Imi cer scuze, fetelor, nu exista. Eu sunt simplu, imi plac lucrurile simple, lucrurile marunte, ma bucur de rasarit dimineata, imi place ploaia, ador sa vad un zambet dimineata, imi place sa mangai si sa privesc in ochi, nu sa rotesc cheile pe deget, nici sa nu raspund la telefoane doar de dragul de a va pune pe ganduri, nici sa nu spun noapte buna. Imi place sa spun noapte buna atunci cand am cui si imi place sa sun atunci cand am pe cine. Imi place sa fac ce simt. Daca imi impun sa nu, atunci as fi superficial. Dar sunt destui superficiali, bucurati-va de acestia.

Aud pe la colturi ca fetele se plictisesc de lucrurile simple repede. Unele nici nu le vor, le place cocalarul, ipocritul, indiferenta, cei care le fac sa sufere. Probabil o sa negati cu toate, dar sa stiti ca asa e, ganditi-va mai bine. Va raman in cap fostii indiferenti si ii iubiti pe cei nesimtiti, partial ignoranti. Nu sunt oameni rai, poate, dar sunt oameni care nu stiu sa va arate ce simt si, cel mai probabil, nu simt sau nu vor sa simta. Iar voi va plangeti apoi de toti baietii si spuneti ca nu mai exista oameni cum visati voi. Dar in cele din urma visele sunt diferite de realitate, de ceea ce va doriti.

N-as fi scris postarea asta daca nu as fi avut o discutie interesanta as zice, cu cateva minute inainte.  Sorry, dar eu nu ma schimb pentru nimic si pentru nimeni. Un singur lucru am invatat in viata:  sa realizam cine suntem de fapt si sa incercam cu toate fortele pe care le mai avem sa fim noi. In copilarie stiam destul de bine cine suntem, apoi a venit societatea si a inceput sa ne invete cine ar vrea sa fim, spunea Andrei Rosca.

Well, take me as I am or watch me as I go, e simplu :)

Lorand e un tanar cu initiativa, un antreprenor de succes, un om deosebit de marketing, un antrenor de afaceri. Cu siguranta stie sa faca mult mai mult de atat, dar nu despre asta voi povesti. Ci despre un moment care a durat nu mai mult de trei ore, inainte cu cateva zile de Craciun.

Lorand stie ce multi am uitat: totul e posibil

L-am cunoscut abia azi, desi i-am urmarit cat de cat cariera. Are 28 de ani si s-a nascut undeva langa Reghin, in acelasi judet ca si mine. A calatorit mult, insa s-a intors in Romania, deschizandu-si la Cluj o firma, Coaching4You. Din cauza sa, cateva suflete de copii alergau nebune si zambitoare, astazi, din casa afara, de afara in casa. Carau cadouri. Plase pline cu alimente, papetarie, farduri, dulciuri, chiar si stickuri. Doua dube pline, stranse de Lorand fara bani sau prea mult efort. A fost nevoie doar sa-si propuna asta. Nu a fost nevoie nici de alergat dupa sponsori si nici de cersit la case mai mari, a fost nevoie pur si simplu de initiativa.

Totul a inceput cu cateva zile inainte, cand el a vizitat, impreuna cu sotia sa, o casa de tip familial in care traiesc mai multi tineri defavorizati sau cu probleme sociale. A descoperit acolo opt fete talentate, care stiu sa picteze ori sa realizeze diverse bijuterii handmade. Si-a propus sa le ajute, organizand un seminar (aproape gratuit) si sa faca ceea ce stie el mai bine: coaching, respectiv conferinte in cadrul carora ii invata pe cei prezenti sa comunice eficient si sa-si creasca sansele in afaceri. Daca se tine atat de bine in prezentari asa cum a facut-o de aceasta data, Lorand are toate sansele sa fie cel mai bun din tara in ceea ce face, deoarece din asta si castiga.

Un asemenea seminar costa pana la cateva sute de lei, insa de aceasta data, motivatia tanarului a fost alta: sa ajute opt fete, pentru care Craciunul ar fi fost unul banal, la fel ca in fiecare an. Cei care s-au inscris la seminar, peste 50 de persoane, nu erau nevoiti sa scoata niciun ban din buzunar ci… alimente, caiete, dulciuri, haine sau alte lucruri care le pot fi utile fetelor.

Astfel arata una din camerele fetelor la finalul zilei

Sala hotelului in care Lorand i-a invatat pe cei prezenti sa comunice mai bine cu angajatii ori cum sa se comporte in vanzari a devenit neincapatoare. Nu doar de oameni, ci si de plase cu cadouri, care la final au fost transportate la casa de tip familial “Maria & Gabriel” din Cluj-Napoca. In total, cadourile oferite de oameni prin intermediul lui Lorand au umplut ochi una din camerele fetelor.

Ele aproape ca nu mai stiau cum sa reactioneze. Simteau ca parca nici lacrimile nu sunt de ajuns pentru a multumi. Dar zambeau, pentru ca cineva a avut initiativa si a facut o fapta buna. Asadar, se poate, lumea va merge inainte doar daca fiecare dintre noi cladim o societate mai buna si le aratam tuturor cum sa se bucure de lucruri simple. Lorand a aratat ca succesul in cariera nu inseamna a te imbogati, a ajunge in varf, a deveni arogant si a uita de unde ai plecat. El a aratat ceva ce nu credeam ca voi mai vedea candva: faptul ca, daca ai putin suflet, poti aduce fericire nu doar in viata unor copii, ci si in viata celor care se invart in jurul tau. Lorand a aratat nu ca nimic nu e imposibil, ci, de fapt, ca totul e posibil.

“Normal ca se poate. Si e doar inceputul…”, a spus Lorand in loc de noapte buna :)

Citeste alte povesti din serialul Oamenii care fac lucrurile sa mearga

Ati vazut cu totii pe Facebook, probabil, cum fetele s-au “aprins” si au inceput sa-si puna statusuri provocatoare: Imi place pe pat, imi place pe fotoliu, imi place pe jos, imi place pe pervaz. Nu, nu e vorba de unde ar face-o :) cum probabil multi ati gandit, ci e vorba de o campanie pentru promovarea acestei luni ca luna luptei impotriva cancerului la san, respectiv unde le place sa… isi lase geanta :)

Majoritatea fetelor de pe Facebook au primit urmatorul mesaj:

O prietena mi-a sugerat ca trebuie sa facem ceva deosebit pe Facebook pentru a promova Octombrie ca luna luptei impotriva cancerului la san.

Este simplu de facut si va rog sa ne unim toate, in maniera in care sa facem acest eveniment memorabil. Anul trecut, ideea era ca femeile sa posteze, ca status pe Facebook, culoarea sutienului pe care il purtau in acel moment.

Aceasta initiativa a lasat barbatii in dubiu mult timp , deoarece credeau ca femeile scriau culori la intamplare. Anul acesta, jocul se va referi la gentile voastre. Scrieti, la status, unde va place sa lasati geanta atunci cand intrati in casa. Statusul trebuie sa inceapa:”imi place… ” si scrieti locul in care lasati geanta cel mai des.

De exemplu: “imi place pe scaunul din bucatarie”, “imi place in cuier”, “imi place pe noptiera”,”imi place pe canapea”, etc. Puneti raspunsul la status, iar acest mesaj trimiteti-l la cat mai multe femei. Insa aveti grija! trebuie sa fie un mesaj confidential, astfel incat sa nu-l vada ceilalti.

Anul trecut, jocul cu sutienele a ajuns foarte mediatizat! Incercam sa facem la fel si cu aceasta initiativa pentru a demonstra cat de puternice suntem noi, femeile! Atentie! puneti DOAR RASPUNSUL jocului la status si nu raspundeti la acest mesaj.

***

Daca stau sa ma gandesc, pana la urma nu e vorba de cat de puternice sunt femeie, cum se arata in mesajul initiatoarelor, ci cat sunt de inventive :) Totusi, dupa cum comenta cineva pe Facebook: Foarte matura modalitate de a promova o campanie pentru ceva destul de serios.

Pe de alta parte, o campanie in social media se face de obicei insotita de un tag, adica un cuvant cheie, care sa duca spre acelasi raspuns orice intrebare. De exemplu pe Twitter scriem #petrecereadepitoni dupa fiecare tweet legat de acea petrecere. Asa ca, fetelor si initiatoarelor, nu e nici macar teasing ce se intampla :)

Asa ca, fetelor, mai bine militati in strada, scrieti o postare pe un blog, povestiti verisoarelor, surioarelor sau rudelor voastre mai mici ce inseamna cancerul la san, deoarece un status pe Facebook nu schimba lumea si nici nu ajuta la gasirea unui leac pentru o asemenea problema.

Nu va e dor sa dati beepuri fetelor, iar ele sa va raspunda inapoi tot cu beepuri? Fetele, la randul lor, sa le dea beep-uri baietilor, iar ei sa le raspunda…

Sa le numarati. La primul apel sa stii ca se gandeste la tine, iar la doua apeluri sa-ti spui ca te iubeste :) Sau sa crezi asta daca primesti beep la ore fixe. In cate si mai cate nu credeam, oare, in acele vremuri. Da, ce vremuri…

Voi va dadeati beepuri? Ce va amintiti din acele vremuri?

Mihaela Racoviţan: tin minte ca era si un cod. Trei bipuri insemnau ceva, doua inseamnau altceva, cred ca operatorii bateau marunt din degete la vremurile alea. Nu prea isi scoteau banii:))

Mihaela Hiticaş: Aviz incepatorilor: Ora fixa = Te iubesc, un minut dupa ora fixa = Te doresc.

Mihai Biriş: 1 x ţârr = ma gândesc la tine; 2 x ţârr = te iubesc. Asta se cheama dragoste cu ţârâita :)

Letiţia Câmpan: O-> BIP! ….O+ BIP…….. O-> BIIIIP? …..O+ BIIIIP!…….O-> biip…….. O+ bip

Constantin Covaliu: Da da, cu bipuri la fix :)

Daniel Rus: Sau de vremea cand scriai la sarsitul mesajelor “sms back”.

Mihai Biriş: Vremurile actuale ne aduc dragostea “în retea” – vezi ofertele de mii de minute în retea. O murit bip-ul. Adevarul e undeva la mijloc: mai bine vorbesti un pic decat sa tat dai bipuri, dar nici prea mult ca… ce dracu sa tot zici? btw, nu-i tentativa de reclama la Cosmote :)

Monica Teglaş: Ce mai astepti? Da-mi un beep :)

Cezara Cartes: Mie nu mi-e dor de beep-uri, chiar deloc…ca si asa este unul care ma hartuieste cu ele de cateva luni :)

Mihaela Hiticaş: Eu inca mai dau bipuri :) Lui tata, care traieste in alta tara si caruia asa imi permit si eu mai des sa ii amintesc ca ma gandesc la el.

Andreea Enea: Chiar mi-e dor si mie. La noi parca era cu datul de beep cu numar necunoscut :)) Si da, beep la ora fixa, din ora in ora :D Mesaje tot la fel, numere pe care nu le stiam, ast sms :)) Pe atunci pretuiam. Si pretuiam fiecare cent. Si beep.

UPDATE: Au fost castigate toate invitatiile. Va multumesc si va doresc distractie placuta la Student Parade. Astept sa reveniti cu impresii, poze, filmulete dupa party :)

Petrecareti, studenti, baieti, fete, doamnelor si domnilor, vi se pregateste ceva: cate o invitatie gratis de o persoana pentru Student Parade 2009, care va avea loc vineri, 13 noiembrie, la Sala Sporturilor din Cluj-Napoca. Am scris aici ce surprize va asteapta.

Tot ce trebuie sa faceti e sa raspundeti la o singura intrebare, prin intermediul rubricii de comentarii de mai jos si sa trimiteti linkul mai departe :)

Ce impresie v-a creat pana acum Student Parade si cum caracterizati evenimentul clubbing care se desfasoara de trei ani in Cluj-Napoca?

Astept raspunsurile voastre originale. Ca sa va fie mai usor, va puteti folosi de cuvintele: fete, baieti, DJ-i romani, invitatul special,  party pe camioane, animatoare, atmosfera, lasere, lumini, sonorizare, bautura, naspa, oameni de treaba, pitipoance, cocalari.

PS: Va rog introduceti adresa reala de e-mail, pentru a va putea confirma daca ati castigat o invitatie la eveniment.