Cat esti de frumos, de cald, de primitor, de cuminte. Ti-am vizitat azi dimineata sprancenele, inainte sa te trezesti, si in oglindirea unor picuri de apa am putut observa si soarele, si luna, care-ti gadilau crestetul. Iti marturisesc ca azi-dimineata, pentru prima data, am ramas uimit de frumusetea ta la rasarit.

Am urcat aleile de pe Cetatuie singur, noaptea, dar ziua ma ajungea din urma. M-am oprit o secunda, pe la jumatate, privirea fiindu-mi furata de mirajul unei imagini care mi-a taiat respiratia: deasupra catedralei-emblema a Clujului, luna azvarlea cu semne de exclamatie spre steaua polara, care se afla la cativa ani lumina, sub ea.

Stralucirea le era furata incet de soarele care rasarea peste blocurile incolore, dinspre Marasti. In departare, doar sigla hotelului Melody mai palpaia. Era o liniste asurzitoare, nici macar tramvaiele de pornit, nu au pornit. Doi tineri, pe o banca ratacita, se tineau in brate, savurand fiecare secunda a pauzei dintre noapte si zi.

Tu, Clujule, ne faci atat de frumosi, de calzi, de primitori, de cuminti, de iubitori, cum nici nu iti poti macar imagina…

E o intrebare la care cu greu cred ca o sa ne poata raspunde un psiholog. Nu e nevoie de argumente prin care sa dam vina pe criza, pe relatii, pe familie, pe examene grele. Cred ca singurul motiv care ii determina sa faca asta e dat de faptul ca nu pot lupta cu ei insisi si cu problemele pe care le intampina in viata. Iubita, nota proasta, o drama in familie, bani imprumutati de la camatari, le vom spune, pe scurt, probleme. Alcoolul, etnobotanicele sau alte substante chimice care-ti induc “starea de plutire”, le vom numi, pe scurt, motive (nu as adauga aici adevaratele droguri usoare, cum ar fi cannabisul, deoarece nu cunosc niciun caz de deces in urma consumului de iarba).

Ma macina subiectul de azi dimineata, cand am stat langa un tanar de 20 de ani, decedat, vreme de trei ore. Din cele auzite era un baiat de gasca, student in primul an la Facultatea de Horticultura din cadrul USAMV, optimist, se implica in fel de fel de activitati de voluntariat, iar unei prietene ii promisese ca va merge cu ea, astazi, la o petrecere in aer liber. Nu s-a mai intamplat asta, deoarece in jurul orei 5.00 s-a aruncat de la etajul VIII al celui mai inalt camin studentesc din campusul Hasdeu. De altfel, saptamana trecuta, un student in anul IV la Arhitectura si-a pus si el capat zilelor, aruncandu-se de pe o cladire de birouri din Alba Iulia.

Intrebarea care-mi va ramane in minte, dar mai ales in mintile parintilor celor doi tineri, va fi de ce? De ce nu au putut lupta cu problemele, cu viata, cu varsta, cu motivele? Mereu imi spuneam cat de norocosi ne putem considera odata ce ne-am nascut si am inceput sa pasim in aceasta lume. V-ati intrebat vreodata cum ar fi fost daca nu ne aflam aici, sa nu gandim, sa nu vedem, sa nu interactionam cu cei din jur, sa nu simtim ceea ce simtim zilnic, sa nu facem ceea ce facem zilnic?

Asadar, de ce se sinucid tinerii? De ce cauta motive sa se sinucida si nu solutii pentru a tine piept problemelor, de orice natura ar fi ele? De ce, cand viata e frumoasa, berea e rece, ciocolata e dulce, iar anii care urmeaza asteapta sa-i exploram si exploatam la maximum…

Pasim mereu pe pietre de pavaj separate, dar care alcatuiesc acelasi trotuar. Niciun pas, insa, care se sprijina pe-o dala diferita nu seamana cu altul, unul precedent. Oamenii nu sunt rai si buni. Oamenii sunt diferiti. Sunt ca urmele de pe dalele de beton.

Nu suport mincinosii, cei care imi spun lucruri pe care nici ei nu le cred, insa simt ca trebuie sa o faca. Nu-i pot vedea pe cei aroganti, acei increzuti cu zambet fals. Nu vreau sa-i ascult pe cei care se dau importanti, niste dobitoci incoronati. Nehotaratii sunt cei mai complicati: acum vreau, mai tarziu nu vreau, ieri am facut, maine nu mai fac. Acei jucatori care, orice ar fi, stiu ca trebuie sa fii mereu aproape, dar sa taci, sa sezi, sa te ascunzi. Cu toate acestea, prefacutii sunt cei mai interesanti.

Nu-mi plac nesimtitii, ignorantii, sau acele persoane avide dupa atentie, dar care nu stiu sa ofere sau sa arate nimic, pentru ca nu le pasa. Persoanele reci, cei carora oricate le-ai explica, vor privi in sus si vor fluiera.

Ador persoanele care apreciaza un gest, iti spun ca esti interesant pentru ca ei chiar cred asta, te fac sa zambesti ori sa simti anumite clipe instant. Acele persoane care sunt al naibii de sincere, directe, incapatanate in sensul bun. Care nu te lasa sa fii mincinos, arogant, prefacut, nehotarat, cu zambet fals.

Cel mai important e ca noi, oamenii, lasam urme. Care, uneori, se spala la prima ploaie in timp ce sfaraie pe asfalt si-apoi dispar. Asadar, ce se intampla cand intalnim pesoane din prima categorie? Scurt, cu zambetul pe buze, ii transmitem un sincer: daca tu nu poti, va putea altcineva :)

Nu profesionist, ci sufletist :) Asta deoarece evenimentul Golf Community Challenge, organizat la Pianu de Jos, in Alba, organizat de Qual Media si City Plus si-a propus sa stranga fonduri pentru a ajuta doua fundatii din Cluj, respectiv Sebes. Voi fi si eu prezent acolo, la invitatia lui Florin Avram.

Cum spune si marele organizator Stefan Teisanu :) si daca nu jucati golf aveti ati fi avut motive să veniti la Pianu: cursuri de golf, competitii de golf pentru amatori, activităti outdoor, piscina si alte minunătii. Apoi, dupa-amiaza, ne-am reunit (golferi si invitati) pentru un pranz tarziu, distractie, relaxare si licitatii cu scop caritabil, evenimentul fiind şi un prilej bun pentru networking de calitate.

Au mai fost prezenti (printre cei pe care i-am observat si cu care m-am distrat) Andrei Crivat, Groparu, Mironeasca, Psaico, Lorand, Ruben, TVdece, Vlad Georgescu.

A inceput turneul. Fotografii din prima seara si deschiderea oficiala: (more…)

Foto: www.boston.com/bigpicture

Argentina, 2001. Timp de 20 de ani, companiile nationale majore au fost vandute cu mult sub valoarea lor reala unor corporatii straine. Castigurile din privatizari au fost deturnate in buzunarele oficialilor corupti.

Noua legislatie a muncii elimina drepturile angajatilor. Malnutritia atinge cote alarmante, milioane de oameni sunt someri si se afunda in saracie, iar economiile lor au disparut odata cu falimentul sistemului bancar autohton. Politicile economice sunt dictate de FMI, iar corporatocratia pune stapanire pe una dintre fostele tari prospere a Americii de Sud.

Romania, 2010. Timp de 20 de ani, Romania s-a vandut. Ca painea calda. Noi ii spunem privatizare. In urma cu un an, tara s-a indatorat FMI, care si-a instaurat politicile economice in Guvern. Pensiile, salariile, modificarile financiare si tot ce misca in tara asta are loc doar cu acordul Fondului. Seamana cu modelul de mai sus? Iata ce relatau guvernantii luna trecuta: (more…)

In lumea virtuala, internautii s-au plictisit in aceasta zi de joi si au lansat intrebarea lunii sau poate chiar a anului: A murit Ion Iliescu? Farsa a pornit si continua si la aceasta ora pe platforma de microblogging Twitter.

Informatia s-a propagat mai ceva decat cu viteza luminii pe Twitter si a starnit sute de intrebari si afirmatii. Mai mult decat atat, cineva a modificat si pagina de Wikipedia a fostului presedinte, unde se poate vedea ca Iliescu a trait intre 3 martie 1930 si 15 aprilie 2010. Printscreen aici (via valentinbosioc.com). Stirea, oficial pe site-ul Realitatea.

UPDATE: Pagina de Wikipedia a fostului presedinte a fost refacuta.

UPDATE 2: Intre timp, a aparut pe Twitter userul @Namuritiliescu, care le spune tuturor ca… n-a murit Iliescu :)

Nota: In SUA, un tanar a fost “saltat” anul trecut de FBI deoarece a realizat un sondaj pe Facebook, intreband daca presedintele Americii, Barack Obama, trebuie asasinat.

E primavara, pasarile canta de cum rasare soarele, iar pasii vecinilor de sus, care se grabesc catre serviciu, se aud tiptil, ca toaca unei biserici din departare. Greierii va lovesc in geam cu ultrasunetele lor, ce reusesc, parca, sa va gadile. Va treziti zambind, cu geamul deschis, vantul facandu-si loc usor, suflu cu suflu, prin micile spatii din tesaturile perdelelor.

Gradele se iau la intrecere afara: cand 18, cand 20, cand 24. Spre mijlocul saptamanii se anunta chiar 30, daca cei de la meteo si-au facut bine treaba.

Dar nu va pasa de vant, grade, soare. Deschideti calculatorul, loviti trei taste, faceti doua clickuri si incepeti sa aberati pe Twitter, pierzand vremea cu o viteza ametitoare. Incepeti sa vorbiti de vreme, de ce frumos e afara, desi n-ati fost, n-ati scos macar nasul in geam sau capul afara.

Update-uri, comment-uri, like-uri, bloguri, poze, filmulete, site-uri. Ne spuneti ce ati mancat si de unde ati comandat aseara. Ce ati facut la baie sau ne dezvaluiti dorintele arzatoare.

Cititi prognoza meteo pe internet, cititi stirile pe internet, salutati lumea pe  internet. Mai mult, mancare comandata de pe internet, filme downloadate de pe internet. Ce mai… viata digitala.

Dar…

…ce ati face fara Twitter si Facebook o saptamana? Dar ce ati face daca provocarea vietii voastre ar fi sa renuntati o saptamana la acest viciu bazat pe butoane? Sa iesiti in natura, la o plimbare. Un film la cinema, un suc pe terasa, o coborare de pe Cetatuie, dar mai intai o urcare? O bere in pub, un party pana in zori, o drumetie la Tarnita sau o excursie la mare…

PS: Nu luati nimic personal si raspundeti frumos la intrebare :)

Foto: Sebi Olar

Stiti prea bine cu totii de cate lucruri si facilitati se bucura orasul nostru. Avem, printre altele, mall-uri, parcuri (chiar daca sunt putine), lacuri, cinematografe, fantani arteziene prea colorate, sali culturale, sali de sport, stadioane, bazine si chiar o faleza.

Nu avem, insa, multe alte lucruri, mai simple si mai marunte, ori care necesita investitii masive. Nu avem o linie de tramvai moderna, nu avem o Filarmonica, piste pentru biciclete, carnavaluri, spectacole stradale, calesti trase de cai si multe altele.

Va propun un exercitiu de imaginatie si va invit sa comentati ce v-ati dori sa avem in Cluj-Napoca. Amintiti-va orasele europene pe care le-ati vazut, povestile spuse de prieteni/parinti/bunici sau filmele pe care le-ati urmarit.

In ce ati investi daca ati fi primar? Ce ne lipseste, de ce am avea nevoie si ce v-ar incanta sa intalniti pe strazile orasului? Ce nu gasim in Cluj-Napoca? (raspundeti prin intermediul rubricii de comentarii de mai jos)