Una din cele mai mari dorinte ale mele in domeniul in care profesez este de a-l intalni pe Neagu Djuvara si de a-i lua un interviu. Cred ca m-as pierde in povestile sale, in modul sau de a vorbi…

Foto: Jurnalul.ro

E o anecdotă pe care mi-a povestit-o bunicul meu acum 80 de ani. În vremurile astea se spune că ar fi fost vorba despre mareşalul Mackensen. Guvernul de la Bucureşti, în primul război mondial, cînd a trebuit să se mute la Iaşi, dă tuturor prefecturilor ordin să nu se facă rezistenţă în cîmpie, pentru că nu are nici un rost. Un primar dintr-o comună îl primeşte pe un ofiţer neamţ, pune masa în curte, o raţă pe varză, o ciulama cu mămăligă, vin, mă rog, de toate. După masă, ofiţerul neamţ vrea la umblătoare. Prin intermediul tălmaciului, primarul îi spune că poate să-şi facă nevoile în spatele casei, în porumb. După 30 de secunde se întoarce neamţul cu pantalonii în vine, cu cîţiva cîini după el, strigînd: „Keine Organisation! Keine Organisation!“. Atîta germană a înţeles şi primarul nostru şi a spus: „Domnule ofiţer, păi dacă aveam noi «organisation», nu veneaţi dumneavoastră să vă căcaţi aici, veneam noi să ne căcăm la Berlin“.

Nici acum, noi nu avem organizare. E ceva în creierul nostru care ne face ostili organizării. În prezent, cît de cît mai sîntem împinşi de la spate de Uniunea Europeană, dar cînd putem să dăm cu piciorul o facem cu voluptate.

Iar dupa, l-as intreba ce e viata:

Aveam nişte viziuni, încă de copil, cum va fi viaţa. Spre exemplu, o vedeam ca pe un fir care pleacă de undeva din partea mea stîngă, de jos, şi care trece prin spatele meu şi se înalţă spre cer pe lîngă umărul drept. Ce pot să spun despre viaţă este că multă-multă vreme nu ai nici un fel de frică de moarte.

Nu-ţi dai seama că tu, cu tot ce însemni, cu tot ce ai acumulat într-o viaţă, dispari pentru totdeauna. Şi, ca să-ţi dau un răspuns, aş zice că viaţa e un mic univers care, indiferent de inteligenţa şi aventura personală, dispare odată cu individul.

In cateva cuvinte, Neagu Djuvara – omul, caracterul – iti poate schimba ziua. Mie mi-a schimbat viata.

Sursa citate: Academia Catavecu

Care e modelul tau?

In urma cu cativa ani, Dan Diaconescu spunea despre OTV ca reprezinta viitorul televiziunii. Nu l-as fi crezut niciodata, dar iata ca a devenit unul dintre putinii “profeti” din tara noastra. Vorbea despre noile “modele morale” pe care le va urma poporul, vorbea despre Salam, Adi de la Valcea, Tarzan soferul minune, Piticul porno, Nikita, Sexy braileanca, Magda Ciumac si alte valori pe care majoritatea romanilor le promoveaza cu buna stiinta.

Mai mult decat atat, unii abia asteapta sa fie date iar pe sticla, sa apara pe ţedeu ori dividiu. Sa nu mai vorbim de tabloide sau Stirile de la ora 5: crime, violuri, catastrofe in direct. Doamne fereste sa ajungem in punctul in care slujbele religioase vor incepe prin fluieraturi, aplauze si chicoteli…

Stiati ca numarul de indexari Google al cuvantului manele a depasit cuvantul populara cu 800.000 de entry-uri? Totalul “manelelor” gasite de motorul de cautare este de 3.800.000. Stiati ca Bahmuteanca va fi prezentatoarea din acest an a Balului Operei din Cluj-Napoca? Socant de-a dreptul!

Intr-o tara in care majoritatea dintre noi avem acces la educatie, nu cu totii o intelegem, motiv pentru care oameni platiti de Sarbu la Pro TV si de Voiculescu la Antene s-au gandit sa inceapa anul, ba sa faca un bine majoritatii care nu intelege prea multe din ceea ce se intampla in tara asta sau cu viata lor, si sa difuzeze pe post(uri) paranghelioane, manele fara numar, artisti ce costa cativa “galbeni” si tot ce face rating, deci ceea ce cere poporul.

Incredibil, jumatate din romani s-au uitat la TV in noaptea dintre ani, mai precis 10,3 milioane de romani – majoritatea pe cele doua posturi “rating addict”.

“Am ajuns la marginea civilizatiei“, spunea Neagu Djuvara, in cadrul unui interviu acordat unei publicatii luna trecuta. As mergei mai departe, afirmand ca stam cocotati in varful (more…)