sa fie prea cald. Cortul, unul numai perfect de vara, cu gaurele, permitea aerului sarat sa patrunda inauntru si sa adormi nu doar pe un fundal sonor minunat, ci si pe unul olfactiv. Iar noaptea, noaptea era superba, puteai privi toate stelele, mult prea multe pentru a calma fiorii care-mi treceau prin fiecare nerv.

Duminica am pornit catre vestul Greciei, portul Igoumenitsa, de unde urma sa luam feribotul catre insula Paxos. Am ramas impresionat (inca o data) de infrastructura rutiera a grecilor. Autostrada spre vest trece, cred, prin cel putin 15 tuneluri. La iesirea din ultimul dai ochii cu marea. Ti se taie respiratia. Iti vine sa te dezbraci si sa te arunci in mirajul racoros si albastru…

A trecut ziua repede, feribot avand abia dupamasa. Ne-am imbarcat, am parcat masinile pe punte si apoi, vreme de aproape doua ore, am admirat marea larga, a carei culoare se pierdea la orizont. In dreapta de insula Corfu rasarea insula Paxos. Am ajuns exact la apus. Am facut turul insulei si deja se intunecase.

Nu aveam niciun plan, nu stiam unde mergem (am vazut doar doua poze pe internet cu insula), nu stiam ce vom face, insa cel mai important lucru e ca toti vroiam asta, sa exploram, sa ne bucuram, sa traim clipe neprevazute, necunoscute.

Am inceput sa cautam cazare, iar pentru ca nu am gasit am pus iar corturile pe o plaja din estul insulei (spre bucuria mea). Am povestit toata noaptea, am ras si am facut baie la lumina stelelor, pana in momentul in care o romanca, una din singurele de pe insula, a oprit vazand numerele de inmatriculare ale masinilor si, povestind, ne-a spus ca pe insula nu exista nicio plaja, iar lumea incepuse sa fie deja iritata…

Probabil se referea la plaje de nisip, deoarece a doua zi, luni, ni s-a parut ca vedem paradisul. Turul insulei pe lumina a fost fenomenal. Plaje de pietris alb, apa albastra precum in vederile de la tarabe, stanci, oameni zambitori, era de vis. Intre timp am gasit si cazare – am stat in doua case cu 20 de euro pe noapte de persoana timp de trei nopti.

Au urmat, apoi, poate cele mai frumoase zile din viata fiecaruia dintre noi. Noi, baietii, ne doriseram stanci de pe care sa sarim inca din momentul in care povesteam de Grecia. Am gasit, in vestul insulei: stanci de 6 metri, stanci de 10 metri, stanci de 12 metri. Am sarit ca niste copii nebuni, pana si fetele au facut-o, am facut scufundari pe sub arcuri pietroase si am inotat cu pestii. La pranz ne-am intors din salbaticia formata din roci si am admirat portul Lakka, o laguna albastra a barcilor.

N-au lipsit nici scuterele. Am inchiriat doua buburuze, cu care am facut turul insulei noaptea si partial ziua. N-as putea descrie in cuvinte nici aceasta experienta, practic dimineata te urci pe doua roti, accelerezi si explorezi necunoscutul. Nu exista politie, nu exista cocalari in trafic, nu exista claxoane.

Aproape de finalul tripului nostru am urcat pe o barca de pasageri si am navigat catre o insula mai pica, denumita Antipaxos, renumita pentru nisipurile sale de aur si culoarea si mai albastra a apei – plajele sunt incluse in top 10 al celor mai frumoase din Europa. Baie, soare, in fata marea, in spate muntii, o zi superba, incheiata in acelasi ritm: corturi pe plaja si foc de tabara.

Dimineata, la usa cortului aud vorbindu-se in italiana. Erau doi soti, care si-au lasat yachtul in laguna si coborasera pe plaja pentru a merge la una din tavernele din apropiere sa manance. La intoarcere ne-au invitat pe yacht pentru a ne servi cu apa, deoarece ni se terminase. Nu o sa credeti, dar am dat de niste oameni iesiti din comun, de o omenie neintalnita: am navigat cu ei toata ziua, am gatit si am baut pana in zori, ne-am imprietenit iar seara am iesit la o cina, unde ne-au promis ca vor vizita Cluj-Napoca. Mai mult, a doua zi, la plecarea noastra, au venit in port pentru a ne face cu mana. Speechless. Va invit sa cititi intreaga poveste traita alaturi de ei, e scoasa parca dintr-un film sau o carte

Credeam ca vacanta noastra e incheiata, zambeam fericiti dupa toata nebunia de o saptamana, dupa intamplarea cu italienii, insa nu a fost deloc asa. Pe strazile Gaios-ului, portul insulei Paxos, in ultima noapte Catalin, unul din cei mai buni prieteni, i-a cerut Oanei, iubita sa, sa isi petreaca viata alaturi de el. Nu stiu exact momentul in care s-a intamplat, nici locul, nici cuvintele sale, insa stiu doar ca Oana mi-a aratat imediat inelul si parca timpul se oprise. Ce saptamana, ce vacanta, ce oameni, ce experiente!

Am trait altfel. Ne-am dat seama ca ne bucuram de fiecare clipa, ca totul e mai frumos atunci cand nu iti faci planuri si am promis ca nu ne vom schimba niciodata. Nu vom fi cocalari, nu vom fi ciobani fata de altii, nu vom fi niciodata indiferenti, mincinosi sau superficiali. Vom merge inainte cu zambetul pe buze, vom lua viata de coarne si o vom scutura de toate frumusetile pe care ni le poate oferi. Suntem optimisti si emanam optimism. Iar pentru ca am filmat totul si Trilulilu.ro a imbratisat ideea, ne-a oferit sansa de a difuza pe site-ul lor, cel mai vizitat din Romania, un serial compus din 8 episoade. Pilotul a fost lansat si probabil l-ati vazut mai sus, iar urmatoarele episoade vor sosi ulterior (stati linistiti, o sa aflati cu totii de ele). Aveam nevoie si de un nume, astfel incat eu, impreuna cu Andi, nu am stat prea mult pe ganduri si am infiintat noua noastra pagina (va invitam sa ii dati like - tot aici vor putea fi urmarite productiile noastre), sub tutela careia vor rula toate proiectele noastre. Credeti-ne, vor fi multe, din ce in ce mai entuziaste. Ce nume am ales? A fost mai simplu decat pare: ALTFEL.

Tu, cel care ai citit pana aici, cu siguranta nu esti departe de felul nostru de a fi. Poate ai fi vrut sa fii cu noi, acolo, in calatoria vietii noastre. Dar nu-i nimic, vor mai fi. Scrie-ne si data viitoare vom fi mai multi. Deoarece ne place sa avem in jur oameni deosebiti, persoane altfel.

Viata e frumoasa. Nu, nu e un cliseu, daca intr-adevar asa suna pentru tine inseamna ca gandesti prea mult. Nu o mai face. Traieste, bucura-te, ia decizii, zambeste.

PS: Multumesc Tudor Cutus si Calin Biris pentru ajutorul acordat, Trilulilu, Smailo pentru ca a fost partenerul nostru in excursie, oferindu-ne doua GPS-uri de ultima generatie si, nu in ultimul rand, celor alaturi de care m-am bucurat in aceasta vacanta minunata: Andi, Catalin, Croco, Anca, Oana, Mihaela, Alina.

Imi cer scuze, fetelor, nu exista. Eu sunt simplu, imi plac lucrurile simple, lucrurile marunte, ma bucur de rasarit dimineata, imi place ploaia, ador sa vad un zambet dimineata, imi place sa mangai si sa privesc in ochi, nu sa rotesc cheile pe deget, nici sa nu raspund la telefoane doar de dragul de a va pune pe ganduri, nici sa nu spun noapte buna. Imi place sa spun noapte buna atunci cand am cui si imi place sa sun atunci cand am pe cine. Imi place sa fac ce simt. Daca imi impun sa nu, atunci as fi superficial. Dar sunt destui superficiali, bucurati-va de acestia.

Aud pe la colturi ca fetele se plictisesc de lucrurile simple repede. Unele nici nu le vor, le place cocalarul, ipocritul, indiferenta, cei care le fac sa sufere. Probabil o sa negati cu toate, dar sa stiti ca asa e, ganditi-va mai bine. Va raman in cap fostii indiferenti si ii iubiti pe cei nesimtiti, partial ignoranti. Nu sunt oameni rai, poate, dar sunt oameni care nu stiu sa va arate ce simt si, cel mai probabil, nu simt sau nu vor sa simta. Iar voi va plangeti apoi de toti baietii si spuneti ca nu mai exista oameni cum visati voi. Dar in cele din urma visele sunt diferite de realitate, de ceea ce va doriti.

N-as fi scris postarea asta daca nu as fi avut o discutie interesanta as zice, cu cateva minute inainte.  Sorry, dar eu nu ma schimb pentru nimic si pentru nimeni. Un singur lucru am invatat in viata:  sa realizam cine suntem de fapt si sa incercam cu toate fortele pe care le mai avem sa fim noi. In copilarie stiam destul de bine cine suntem, apoi a venit societatea si a inceput sa ne invete cine ar vrea sa fim, spunea Andrei Rosca.

Well, take me as I am or watch me as I go, e simplu :)