La sunetul sirenelor saream pe telefon. De obicei Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta e la curent cu orice catastrofa/crima/accident/moarte.

“Aveti vreo interventie?”, intrebam, scurt, prezentandu-ma.

“Nu avem niciun apel, incercati la Ambulanta”, imi spuneau cei de la centrala. Sunam la Serviciul de Ambulanta si nimic. Probabil un sofer de pe Salvare vroia sa scape mai usor de intersectie ori sa nu mai astepte la semafor, imi spuneam. Inchideam si imi anuntam colegii ca nu s-a intamplat nimic…

“De ce naiba la noi in Cluj nu moare nimeni, nu se sinucide, nu sunt scandaluri“, se auzeau unele voci din redactie.

In asemenea cazuri, presa e o meserie bolnava. Oare am ajuns sa traim din nenorocirile altora? Sa ne castigam banii din lucrurile rele care li se intampla unor persoane printre care traim? Aceste intrebari si le punea si James Nachtwey, unul din cei mai buni si cunoscuti fotografi de razboi din lume. Sa ne facem materialele din catastrofele din viata semenilor nostri, ori sa sarim ca arsi atunci cand doi se taie intr-un bar, dar nu si atunci cand o eleva e premiata la nivel international?

De afara, presa pare lapte si miere. Ce frumos e sa scrii despre ceea ce vezi, cred unii. Multi nu stiu insa ca nu e asa. Iar pentru ca vorbesc acum de categoria “Socant”, generatoare de clickuri si rating ridicat, am sa vin cu un exemplu. In presa iti dezvolti unele simturi, dar renunti, fara sa iti dai seama, la altele. Atat de repede vei fi imun la unele lucruri incat nici nu-ti vei da seama si vei incepe sa gandesti ca si alti colegi, asteptand moartea, crima, catastrofele, dezastrele naturale.

Un om a fost taiat in doua de tren anul trecut. Jurnalistii prezenti la fata locului, calcand pe creieri, intestine si alte organe din corpul omului, notau in carnetele toate detaliile. Fotografii trageau 10 cadre pe secunda. Dupa o ora sau doua, site-urile incepeau sa clocoteasca deja din cauza titlurilor care anuntau evenimente “incredibile”, “socante”. Unii chiar postau aceste poze, fara pic de respect fata de familia si cunoscutii victimei, ce sa mai vorbim de cititori. Vazand toate astea, nu ai cum sa nu revii la vechea intrebare (asta daca ti-a mai ramas cat de cat o bucata de constiinta) si sa te gandesti un minut daca nu cumva, noi din cadrul sistemului, nu traim de pe urma necazurilor anumitor persoane. Iar aceasta intrebare cred ca un singur raspuns are…

Pe de alta parte, se intampla uneori sa iei parte la un scandal, sa asisti la acte de violenta, dar sa nu intervii sau nici macar sa nu incerci sa aplanezi conflictul, din simplul motiv ca “asta nu e treaba ta”. Oare nu luam si noi parte la ceea ce ne inconjoara (citandu-l iar pe Nachtwey)? Indiferent de ce a facut acel om, care, sa zicem, e batut in fata ta in timp ce tu faci poze, gandeste-te ca poate fi mama ta, fratele tau sau copilul tau.

Stiu ca o asemenea mentalitate, ca a mea, nu e bine primita in presa. Daca nu iti place, pleaca, mi-ar spune unii. Eu le-as spune doar ca ar trebui, mai bine, sa-si deschida ei ochii. Mi-e mila uneori vazandu-i bolnavi si avizi dupa moarte, catastrofe, crima.

Iar eu nu plec nicaieri, mi-am gasit refugiul in spatele unor materiale in care descriu povestea unor personaje care merita sa fie cunoscute de publicul de la noi din tara, in mare parte needucat. E vorba de storyurile pozitive (in genul celor de aici, dar tratate jurnalistic) si, credeti-ma, nu are nimeni de pierdut din asta: aduc mai multe clickuri, rating si afisari. Deoarece, in prezent, presa asa se masoara, nu tinandu-se cont de feedback – cate share-uri a avut, cate comentarii, cate critici. Din pacate, la asta nu se uita nimeni, dar pe plan personal eu sunt multumit de micul pas facut: am renuntat la meseria bolnava.

Observatie: am fost intrebat de un coleg de breasla daca o sa refuz maine sa merg la un accident, in caz ca o sa se intample. Ideea nu e ca am renuntat la a mai scrie asa ceva, deoarece ce e eveniment e eveniment si face parte din meseria noastra, trebuie acoperit totul. Insa ce incercam sa subliniez e faptul ca voi renunta la acea gandire proasta, iresponsabila si inumana, de a-mi dori uneori “sa se intample”.

Intr-o perioada in care presa scrisa si mass-media in general a devenit animatorul principal in fata unui popor de clowni, iar jurnalistii s-au transformat, pe de o parte, in evanghelisti, iar pe de alta parte in sclavi, cred ca a sosit momentul sa ne intrebam si sa ne imaginam cum arata viitorul.

Presa se scalda intr-o criza poate mai fierbinte decat cea in care inoata piata imobiliara, iar mogulii si directorii de ziare, redactorii-sefi, editorialistii si toti jurnalistii au inceput sa-si dea cu parerea inca de anul trecut, pe tema migrarii actualului content print catre online (nu putem vorbi inca de inchiderea ziarelor cu totul si mutarea acestora in intregime in online).

Nimeni nu s-a intrebat, insa, cum arata jurnalistul viitorului? Reporterul, editorialistul, sclavul, evanghelistul prezentului. Ce va trebui sa faca el, ce cunostinte va trebui sa aiba? Cu siguranta se va face presa la un alt nivel, insa cum ar trebui sa ne inarmam? Evident ca nu va mai fi de ajuns o lectie de gramatica normativa la o facultate al carui unic scop este profitul, dar nici o “practica” de doua saptamani la un ziar local cu acelasi scop, culmea, ca al facultatii.

Iata profilul jurnalistului viitorului (more…)

Anul 2010 va fi decisiv, in opinia mea, in ceea ce priveste comunicarea dintre print si online. Mai importanta va fi, insa, comunicarea dintre publicul care primeste informatia si cel care o ofera, jurnalistul, persoana (pana acum) din umbra. Putem profita, asadar, de social media.

E-reader. Foto: thecoolist.com

Imi permit sa fac o paranteza si sa consider ca, incetul cu incetul, adica intr-un viitor nu foarte indepartat, print-ul se va transforma in ceea ce vom numi doar presa scrisa, urmand ca aceasta sa migreze online. Conceptul de presa quality va fi umbrit de noile articole multimedia, in care informatia va fi la fel de completa, insa diversificata: galerii foto flash, materiale video profesionale atasate si, nu in ultimul rand, harti si grafice interactive, care redau mai multa informatie decat o un articol de presa de jumatate de pagina.

Nu cred insa ca vor disparea ziarele. Cu siguranta le vom mai gasi in cele mai exclusiviste locatii ori in mainile nostalgicilor. Dupa cum spunea si Dragos Stanca, directorul F5, compania new media a grupului Realitatea-Catavencu, trebuie sa depasim blocajul mental: nu conteaza cum se distribuie ce produceti, ci conteaza sa ajunga informatia citibila de calitate la cititorul vizat. Hartia este doar un suport, nu (more…)

STIREA: Realitatea TV si alte televiziuni centrale au difuzat, astazi, o inregistrare (care poate fi vazuta mai jos) cu Traian Basescu “lovind” un copil, in timpul unui miting la Ploiesti, care a avut loc in urma cu 5 ani!

SURSA: Filmuletul a fost dat publicitatii de cotidianul Gardianul, condus de Sorin Rosca Stanescu.

COINCIDENTA: Sorin Rosca Stanescu s-a intalnit, in urma cu cateva zile, cu Dinu Patriciu. Dinu Patriciu s-a intalnit, la randul sau, cu fratele-mogul, Sorin Ovidiu Vantu.

MUTAREA: Mass-media centrala, condusa de mogulii pe care ii ataca de luni intregi Traian Basescu, a mutat decisiv. Pentru ei, inregistrarea video a fost lucrul potrivit la momentul potrivit.

MANIPULAREA: E posibil ca totul sa fie un trucaj ieftin, dar cu un efect devastator: 1. Materialul a fost dat publicitatii dupa cinci ani. 2. Ar putea fi un trucaj, dupa ce copilul este “lovit” de Basescu, incepe sa rada, nicidecum sa se sperie. 3. Din momentul in care mana lui Basescu se apropie de fata copilului, culorile si frameurile se modifica ciudat. Pe de alta parte, mana lui pare prea lunga, iar pe fata femeii apare o umbra portocalie. Probabil un expert va da un raspuns concret in cateva zile.

INTREBAREA: De ce a fost dat pe post filmuletul tocmai astazi, dupa 5 ani, si servit presedintelui la cina, exact in momentul in care era invitat in platoul televiziunii Realitatea TV?

SURASUL mogulilor. Dinu Patriciu si-a adjudecat primul victoria, declarand ca are martori care pot confirma ca Basescu a lovit copilul. Unul dintr ei: melescanu, care a participat la aceeasi intalnire secreta cu el si Sorin Rosca Stanescu.

REZULTATUL: Traian Basescu a pierdut, astazi, alegerile.

CONCLUZIA: Presa a jucat cel mai murdar scenariu de pana acum. Pseudo-jurnalismul practicat de Realitatea TV este (more…)

In ultimul an de liceu, stateam cu mama in fata monitorului, citind, pe rand, profilul fiecarei facultati din Cluj-Napoca si Sibiu. Am cazut de acord sa aleg Facultatea de Drept sau ceva in domeniul informaticii. Timpul a trecut foarte repede, iar cu o luna sau doua inainte de Bacalaureat, mi-am dat seama ca nu m-am mai gandit deloc la facultate, iar in acel moment profilurile pe care le-am ales intre timp imi stateau parca in gat.

Legi? Sau iarasi matematica? Bleah, nu mai vroiam. Patru ani de liceu s-au scurs injurand matematica. Am ales un profil real inainte de a ma inscrie la liceu fiind indragostit, ca orice adolescent, de calculatoare, hardware, informatica.

Au mai trecut cateva zile si examenul final se apropia cu pasi repezi. Mai repede se apropia, insa, admiterea. Spontan si cu zambetul pe buze, am sarit din fata calculatorului si am fugit in camera alaturata. Vreau sa fac jurnalism, le-am spus (more…)