Dincolo de faptul ca pe Facebook si pe Twitter, caci despre asta voi vorbi, se afla toti prietenii mei, dar si alti cunoscuti din mediul virtual cu care interactionez, mediile sociale au reusit sa-mi influenteze viata in doua feluri: pe plan personal, datorita faptului ca am inceput sa comunic mai mult si pe plan profesional.

Cum pe plan profesional?

Unele voci sustin – si nu stiu de ce sunt atat de curioase ce fac eu cu viata mea :) – ca “pierd” toata ziua pe Facebook ori ca stau pe Twitter. In primul rand “stau” aici deoarece sunt mai mereu la birou, iar cele doua instrumente pentru mine au devenit o prima sursa de informatie. Nu doar prima, ci si cea mai rapida.

In ultima jumatate de an am realizat mai multe materiale in ziar inspirate sau “venite” din social media decat, sa zicem, articole realizate in domeniul administratiei locale. Cateva exemple: Internetul revitalizeaza patriotismul romanilor sau chiar cel de astazi, cu studentul clujean care pune pe Youtube smecherii din trafic. Va asigur, insa, ca au mai fost multe :)

De asemenea, social media e foarte utila in cazuri de forta majora, gen inundatii sau cutremure. Cand au avut loc inundatiile in Huedin, luna trecuta, am realizat un material in editia online a Adevarul al carui intreg continut a venit din social media (Facebook, Twitter, Youtube), cu exceptia declaratiilor autoritatilor. Ei, iata, nici nu a mai trebuit sa ne udam la picioare! (Nu renunt in totalitate la presa traditionala si de calitate – normal ar fi trebuit sa fim acolo – insa de aceasta data, din cauza unor probleme logistice nu ne-am putut deplasa pana in orasul amintit).

Dincolo de toate acestea, in alcatuirea agendei cu evenimentele care au loc in oras am renuntat sa mai utilizez site-uri precum 24Fun sau Zile si Nopti. Aflu totul, ba chiar un numar mai mare de evenimente, la sectiunea Events de pe Facebook. Stati linistiti, daca cineva organizeaza un eveniment in oras, il veti gasi cu siguranta acolo.

Tocmai din aceste motive, editia de Transilvania a cotidianului Adevarul e prezenta in social media de mai bine de un an. Am creat un fan page al Adevarul Cluj pe Facebook, unde pot fi citite zilnic cele mai proaspete stiri, iar pe Twitter ne stiti cu siguranta cu totii :) Trebuie sa ma laud ca am fost primii din presa ardeleana care au transmis de la un eveniment (TIFF 2009) live text pe Twitter.

Dar pe plan personal?

Folosesc Twitter pentru comunicare, iar Facebook pentru promovare, deci nu, nu stau toata ziua cu ochii atintiti pe ce mai fac prietenii. Sa va explic…

In primul rand, vei deveni o persoana frustranta si incet incet neinteresanta daca pe siteurile de sociale postezi mereu linkuri, unul dupa altul, cu noile postari de pe blogul tau. Din acest motiv e nevoie sa “colorezi” putin viata celor care te urmaresc: urci poze, postezi o piesa, dai share la un articol interesant etc. E profilul personal, iar lumea vrea sa te cunoasca in primul rand pe tine, apoi ceea ce faci (sunt convins ca multi din lista de prieteni de pe Facebook nici nu se incumeta sa vada ce scriu pe blog).

Dar cum ma promovez? Sa iau exemplul ziarului Adevarul. Cotidianul national e produsul de baza al trustului, iar editiile locale Adevarul de Seara consolideaza pozitia pe piata a nationalului. Practic, ziarele mici promoveaza ziarul mare.

Gandeste-te la acest exemplu si considera ca blogul meu e produsul de baza. Mediile sociale reprezinta doar unealta cea mai utila de a aduce utilizatorii de internet pe blog, dar si de a duce vorba mai departe – a promova o postare noua sau o fotografie noua (dupa cum stiti am si fotoblog). Inainte se dadeau mass-uri pe Yahoo! Messenger, in ziua de azi se da share pe Facebook si Twitter :) In new media, totul se bazeaza pe linkuri.

In jumatate de an am reusit ceea ce mi-am propus si anume cresterea traficului pe blog cu ajutorul social media. Cel mai important referrer web al blogului meu acum: Facebook.

Asadar, va astept sa ma urmariti pe Twitter si sa-mi dati add pe Facebook :)

Tu din ce motiv folosesti social media?

Anul 2010 va fi decisiv, in opinia mea, in ceea ce priveste comunicarea dintre print si online. Mai importanta va fi, insa, comunicarea dintre publicul care primeste informatia si cel care o ofera, jurnalistul, persoana (pana acum) din umbra. Putem profita, asadar, de social media.

E-reader. Foto: thecoolist.com

Imi permit sa fac o paranteza si sa consider ca, incetul cu incetul, adica intr-un viitor nu foarte indepartat, print-ul se va transforma in ceea ce vom numi doar presa scrisa, urmand ca aceasta sa migreze online. Conceptul de presa quality va fi umbrit de noile articole multimedia, in care informatia va fi la fel de completa, insa diversificata: galerii foto flash, materiale video profesionale atasate si, nu in ultimul rand, harti si grafice interactive, care redau mai multa informatie decat o un articol de presa de jumatate de pagina.

Nu cred insa ca vor disparea ziarele. Cu siguranta le vom mai gasi in cele mai exclusiviste locatii ori in mainile nostalgicilor. Dupa cum spunea si Dragos Stanca, directorul F5, compania new media a grupului Realitatea-Catavencu, trebuie sa depasim blocajul mental: nu conteaza cum se distribuie ce produceti, ci conteaza sa ajunga informatia citibila de calitate la cititorul vizat. Hartia este doar un suport, nu (more…)

Presa, se pare, poate fi atacata de cine vrea, cand vrea. Exista doua cazuri recente care m-au facut sa imi pun doua maaaari intrebari:

1. De ce atunci cand Basescu se leaga de jurnalisti este atacat pe toate partile (iar dupa ce se mediatizeaza aceste atacuri opinia publica il injura pe seful statului si ia apararea presei), iar cand un jurnalist este batut/lovit/batjocorit de anumiti indivizi, opinia publica face varza presa si o discrediteaza, acuzand ca “jurnalistii se cred mari zei” (sau afirmatii de genul)?

2. De ce PeSeDe-ii, PeNeLe-ii, UDeMeRe-ii si PeReMe-ii isi permit sa sara la gatul presei, acuzand in cor ca mass-media face presiuni asupra lor si de aceea situatia roz din politica pare altfel in fata opiniei publice, pe cand in campanii electorale (si alte afaceri) investesc mii de euro in reclame si emisiuni electorale?

***

1. a. Base vs. jurnalisti si opinia publica

Nenumaratele episoade cand Basescu ii ia peste picior pe jurnalisti sunt mediatizate la greu de toate posturile de televiziune si se dau ca deschideri in marile ziare nationale. Toti jurnalistii se simt atacati de seful statului si sar ca si cand ar fi la un proces pe care vor sa il castige cu orice pret. Opinia publica, dupa ce ia la cunostinta faptul ca Basescu si-a bagat piciorul in cativa jurnalisti tampiti (care chiar nu stiu cum dracu’ au ajuns in presa), incepe sa comenteze pe toate forumurile si sa il batjocoreasca pe Basel prin toate mijloacele. Il huiduiesc, chiar. (Nota: prin cele prezentate nu ii acord credite Baselului, daca aveti o problema cu asta imaginati-va ca pe presedintele statului il cheama Ion)

1. b. Jurnalisti vs. opinia publica

Se intampla (tot mai des in ultimul timp) ca un jurnalist sa fie agresat in anumite imprejurari de anumite personaje. Indivizii din mass-media sunt supusi injuriilor, pumnilor, picioarelor, pana si crimelor, insa in aceste cazuri mediatizarea este mult mai slabuta. Dar injuriile impotriva jurnalistilor sunt mult mai multe, iar opinia publica este mult mai agresiva fata de jurnalisti. Sunt dese cazurile in care, de exemplu, un jurnalist este batut pe strada in timp ce facea un reportaj, iar opinia sare la gatul aceluiasi jurnalist acuzandu-l ca el e omul negru si ca vina ii apartine. Pe de alta parte, dupa micile precizari care apar in mass-media, ca un jurnalist a fost gasit batut/agresat/lovit/ucis undeva/candva, cititorii incep sa arunce cu rahat si sa faca afirmatii de genul: jurnalistii prea se cred mari si tari, da cine va credeti voi, presa?, da’ sa mai stea jurnalistii pe curul lor, nu va mai bagati atata in toate etc.

Intrebare: care pe care? Opinia publica e zapacita de personaje, nu de desfasurarea actiunii. Daca un jurnalist e batut pe strada de un oarecare om, jurnalistul e de vina deoarece ce dracu’ cauta acolo si se baga in viata oamenilor? Daca o jurnalista este data la o parte de Basel pentru ca e dusa cu pluta si pune niste intrebari idioate (asemanatoare celor prezentate de Andi), opinia publica il injura pe seful statului pentru ca a fost rau cu reprezentantul mass-media, pe care opinia publica il scuipa cu cateva zile inainte, acuzandu-l ca se baga in viata altora.

E o problema. Cu capul unora. Vorbim ceea ce ni se cere sa vorbim si credem ceea ce ni se da sa credem. Nu e de vina nici Basel, nici presa, nici omul care l-a batut pe jurnalist, e de vina modul de gandire al unor persoane care astazi se iau dupa culori de partid si puncte de vedere ale unor necunoscuti care le schimba viata din partea cealalta a ecranului.

***

2. Cotidianul a prezentat astazi, in deschidere, un articol care nu m-a socat din cale-afara, deoarece stiu ca asta gandesc broastele in general, insa mi-a atras atentia prin modul in care fiecare politician are acum dreptul sa se lege de mass-media, dupa ce in trecut voturile curgeau dupa fiecare spot publicitar si articol platit in ziare.

Materialul prezinta Corul lingailor lui Nastase. Membrii Comisiei juridice s-au intrecut, la audierea lui Adrian Nastase de saptamana trecuta, in a-i ridica acestuia osanale, in a-i plange de mila si in a infiera institutia DNA, decretata dusman al parlamentarului roman. Cotidianul va prezinta, in exclusivitate, extrase din stenograma sedintei Comisiei juridice.

Am selectat doar cateva fragmente din spusele broastelor, care faceau referire la presa:

Sorin Dumitrescu (PSD): „Noi suntem o instituţie, Parlamentul, noi, Comisia juridică, suntem o instituţie importantă, care suntem în interiorul unei presiuni în primul rând create de presă, de opinia publică.”

Ioan Timis (PNL): „Domnul Adrian Năstase a fost judecat în faţa televizoarelor, a fost judecat în faţa mass-media, cealaltă parte a mass-media”.

Valer Dorneanu (PSD): “Dacă mai dura mult şi nu-l demiteam noi din funcţia de preşedinte al Camerei, inventau 20 de dosare. La fiecare invenţie din asta, toată televiziunea la reşedinţa domniei sale. Cum a fost demis, cum s-a terminat. Deci s-a văzut exact că acesta era scopul: compromiterea, denigrarea. Nici măcar nu urmărea cineva exact dacă va fi trimis în judecată şi mai ales dacă va fi condamnat. Nu conta asta, conta să-l compromită, să-l scoată din ecuaţiile politice, să-l elimine ca adversar politic. De aceea tot acest joc.”

Adrian Nastase: “Eu merg în fiecare zi acasă şi trebuie să discut cu soţia mea, care se uită la televizor şi a văzut declaraţiile care s-au dat astăzi, du-te la Comisie, sau le văd mâine în ziare, copiii care mă întreabă ce se întâmplă cu poveştile astea, prieteni din străinătate care încep să mă întrebe ce se întâmplă şi unele dintre articole, au apărut nişte articole în «Financial Times»”.

Nu am o intrebare la acest punct, vreau doar sa aduc o exclamatie:

Pacat ca s-a asociat presa cu voi in nenumarate cazuri! Ar trebui ca toata mass-media din Romania sa nu ma scoata un cuvant despre acesti politicieni. Poate, astfel, ar vota toti cetatenii cu capul.

P.S.: Daca ati ajuns pana aici si nu ati inteles nimic, intrati in politica, acolo o sa intelegeti mult mai usor totul.

Pentru public e un avantaj. Numit constientizare.

Subiect: incalzirea globala. Stie toata lumea de aberatiile aparute prin presa cum ca se topesc ghetarii si pica pinguinii-n apa. Dragii de ei.

Astazi, insa, s-a intamplat opusul. Un cercetator australian spune ca incalzirea globala a luat sfarsit, iar acum ne paste o noua era glaciara.

Pentru public, astfel de subiecte reluate cand cum, ba ca e asa, ba ca e invers, duce la un lucru simplu: pornirea motorasului numit creier. Adica oamenii stau si isi pun problema cum e de fapt, adevarat. Astfel incep sa nu mai creada in basmele compuse de cine stie care si sa gandeasca cu propriul motoras. E o chestiune de timp pana cand oamenii isi vor da seama ca, in cele din urma, subiectul este mai mult decat un joc politic-economic international.

Pana la urma, teoriile conspiratiei sunt doar teorii (vezi DEX).