Foto: www.icfj.org

1. Internetul e altfel. El produce public nou, alte modalitati de schimb al informatiei si alte tehnici culturale. Mass media traditionala trebuie sa-si adapteze modul de lucru la noile realitati tehnologice, in loc sa le ignore sau sa le combata.

2. Internetul e un imperiu mediatic in buzunarul de la haina. Web-ul creeaza o noua ordine in sistemul mediatic, depasind limitele si oligopolurile acestuia. Publicarea si difuzarea continutului mediatic nu se mai face cu investitii mari. Doar calitatea jurnalistica mai diferentiaza jurnalismul de simpla publicare de continut.

V-am pregatit, mai jos, un filmulet si un scurt chestionar.

3. Internetul este societatea. Retelele sociale, Wikipedia sau Youtube au ajuns prezente tot atat de firesti, ca si telefonul sau televizorul. Daca vor sa existe mai departe, concernele mass-media trebuie sa inteleaga lumea in care traiesc consumatorii si sa isi adapteze la aceasta formele de comunicare, printre care si dialogul.

4. Libertatea Internetului este inalienabila. Arhitectura deschisa a Internetului nu poate fi schimbata in functie de interese economice sau politice, care in spatele asa-numitului „interes public“ incearca sa cenzureze accesul liber la informatie, pe web.

5. Internetul inseamna victoria informatiei, un mediu prin care individul se poate informa mai bine ca niciodata.

6. Internetul schimba si imbunatateste jurnalismul.

7. Reteaua inseamna relationare. Cine nu foloseste link-urile se autoexclude din discursul social.

8. Agregatoarele si masinile de cautare stimuleaza jurnalismul documentat, de calitate. Marcand referintele prin linkuri sau citate, devine posibila „cultura discursului social din retea“.

9. Internetul e noul cadru al discursului politic, stimuland dezbaterea si participarea activa a opiniei publice.

10. Noua libertate a presei se numeste libertate de opinie. Dispar granitele tehnologice intre amatori si profesionisti, diferenta nu se mai face intre jurnalism platit si neplatit, ci intre jurnalism de buna sau proasta calitate.

11. Candva, la inventarea tiparului, Biserica si alte institutii avertizau impotriva valului de informatie necontrolata. Jurnalistii, enciclopedistii si pamfletarii au dovedit atunci ca mai multa informare duce la mai multa libertate, pentru cetatean si pentru societate, lucru valabil si in ziua de azi.

12. Traditia nu e un model de lucru. Internetul, ca mediu extrem de concurential, cere adaptarea modelelor de afaceri la structura sa.

13. In Internet, dreptul de autor sau producator nu trebuie incalcat. Mecanismele de difuzare depasite trebuie inlocuite cu noi modele de distributie si acordare de licente. „Proprietatea obliga“.

14. Timpul unui cititor, ascultator sau spectator are valoare. Oferta publicitara este transmisa prin retinerea atentiei asupra unor continuturi jurnalistice transmise online. Acesta e principiul de baza al finantarii jurnalismului, alte forme de refinantare urmeaza sa fie descoperite si experimentate.

15. Textele, sunetele si imaginile nu mai trebuie sa fie efemere, in retea. Ele vor ramane la dispozitie, constituind o arhiva a istoriei contemporane. Jurnalistii trebuie insa sa aiba in vedere eventuale interpretari ale informatiei si greseli ce trebuie corectate.

16.  Internetul scoate la iveala o mare cantitate de marfa amorfa. Din aceasta, rezista doar cine ofera jurnalism credibil si deosebit, deoarece pretentiile consumatorilor de informatie au crescut.

17. Toti pentru toti (Alle für alle). Web-ul e o infrastructura superioara de interactiune sociala. „Generatia Wikipedia“ stie sa evalueze credibilitatea unei surse, sa verifice si sa evalueze stirile. Jurnalistii trebuie sa respecte aceste calitati si sa intre in comunicare cu „receptorii“, folosindu-le cunostintele. Nu mai e momentul jurnalistului atotstiutor, ci al celui care comunica si intreaba.

***

Reguli, caracteristici, noutati, definitii, le putem spune cum vrem. Eu le-am numit porunci, deoarece fara ele, de azi inainte, intr-o epoca digitala, nu mai cred intr-un viitor al presei (doar) in ziare. Ele fac parte din Manifestul Internetului, realizat de jurnalisti si bloggeri germani, publicate in 7 septembrie. Le preiau si eu (sursa: Hotnews) pentru a le reciti ori de cate ori vreau sa fac asta si pentru a le trece in revista si voi.

***

Bonus video: Viitoarea Noua tehnologie dezvoltata de Microsoft:

 Loading ...

Ionuţ Ţene este candidatul la Primaria Cluj-Napoca din partea PNG-CD, partidul mult iubitului Gigi (George/Gica/G.) Becali. Pe de alta parte, el este presedintele Fundatiei Culturale Sarmisegetuza.

Online-urile ziarelor din presa clujeana, forumurile si blog-urile sunt locurile de joaca ale lui Ţene. In acest spatiu virtual, candidatul (fara bani) la primarie posteaza comentarii, isi da cu parerea si incearca sa atraga simpatia a cat mai multi cetateni ai urbei de pe Somes.

Mesajele postate de Ţene lasa mereu impresia unei inteligente acerbe, desi textele sunt incarcate de penibilism. Nu conteaza ca articolele fac parte din categoriile sport, eveniment ori cultura, candidatul PNG-CD isi da cu parerea si mai mult, trage concluzii ori da raspunsuri. Adevaruri, crede el, desi de fiecare data cand lumea ii vede semnatura sub comentarii se lasa cu mirare. Ţene nu face altceva decat sa isi piarda vremea pe forumuri si site-uri unde nu se intampla altceva decat sa apara cateva materiale (articole in general), ori sa posteze pe blogul personal diverse pareri care contrazic actuala administratie. Din pacate, pentru candidatul partidului lui Becali, ce se intampla la “U” nu e bine, cum arata orasul nu e bine, ce se intampla cu traficul rutier e inspaimantator, cladirile arata ca vai de ele si multe altele. Tind sa cred ca acest iubitor de patrie si de natura nu face decat sa se duca pe sine la limita imposibilului. Un imposibil etichetat mare in fruntea sa, lucru care ii deprima diminetile.

Pentru un viitor primar al Clujului (sper ca nu, insa doar sa presupunem), pierderea vremii comentand public articolele din ziare mi se pare un gest demn de aruncat in categoria celor adunate si de Funar in zilele lui de glorie. Ţene nici macar promisiuni nu face, cum fac alti candidati din alte partide, iar cred ca locul sau e acolo unde a fost si pana acum cateva luni, cand nici nu se stia de existenta sa.

Singurul castig pe care il poate avea Ionuţ Ţene prin ceea ce de la un timp face e sa isi creasca popularitatea intre marii comentatori de blog-uri si sa devina, intr-un timp relativ scurt, cel mai penibil dintre persoanele publice ale Clujului (daca nu este deja).

Daca ar fi sa mi-l imaginez pe proaspatul-rasarit-politician in fata unui calculator, scenariul ar fi unul trist. Cu gandurile la pamant si cu ochii in monitor, citind despre realizarile actualului primar, care curg rand pe rand pe site-urile media clujene. Cu nervii intinsi din cauza faptului ca nu poate face nimic mai mult pentru candidatura sa decat sa posteze mesaje fara sens pe cine mai stie ce site-uri si cu mainile in cap din pricina habarnismului pe care il are in legatura cu administratia ori politica.

Campania nu se face pe blog iar populatia nu este impresionata prin comentarii. De altfel, nici banii de campanie nu se cersesc de la cetateni. Oamenii sunt scarbiti de a da bani statului, cat despre bani publici unei campanii electorale nici nu se pune problema.

In ultimul timp, romanii au inceput sa fie luati de prosti, iar Ţene si-a invatat bine lectia. Mi-e teama ca, in cele din urma, de prost o sa cada altcineva.

Probabil singurul premiu pe care il va castiga va fi atentia publicului pentru o vasta activitate in blogosfera.