O incursiune în lumea mea simplă, modestă și frumoasă.

Noi, oamenii, avem tendința de a complica mereu lucrurile. Tragem cortina de fiecare dată peste momente, clipe, trăiri care ar trebui lăsate să se nască și să trăiască natural, de la sine. Visăm de fiecare dată la “altceva”, iar când avem parte de acel ceva, parcă nu mai suntem atât de siguri, moment în care lucrurile se complică. Nu de la sine, ci din cauza noastră.

Eu nu complic lucruri și nu-mi plac lucrurile complicate. E pentru prima dată când fac legătura cu faptul că în liceu mi-am ales profilul mate-info. Deși nu mi-a plăcut deloc și am fugit către un profil uman la facultate, după acei patru ani cred că am învățat, totuși, ceva important: că esența matematicii e de a face lucrurile complicate simple.

O plimbare de seară, printr-o grădină, degustând un vin alb, ascultatul unei piese dimineața, în parc, pe o bancă, o mângâiere, o privire, un grup de prieteni, dorul de o fată, statul întins într-o piață din Toscana noaptea, bând bere în miez de noapte, un lucru spus sincer, mai multe lucruri, un zâmbet, bucuria de copil indusă pe care ți-o oferă o înghețată și, oare, câte și mai câte.

Unii ar spune că lumea mea e prea roz, alții au spus deja că trăiesc într-un glob de cristal, însă toți aceștia pierd din vedere un lucru esențial: eu am o lume a mea, pe care o împart cu cine vreau, ei însă sunt cei care împart o lume supeficială, gri și frustrantă cu alte milioane de persoane asemănătoare. Iar cei care au călcat deja în lumea mea știu, sau mi-ar plăcea să știe că nu au fost obligați, ci invitați să o facă.

Lumea mea e simplă, iar lumea cealaltă, în general, e complicată. Dar în final numai lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată.

Editorial publicat in revista 24Fun. Vezi si celelalte articole

Tu, om curios. Care mereu isi doreste sa afle mai multe despre ce a fost ieri, ce e azi si ce va fi maine. Despre unde vrei sa mergem daca e soare, sau unde sa ne inchidem daca-i ninsoare. Sa ne bucuram de lucruri simple, asa cum ne plac amandurora. De o imbratisare seara si de un zambet dimineata, cand ne bem cafeaua.

Tu ai incredere ca-ti pot oferi totul si tocmai de aceea ma umbresti. Vorbesti cald, clipesti frumos cand tragi cu ochiul, ma tii de mana chiar daca timpu-i friguros. Iti place sa ne uitam la luna, sa ne facem poze pe un pod jegos. Iti pasa ce simt, pentru ca mereu vrei sa ma intreci. Tu stii sa ma apreciezi pentru ceea ce fac, ce simt, ce spun. Nu ti-e teama de mine, de ei, de oameni, de trecut. Exist doar eu. Si tu.

Pana atunci, eu stau aici pe gard, rad cu ochii, fluier si ma fericesc. Cand vrei, striga-ma. Da-mi un mesaj, un buzz sau un poke. Nu stiu cine esti, dar abia astept sa te cunosc.