Personal caut de cativa ani o explicatie. Ma intreb daca inca sunt copil in adancul meu. Ori daca iau toate lucrurile ca pe o joaca. Sau daca sunt atat de optimist incat nimic nu ma poate pune la pamant. Nu stiu cum se face dar zambesc mereu. Cu toate acestea, tratez orice lucru cu seriozitate, dar mereu cu zambetul pe buze. Iar cand ma concentrez asupra unui lucru sau ma grabesc sa duc ceva la bun sfarsit si uneori imi mai dispare de pe fata acest zambet, cu siguranta ramane in adancul sufletului meu.

Pentru ca ma bucur de lucrurile marunte. Pentru ca ma bucur de cei care sunt in jurul meu. De parintii minunati pe care ii am, de prietenii care ma intreaba zilnic ce mai fac, de meseria pe care o practic, de fotografiat, de muzica, de orasul in care locuiesc, de colegii de apartament, de mersul cu bicicleta, de cate si mai cate.

Dar aceasta postare nu e despre mine, ci un indemn prin mine. Te indemn sa zambesti, sa te bucuri de lucuri simple. Chiar si atunci cand te plictisesti, nu ai ce face in casa, pierzi vremea pe internet si citesti aceste randuri, zambeste. Cand ramai fara bani, zambeste. Cand nu mai ai ce manca pana maine, zambeste.Nu-i nimic ca e criza, ca esti somer, ca nu mai ai idee cum sa-ti platesti ratele, zambeste.  Zambeste si atunci cand te desparti de iubitul/iubita ta. Zambeste cand pici un examen sau zambeste cand pierzi autobuzul.

Sa zambesti e cel mai bun si simplu lucru pe care il mai poti face in aceste cazuri. Deoarece atata timp cat mai putem zambi, cauza nu e inca pierduta, indiferent care ar fi aceasta. Zambeste si spune-ti ca data viitoare o sa fie altfel. Astfel iti vei da seama incotro sa o iei facand viitorul prim-pas. Fii optimist. Deoarece optimismul este un lux pe care pesimistul nu si-l permite. Iar in fata persoanei pe care o indragesti nu te da in spectacol, nu arunca cu banii si nici nu invarti cheile BMW-ului pe deget. Zambeste-i. Deoarece, asa cum spunea si Paler, un zambet poate saruta un suflet.

Iar despre optimism mai cred ceva. Ca este contagios. Deseori ma intrebam de ce toti pe care ii fotografiez – oameni pe strada, copii, fete si baieti in parc, colegi - zambesc, radiaza de fericire. Nu, nu e pentru ca sunt in fata aparatului foto, ci pentru ca eu ma distrez pozandu-i si zambesc, iar ei fac asta la randul lor. Stiati ca nimic nu uneste mai mult oamenii decat rasul?

Indiferent ca ai pierdut doua minute importante din timpul tau pretios citind aceasta postare, ori ai devenit dintr-o data optimist, nu conteaza. Revino la ale tale, dar zambeste.