Nu sunt cel mai mare fotograf profesionist, nici macar nu ma consider sus, printre primii, insa de cand fac foto profesional am invatat multe lucruri, mai ales despre clienti. Incerc de fiecare data cand sunt contactat sa lucrez profesionist, adica tratez fiecare client cu respect, il ascult atent cand imi spune ce are nevoie, ii dau idei, sugestii si incerc sa il conving ca eu stiu sa-mi aleg mai bine decorurile, lumina, sau locatia atunci cand vine vorba de un shooting.

Dar aceasta e partea usoara. Lucrurile se complica atunci cand vine vorba de bani. O prietena imi spunea ca am nevoie de PR, deoarece eu nu stiu sa ma vand. Nu se refera la promovare, deoarece in acest caz n-am nevoie de niciun ajutor, ci vorbea strict de bani. Multi au observat ca deseori lucrez pro-bono sau foarte ieftin. Altii m-au certat ca stric piata. E evident vina mea deoarece nu stiu sa ma impun atunci cand vine vorba de pretul muncii pe care o fac.

Am inceput sa lucrez la asta :) dar in aceasta postare nu e vorba de mine, ci de acei clienti care cred ca fotografia inseamna doar apasarea unui buton. Nu, e mai mult de atat si am sa va spun ce implica fotografierea unui eveniment de doar doua ore, sa zicem o prezentare de moda:

- pregatire aparatura, curatare obiective

- deplasare la fata locului – taxi, transport in comun sau masina personala in cazul celor care beneficiaza de una

- timp petrecut la eveniment, cautat unghiuri, lumina buna, atentie sporita asupra subiectului

- cadre de detaliu, cu invitatii etc.

- timp petrecut la birou cu selectia pozelor, editarea, retusarea lor (acest lucru ia cel mai mult timp)

- printarea unui numar de fotografii atunci cand clientul cere asta plus inscriptionarea setului de poze pe DVD/DVD-uri

Am descris in mare munca unui fotograf in ce priveste un eveniment de doar doua ore. Dar sa nu mai vorbim de unul care necesita o zi intreaga sau atunci cand vine vorba de un turneu sportiv de mai multe zile.

Sa ramanem insa la exemplul nostru, prezentarea de moda. Un client m-a contactat si mi-a spus ca bugetul pe care il are pentru fotografii e de 100 de lei. Pe piata, fotografierea unui asemenea eveniment se masoara in zeci de euro. Nu vreau sa ma imbogatesc, nici macar sa imi iau obiective noi din banii castigati (da, dragi clienti, fotografii investesc mereu in aparatura, mai ales in obiective, care sunt al naibii de scumpe), vreau insa doar ca munca sa imi fie/sa ne fie respectata. Iar daca aceasta munca pe care v-am descris-o in linii mari nu merita mai mult de 100 de lei, atunci apucati-va voi de fotografie.

Pacat ca o pasiune, pentru multi devenita arta, e tratata aproape cu dispret – si pana la urma e un serviciu – precum e tratata si cultura in tara noastra. Dragilor, fotografii romani se vand foarte ieftin, dar nu pentru ca nu ar fi piata pentru toti – din fericire nu se acopera nici 20% din ea din cate am citit – ci din cauza ipocriziei clientilor, care nu inteleg ca fotografia e un serviciu mult mai nobil decat cateringul, distributia, taximetria, reparatiile auto sau oricare altul va mai trece prin cap.

E interesant cum multi oameni, insa, atunci cand iti vad lucrarile intr-o expozitie se indragostesc de ele si ar da orice pentru a fi protagonisti, insa nu ar plati pentru asta. E la fel ca si cu muzica sau filmele piratate. Toti fac asta nu pentru ca nu ar avea bani sa cumpere, ci pentru ca mentalitatea le induce ideea ca arta trebuie sa fie gratis, in schimb stiu sa arunce cu bani pe iPhone-uri, ecrane plate, jenti late la masini si bauturi scumpe.

Un client adevarat nu va intreba niciodata “cat costa” ci va afirma “vreau si eu, imi place cum lucrezi” si cu siguranta vom putea vorbi mai apoi si va intelege si el perfect ce inseamna costurile si remunerarea unui serviciu.

PS: Daca am lucrat impreuna, mult respect, daca vom lucra impreuna, ia aminte de cele de mai sus si acceseaza-mi portofoliul. Pe site gasesti si o lista de preturi, mai mult decat decenta :)

Fotografiatul de placere e ca si scrisul de placere: incepi timid, iti cauti unghiul de abordare, privesti in ansamblu si, in final, declansezi. O persoana poate fi fotografiata in sute de ipostaze, din unghiuri diferite, la fel cum si un articol intr-un ziar/o postare pe un blog poate fi abordat in zeci de feluri. Nicio fotografie nu seamana cu alta, la fel cum niciun text nu seamana cu altul. Ori de cate ori ai incerca sa le refaci, ele capata sensuri diferite. Involuntar.

Fotografiatul, precum scrisul, trebuie facut cu placere, cu pasiune. Nu-mi plac pozele la kilogram si fotografii care, desi au aparatura de sute de milioane, ori nu stiu sa o foloseasca, ori isi bat joc, ori fotografiaza doar ca sa aiba ce vinde (de cele mai multe ori servicii care lasa de dorit). Cei fotografiati trebuie tratati cu respect, cu rabdare, au nevoie de timp pentru a te lasa sa le patrunzi in minte si in simtiri, sa se acomodeze cu tine, sa scape de crispare. A fotografia o persoana e asemanator cu a o desena: cauti sa scoti in evidenta cele mai frumoase trasaturi, expresii (nu neaparat zambete) si stari de spirit ale acelei fiinte.

Ador sa fotografiez oameni si sa-i privesc prin vizorul aparatului. E o lume in care toti sunt egali, indiferent de imbracaminte, stilul de a umbla/sta, povesti, zambi ori a se bucura. Nu e vorba de bani, e vorba de povesti create pe pietonale, in parc, in natura sau intr-o camera amarata si, dupa, de inspiratie, deoarece o umbra conturata intr-o culoare diferita poate schimba complet imaginea scrisa in megapixeli.

Cea mai mare bucurie pe care am avut-o pana acum legat de fotografie nu s-a datorat castigului, nici putinelor concursuri la care am participat, ci in urma feedbackului. Cel mai mult ma motiveaza cand vad ca zeci de persoane pe care le-am fotografiat, prieteni sau nu, se bucura inca de acele ilustrate, deseori vazandu-le, de exemplu, ca poza de profil pe anumite siteuri de socializare. O persoana apreciaza serviciul pe care i l-ai oferit nu atunci cand iti spune ca e multumita sau fericita, ci atunci cand le arata si altora asta.

Fotografia care imi place mie e despre oameni, povesti, bucurie, frumusete,  sentimente.

Va invit sa ne bucuram impreuna de toate astea pe paginile create special pentru fotografie: un site, un fotoblog si doua pagini de Facebook (profesional si personal) unde va indemn sa dati like :)

Povestea e scurta, extrem de scurta, dar sper ca de acum incolo sa se scrie continuarea. Si sa fie lunga :)

Faceam fotografii de placere. Lucram cu un Nikon D40 pana acum doua luni. Feedbackul a fost unul peste asteptari, tinand cont ca nu sunt fotograf. Dar pana la urma, cine e fotograf? Cel care are scris asta in fisa postului? Cel care vinde poze? Cel care face asta de placere? Cel care are un aparat foto in dulap? Nu conteaza, spuneti-mi Radu, nu fotograf, dar mie-mi place al naibii de mult fotografia. Tot ce am invatat a fost de la colegii fotografi, de la prieteni, de pe forumuri si vizualizand mii de fotografii de pe agentii, siteuri specializate sau reviste de profil.

Ti-ai ratat cariera | Ai si studio? | De ce nu vinzi fotografiile? | Ar trebui mai serios sa te apuci de foto. Sunt cateva din replicile apropiatilor mei, dar si ale necunoscutilor. Stiam ca ce realizez imi place si rezultatul era pozitiv, dar nu stiam cum vad “munca” asta cei din jur. Scopul nu e sa ma laud, ci sa recunosc ca, datorita lor, am facut un upgrade, am trecut la D90 cu fix de 50mm, am pastrat si teleobiectivul de 300mm si, de saptamana trecuta, am creat propriul brand. Simplu.

De la simplu si numele, simpleFOTO. Punct ro. Am ales simple (simplu) deoarece, asa cum cineva mi-a scris intr-un comentariu mai demult, simplitatea lasa loc pentru valoare, sentiment, emotie, imaginatie. Asta facem noi. De fapt, eu si un coleg si prieten bun, Thomas Câmpean, cu care am pornit pe drumul lung, frumos si colorat, dar nu atat de – culmea – simplu :D Am facut un compromis: fara Photoshop, fara scenarii artificiale. Lasam totul in „mainile“ umbrelor si a razelor colorate ale soarelui (desigur, ne vom folosi de programele de editare pentru contrast cand e cazul ori mici retusuri). Asadar, simplu dar sofisticat. De aici si sloganul Simplicity is the ultimate sophistication. Mai multe despre ce ne-am propus, aici.

simpleFOTO.ro a fost lansat la apa saptamana trecuta. N-a fost usor nici cu siteul si inca mai am de lucru la el, insa unde am ajunge daca n-am dispune de optimismul si naivitatea acestei varste? :D

Intre timp am iesit in lume si pe Facebook (unde chiar va rog sa dati like paginii noastre), dar si cu o oferta super tare, pe cel mai tare site de reduceri din Cluj-Napoca, www.youdeal.ro – 99% reducere pentru o sedinta foto profesionala, adica o sedinta foto cu 1 leu. Da, ati citit bine. Majoritatea au ras, dar e o investitie pe termen lung in promovare, iar de inceput se potriveste perfect. Spun pe termen lung deoarece s-au inscris multe persoane, iar sedintele foto vor fi programate in decurs de 180 de zile, sa beneficieze de ele toti :) Grabiti-va, inca mai puteti primi un voucher pana maine (sambata) noapte, la ora 00.00.

Dragi prieteni, iata ca am facut si pasul asta. Datorita voua. Si tot datorita vom face cele mai frumoase poze, cu oameni frumosi, de la evenimente frumoase. Fiecare poza demna de postat pe care o voi realiza va aparea pe pagina mea oficiala de Facebook, unde am postat si pana acum de altfel (apropo, portofoliul meu) si careia ii puteti da like daca nu ati facut-o.

Nu uitati de like la pagina de Facebook a simpleFOTO, unde gasiti cam toate pozele de pana acum, cate am reusit sa urc, dar si viitoarele fotografii.

Va cer un simplu like. Acum sa va spun de ce :) (vezi mai jos UPDATE-urile, respectiv ce am realizat nou in cadrul campaniei)

Un concurs foto demarat online si deschis oricui, fara niciun fel de cerinta legata de pozele inscrise, ofera ca premiul I un aparat foto Nikon D90. Concursul este unul la kilogram, i-am zis eu, deoarece premiul va fi oferit celui care strange cele mai multe likeuri la fotografia inscrisa.

O fotografie de anul trecut, surprinsa la Cabana Motilor din Marisel, Cluj, Romania

Ma intrebam daca poti castiga un aparat foto cu ajutorul unor likeuri si, culmea, e exact aparatul pe care vroiam sa dau eu cateva milioane luna asta. Astfel mi-a venit ideea de a demara nu doar (more…)

Anul trecut, la Cluj Fashion Week, am surprins fotografia mea preferata de fashion. Misterios: un fotomodel care intra pe podium si este cuprinsa de fum. A circulat pe bloguri, Facebook, Twitter, YM, chiar si afise :)

Pana acum, toti cei care au vazut fotografia nu au avut ocazia de a afla povestea frumoasei fete de dupa “cortina” densa. Azi, in exclusivitate :D o puteti vedea si admira (sau cine stie, poate chiar identifica, deoarece eu nu am reusit inca).