Oana are o idee in fiecare miercuri, la mine pe blog. Textul ales pentru astazi este Draga Universule, nu ne lua mereu in seama, care poate fi gasit si pe blogul sau.

Vrem să ni se zâmbească deşi noi suntem încruntaţi. Să nu fim minţiţi. Să primim dragostea pe care se presupune că cineva a lăsat-o la murat în lipsa noastră. Să fim iertaţi, pentru că oamenii greşesc. Să ni se spună la mulţi ani la 00:00. Vrem să nu murim.

Vrem să fim ţinuţi de mână. Vrem să avem pe cine suna când de la atâta gălăgie în mintea noastră nu putem adormi. Vrem să nu avem datorii. Vrem să nu plouă. Vrem să nu facem riduri. Vrem să avem bani de bilet. Vrem să tragem de timp ca de guma de mestecat.

Cum ar fi dacă toţi subsemnaţii care locuiesc pe această planetă am face o cerere Universului, în care să scriem, în cele aproximativ 100 de limbi existente, tot ce ne dorim?

Eu n-aş vrea să fiu în locul Terrei dacă toate dorinţele pământenilor s-ar împlini.

Pentru că ne-am dori să ne întoarcem în timp ca să îi revedem pe cei morţi, am porunci timpului să stea când ne îndrăgostim, pentru că am vrea să moară nişte foşti iubiţi, pentru că am vrea să avem bani.

Cum ar fi dacă am primi toate aceste lucruri? Ne-ar dispărea soţii care tânjesc după vechi iubiri. Ne-ar dispărea păsările, care şi-ar dori să nu mai zboare printre nori poluaţi. Ne-ar dispărea cărţile, pentru că genialii ar fi fost înţeleşi. Am fi toţi înalţi, subţiri şi zâmbitori. Am avea bani. N-am avea mai multe nevoi decât cele trei primare. N-am avea fericiri.

Nu, nu voi face cerere Universului cu dorinţele mele. Vreau ca mâine să fie o surpriză. Vreau să nu ne mai gândim atât şi să trăim mai intens.

Vreau să apreciem ceea ce în fiecare zi primim – cadouri împachetate în oameni, în realizări, în îmbrăţişări, în ochi zâmbitori, în excursii, în nebunii, în aventuri, în poezii, în noi.

Citeste mai multe scrieri ale Oanei in sectiunea dedicata de pe blog.

Un gand sincer al unui suporter al Universitatii, un gand care nu duce la violenta ci doar la aprecierea fata de echipa, la sentimente si la dorinte. Textul este preluat si astfel apartine in totalitate autorului. Postez mesajul deoarece mi s-a parut foarte sincer si nu pentru ca as fi fan “U” ori al altei echipe si ca voi incepe acum sa scriu despre fotbal. Insa daca tot suntem la sfarsit de campionat iar Universitatea va cobori din barca miliardarilor, spagarilor, hotilor si ciobanilor, macar pentru legenda acestei echipe merita un efort, un ultim gand, un mesaj mai sincer decat orice alt editorial pupincurist ori scuze ale conducerii, jucatorilor, politicienilor, investitorilor, beneficiarilor.

Nu suntem printre acei norocosi care zi de zi respira aer pur si zambesc satisfacuti. La fiecare sfarsit de saptamana ne inchidem timid in casele noastre intunecate si ne dezactivam viata. Sufletele ne sunt hartuite iar gandurile ne strabat cu o repeziciune iesita din comun. Simtim durere in fiecare glas, in fiecare fapta, in fiecare gest al fiecarui om. Suntem ametiti si distrusi din toate punctele de vedere. Viata noastra aluneca pe o cascada si se pierde undeva in neant. Ne inchidem ochii si vedem doar negru.

Saptamana de saptamana, traim umilinta infrangerii, a jocului prost, al ghinioanelor si a lipsei de concentrare. Vedem cum jucatori platiti regeste isi dau viata in discoteci si indiferenta pe teren. Observam cum mediocritatea si nesimtirea isi fac loc pe gazonul templului nostru in timp ce noi, cu inima impietrita, cu inima contractata, cu inima cat un purice speram ca ceva sa se schimbe. Suntem pacaliti, mintiti, abuzati, injurati, loviti, scuipati. Sutem luati mereu de fraieri, de prosti, de inadaptati, de cei ce se impotrivesc curentului actual de a fi suporter in deal. Suntem buni si minunati in campaniile electorale cand toti incearca sa ne manipuleze pentru a primi votul nostru. Stadion, teren de antrenament, echipa competitiva, jucatori profesionisti, nocturna, conducere adevarata, investitor puternic sunt doar cateva din cele promise de politicieni o data la 4 ani. Pentru ei, “U” a devenit un instrument foarte bun de a controla o mare masa de oameni. Suntem pe ultimul loc in clasament cu sanse mici de a ramane in Liga I. Vinovati sunt toti. De la primar la antrenori, conducatori si in special jucatori.

Suportam mereu glumitele cretine ale unora care, fiind buni clujeni ne aduc mereu aminte ce prost joaca echipa, ce rezultate slabe avem, ce performante fac spurcatii, ce autogoluri ne-am dat, ce jucatori betivi si expirati avem la echipa si ce ruina de stadion avem. Le acceptam pe toate pentru ca sunt ale noastre. Ne insusim tot ce e rau pentru ca ne-am obisnuit de mult ca la acest club sa nu fie aproape niciodata liniste.

Suntem masochisti dar nu ne pare rau. Pentru ca indiferent unde jucam, noi existam si ne ducem mai departe traditia, legenda, mitul si renumele. Oricat de greu ne-ar fi, oricate necazuri am intampina, noi vom ridica palmele deasupra capului si ne vom cinsti simbolul. Vom elogia mereu spiritul universitar si ne vom bucura de faptul ca suntem o mare familie. Am demonstrat ca nimic nu poate face ca iubirea noastra sa se schimbe. Vom apara Universitatea si vom trece impreuna peste toate greutatile. Pentru noi nu conteaza performanta, banii veniti peste noapte, mercenarii, suporterii prefacuti si mediatizarea excesiva. Noi ne multumim cu istoria noastra adevarata, nu contrafacuta. Noi suntem fericiti ca “U” exista si va exista mereu.

Haide “U”!