Știți care este inima tuturor vârstelor? Copilăria. Dar copilăria e un paradox, trecând dincolo de joacă, zâmbete și chicoteli.

Nu înseamnă doar cei mai frumosi și mai “liberi” ani, ci și o perioadă din viața fiecăruia în care exteriorizarea sentimentelor și a modului de gândire se face în cel mai sincer mod posibil, iar asta involuntar.

Brâncuși spunea că murim atunci când încetăm să mai fim copii. Amintește-ți când erai copil – totul era posibil. Când îți aruncai pe spate o pătură și te credeai Superman, ori când împreună cu prietenii tăi vă confecționați “inele” din frunze și vă credeați Captain Planet & co., salvând lumea. Când te urcai într-un copac fără să îți fie teamă că ai putea cădea. O făceai pur și simplu. Ori de câte ori aveai o idee care ți se părea genială în acel moment, o puneai în aplicare fără să eziți, deoarece aveai încredere că poate fi înfăptuită.

Ai devenit adult cu timpul, iar lucrurile par să stea puțin diferit: când nu reușești ce îți propui, orice lucru mărunt sau important, îți spui că niciodată n-ai să reușești. Când ai o idee bună eziți și mai apoi te răzgândești, deoarece nu mai ai increderea necesară și concluzionezi greșit că poate nu e atât de bună. La fel și atunci când vrei să pornești o afacere, renunți de teama că poate nu o să meargă sau nu e atât de ușor precum pare.

Când ai o idee genială care poate schimba lumea renunți din nou, iar când afli că altcineva a reușit, te intrebi ce vă deosebește. Faptul ca el a făcut ce a gandit, ce a simțit și a crezut în propria persoană.

De ce nu poți fi și tu așa? Gândește-te că încă ești copil. Daca ai fi copil, ai pune în aplicare orice idee bună ți-ar trece prin cap, asumându-ți orice greutăți și orice riscuri? Niciodată nu e prea tarziu, atâta timp cât nu încetezi să fii copil. Ai nevoie doar de o idee și de curajul de a o pune în aplicare. Amintește-ți de tine când erai la propriu un copil.

Editorial publicat in revista 24Fun. Vezi si celelalte articole