Choices
Lucrurile se intampla pentru ca trebuie sa se intample, imi spunea cineva in urma cu nu foarte mult timp. Saptamana trecuta, in Grecia fiind, mie si prietenilor cu care eram ni s-a intamplat ceva incredibil, de nedescris, care pe mine cel putin m-a marcat enorm. Nu, nu e un basm, e o poveste reala.
Am luat parte la vacanta vietii mele, cu cei mai frumosi oameni, pe una din cele mai frumoase insule din Grecia, Paxos (pe coasta de vest). In penultima zi a aventurii, ne-am imbarcat pe un taxiboat si am coborat pe o alta insula din apropiere, Antipaxos. Spre seara am pus corturile si am facut un mic foc in jurul caruia ne-am adunat cu totii la povesti si uitat la stele. Nu a trecut mult timp pana ce pe langa noi au inceput sa treaca mai multi italieni care poposeau in laguna cu yachturile. Mergeau sa ia cina la taverna de langa plaja, ne-au salutat respectuos, dupa care seara s-a terminat in liniste.
A doua zi nu aveam niciun plan. Urma sa ne intoarcem pe insula de pe care am plecat, fiindca nu mai aveam nici apa. Intre timp, unul din italienii care ne-au salutat in acea seara a revenit pe plaja de pe yacht si ne-a invitat pe barca lor, sa ne dea apa si o sticla de vin. Initial au mers doar doi dintre noi, insa mai apoi am fost invitati cu totii. Am ales sa mergem. Ne-au servit cu fructe, cu apa, cu suc, ne-au intrebat ce facem, de unde venim si au ramas impresionati ca am pornit in vacanta fara niciun plan.
Mai jos, toata trupa pe yachtul lui Matheo, alaturi de Gabriela
Matheo, capitanul si proprietarul yachtului denumit “Alba”, care vine de la numele mamei sale, “Miralba”, un italian de circa 50 de ani, navigheaza de jumatate de viata si e un spirit liber. Calatoreste de cativa ani cu Gabriela, iar impreuna fac cuplul perfect, desi nu sunt casatoriti.
Dupa o ora petrecuta in laguna, Gabriela ne-a invitat sa ducem bagajele noastre ramase de pe plaja pe yacht, urmand ca apoi sa navigam pana pe insula de unde venisem, ei avand drum acolo. Am ales sa mergem cu ei.
Am iesit in larg, eram plini de zambete cu totii, mai ales ca niciunul nu visa vreodata sa navigheze pe mare cu o asemenea ambarcatiune. Nu ne venea sa credem. Am oprit langa niste stanci imense, unde am inotat si ne-am scufundat. Matheo ne-a servit cu niste specialitati, as zice: icre de arici de mare, prinsi de el in apropierea stancilor. Dupa circa o ora, a inceput sa gateasca spaghetti. Fara carne, doar paste si un sos facut din rosii, ulei de masline si alte ingrediente care ne-au facut sa visam la acea masa cateva zile dupa.
Am ridicat panzele cu totii, ne-a invatat sa navigam si am plecat spre insula noastra. Cunostea fiecare ambarcatiune, stia la ce ora incepe sa bata vantul, era ca in basmele semnate de Jules Verne.
La asfintit am aruncat ancora. Matheo a scos o sticla de vin rosu, am ciocnit in numele prieteniei care s-a legat intre noi si am privit asfintitul. De nedescris!
I-am invitat seara la o cina, unde ne-am promis ca ne vom revedea, indiferent unde: la Cluj, la Rimini de unde vin ei ori pe mare. A doua zi urma sa plecam. Ne-am luat ramas bun cu greu si inca tot nu ne venea sa credem ce ni s-a intamplat.
In feeria creata, Catalin, unul din cei mai buni prieteni, a cerut-o de sotie pe Oana, prietena sa. Totul s-a intamplat pe o faleza oarecare de pe insula, in lumina unui felinar. Nu mai conta niciun detaliu, dupa o zi ca un basm. A ales sa spuna “Da”. Ne-am bucurat alaturi de ei pana in zori, iar dupa doua are am fugit spre feribot.
Vaporul a parasit insula. In zare, un yacht asemanator cu cel al italienilor dadea tarcoale portului. Erau Matheo si Gabriela, cautandu-ne din priviri. Au trecut prin port sa isi ia ramas bun. Am sarit toti la balustrada vasului, am inceput sa strigam si sa le facem cu mana. Ne-au urmarit cateva minute, dupa care au navigat de-a lungul insulei. Cu siguranta sunt cei mai buni, calzi, sufletisti si prietenosi oameni pe care i-am intalnit vreodata.
As fi regretat enorm daca in acea zi, cand ne-au invitat pe yacht, as fi luat o alta decizie. Am ales sa ne imbarcam, am ales sa calatorim cu ei, desi erau niste necunoscuti si noi eram niste necunoscuti pentru ei.
Dar alegerile pe care le facem ne schimba viata. Si, mai ales, oamenii pe care ii intalnim si oamenii din jurul nostru. Nu cred ca exista o reteta dupa care sa ne ghidam atunci cand alegem sa mergem pe un drum sau pe altul, cred ca totul tine de a face ceea ce simtim pe moment. We all make choices, but in the end, our choices make us.
