Ce-ar fi sa luam lectii de la copii?
Brancusi spunea ca murim atunci cand incetam sa mai fim copii. Personal, cand mi se spune ca sunt ca un copil sau rad ca un copil, nu pot decat sa ma bucur. Dar oare cati mai gandim in viata ca niste copii, luam decizii ca niste copii sau suntem naivi ca niste copii?
In astfel de vremuri tulburi, cand Londra e incendiata de niste huligani, cand planeta se afla in fata celei de-a doua crize, cand in Africa mii de oameni mor inca de foame si de sete, cand totul pare o mare conspiratie, ce-ar fi sa ne oprim pentru o secunda si sa luam drept exemplu niste copii? Ce-ar fi sa-i mai intrebam din cand in cand pe cei mici oare ei ce cred, cum vad lumea asta? Ori sa incepem chiar noi sa gandim si sa simtim ca niste copii.
Va dau mai jos doua exemple recente (din miile existente):
