Nordul Greciei, luna august, mileniul trei. Vara. Caldura, dar nu canicula.

Dupa o noapte lunga pe strazile incruntate ale Bulgariei, o tara inspaimantata de ea insasi, incepi sa te acomodezi cu linistea, insa doar abia de la intrarea pe autostrada elena, care strabate taramul lui Zeus pe la miazanoapte.

Timpul trece repede si, dupa ce abia ti-ai revenit din somn, afli ca ai ajuns in portul Keramoti, unde odata coborat din autocar esti fugarit spre gura unui monstru ce inghite camioane, automobile si tot ce-i trece pragul. E feribotul care asteapta sa te duca pe insula cufundata dimineata in ceata.

In 30 de minute, atat cat dureaza drumul de pe continent pe insula Thassos, caci despre ea este vorba, poti sta de vorba cu pescarusii, care-ti spun Legendele Olimpului ori de cate ori le oferi un pufulete.

Ai ajuns iar amanuntele nu mai conteaza. Te-ai cazat la o vila simpatica, nu departe de plaja, langa o brutarie care in fiecare dimineata emana un miros ce si pe Poseidon l-ar ademeni si scoate din adancuri. In partea estica a celui mai mare oras de pe insula, Limenas sau Thassos Town, se afla plaja, iar pe restul tarmului e amenajat un port pentru ambarcatiuni de toate tipurile, de la cele mai luxoase yachturi si pana la vapoare ori barcutele localnicilor.

Poate unul din cele mai frumoase obiceiuri ale localnicilor de aici este servitul cinei in fata propriei ambarcatiuni. Pe trotuar, in strada. Canta, beau si mananca, iar turistii ii entuziasmeaza. Deasupra portului se afla Teatrul Antic, de unde imaginea asupra imprejurimilor este mai mult decat deosebita. Mai sus se afla ruinele orasului vechi, pe creasta micului munte ce strabate insula, de unde se poate admira cealalta parte a taramului.

Odata cu lasarea intunericului, stradutele inguste ale oraselului devin neincapatoare. Dupa fiecare apus, aici are loc un festival ce se repeta seara de seara. Terasele si tavernele sunt asaltate de turisti si de localnici, pontoanele se transforma in alei iar centrul asezarii de la malul insulei devine un mic centru comercial.

E greu de crezut ca o asemenea comunitate s-a integrat atat de bine si de usor in Uniunea Europeana. Insa de un lucru am ramas uimit: au atras mai multe fonduri europene decat, poate, intreaga noastra tara. In porturi, la muzee sau chiar pe autostrazi pot fi zarite pancartele care anunta sprijinul UE la dezvoltarea Hellasului.

Apa, de un albastru stralucitor, curata cum n-am mai vazut si mult mai blanda decat la noi te tine departe de sezlong, soare si plaja.

Timp de o saptamana, pentru mine Thassosul a fost Raiul pe Pamant. De ce oare a trebuit sa ma intorc de acolo?

UPDATE La Andi gasiti un ghid complet si anume traseul din Cluj-Napoca pana pe insula Thassos, cheltuieli cu transportul, cazarea si banii de distractie. Nu am fost cu el (si mi-e ciuda sa vad ca am fost in acelasi loc – insa in statiuni diferite – cam in aceeasi perioada), dar sunt sigur ca ne-am distrat la fel de bine :)

Vara, de obicei, lumea evadeaza. Mare, munte, desert, ocean, relaxare. Eu am fost in urma cu o luna acasa. In Sighisoara. A fost placut.

Dar anul acesta (inca) nu asta a insemnat concediul pentru mine. Vara aceasta am schimbat locul de munca, iar pentru ca titlul nu are nicio legatura cu textul am sa punctez cateva pareri despre noul job, in primul rand pentru ca nu simt dispozitia necesara pentru a scrie altceva si in al doilea rand pentru ca zilnic sunt intrebat: Cum e? (sa nu va asteptati la detalii picante, pentru ca nu o sa fie)

- colegii sunt super ok, am invatat deja (pe langa ce stiam) o sumedenie de lucruri

- atmosfera in redactie e linistita, totul e ordonat si programul nu imi da batai de cap (e asa cum ar trebui sa fie)

- in cateva zile am reusit sa tratez unele subiecte cu care nu am avut tangente pana acum si pot sa spun ca a fost foarte atractiv

- invat din mers, ca orice om, iar pe de alta parte sunt mereu cu “rotitele” puse in miscare

- e altceva decat faceam pana acum, insa acest lucru nu face decat sa ma impulsioneze

- e mult mai profi, de asemenea subiectele trebuie sa fie mult mai documentate (nu spun asta ca si cum la alte publicatii nu ar trebui sa fie asa)

- nu se scriu povesti reportaje ci stiri, se prezinta informatiile in forma in care trebuie prezentate

- daca pana acum jurnalismul invatat la facultate era diferit fata de ce faceam la local, la regional diferenta e ca de la cer la pamant (domnule Rad, tineti pasul!)

- conteaza foarte mult sedintele de dimineata: faci ordine in subiecte, iti ordonezi ideile sau mai acumulezi informatii de la colegi in legatura cu unele subiecte

- imi place

Imi doresc sa se inteleaga ca nu “am lasat” cealalta redactie pentru a ma muta la alta. A fost un pas mare pentru mine si sper sa tin pasul cu cerintele de la noul loc de munca. Nu am sa uit niciodata experienta dobandita la cotidianul de unde am plecat si mai ales colegii care au avut incredere in mine. Le doresc mult succes de acum inainte si sper sa ramanem la fel de apropiati pe cum ne-am obisnuit, cu toate ca nu ne vedem zilnic.

O fosta colega m-a intrebat daca regret decizia pe care am luat-o pe plan profesional. Raspunsul e nu, a fost o sansa unica pentru mine si am sa fac tot posibilul sa demonstrez ca se poate.

Voi ce ati facut in vacanta?

V-am lipsit? Probabil ca nu, insa nu generalizez, deoarece stiu ca multi dintre voi m-ati cautat in ultimele zile. Momentan ma aflu in Sighisoara, unde am reusit sa ma odihnesc cateva zile, ceea ce si vroiam in aceasta prima parte din concediu. Nu sunt adeptul calatoriilor si stricatul banilor la mare sau la munte. Imi place sa tund gazonul din curte, sa prajesc cativa mici pe gratarul construit de tata si sa stropesc florile din gradinuta pusa la punct de a mea mama care tocmai se intoarce din Germania.

De obicei imi ascund sentimentele pe acest blog, insa nu ma pot abtine sa spun ca mi-e dor de redactie, de colegi, de trezitul dimineata, de Andi, Adina, Flo, Palti, Adi, Sucu, Gabi, Diana, Cipri, (Laci? :))), baietii amuzanti de la tehno si anonimul care imi umple in fiecare zi biroul cu ziare (tot nu stiu cine e, dar am sa aflu…).

Mi-e dor de Luiza, care e plecata in SUA de mult timp si mai e foarte mult timp pana se intoarce, la 1 octombrie. Mi-e dor si de lenevitul in curte cu parintii, din pacate insa nu pot face asta in aceasta vara deoarece, desi mama se intoarce, tata ramane in Germania.

Nu am facut mare lucru in aceasta saptamana, insa am dormit cam 12 ore pe zi. Mi-au prins bine, astfel incat imi vine uneori sa ma iau si sa alerg pana in Cluj.

Am ramas surprins de vizita lui Hendea si Alexandra in Sighisoara, care au venit la plimbare (ce va pasa).

Mai e o saptamana, deci mai aveti inca vreme sa imi duceti dorul. Ramane de vazut ce voi face in aceste zile, mai ales ca am avut timp sa ma reincarc timp de o saptamana.

Spre sfarsitul saptamanii ma voi intalni aici cu colegii de redactie, pe care ii astept in numar cat mai mare (vineri incepe Festivalul Medieval). Sa ne revedem cu totii cu bine si va doresc o saptamana cat mai placuta, cel putin la fel de placuta pe cat va fi a mea.

Va salut din singura cetate locuita din Europa. Toate cele bune.