Nu sunt cel mai mare fotograf profesionist, nici macar nu ma consider sus, printre primii, insa de cand fac foto profesional am invatat multe lucruri, mai ales despre clienti. Incerc de fiecare data cand sunt contactat sa lucrez profesionist, adica tratez fiecare client cu respect, il ascult atent cand imi spune ce are nevoie, ii dau idei, sugestii si incerc sa il conving ca eu stiu sa-mi aleg mai bine decorurile, lumina, sau locatia atunci cand vine vorba de un shooting.

Dar aceasta e partea usoara. Lucrurile se complica atunci cand vine vorba de bani. O prietena imi spunea ca am nevoie de PR, deoarece eu nu stiu sa ma vand. Nu se refera la promovare, deoarece in acest caz n-am nevoie de niciun ajutor, ci vorbea strict de bani. Multi au observat ca deseori lucrez pro-bono sau foarte ieftin. Altii m-au certat ca stric piata. E evident vina mea deoarece nu stiu sa ma impun atunci cand vine vorba de pretul muncii pe care o fac.

Am inceput sa lucrez la asta :) dar in aceasta postare nu e vorba de mine, ci de acei clienti care cred ca fotografia inseamna doar apasarea unui buton. Nu, e mai mult de atat si am sa va spun ce implica fotografierea unui eveniment de doar doua ore, sa zicem o prezentare de moda:

- pregatire aparatura, curatare obiective

- deplasare la fata locului – taxi, transport in comun sau masina personala in cazul celor care beneficiaza de una

- timp petrecut la eveniment, cautat unghiuri, lumina buna, atentie sporita asupra subiectului

- cadre de detaliu, cu invitatii etc.

- timp petrecut la birou cu selectia pozelor, editarea, retusarea lor (acest lucru ia cel mai mult timp)

- printarea unui numar de fotografii atunci cand clientul cere asta plus inscriptionarea setului de poze pe DVD/DVD-uri

Am descris in mare munca unui fotograf in ce priveste un eveniment de doar doua ore. Dar sa nu mai vorbim de unul care necesita o zi intreaga sau atunci cand vine vorba de un turneu sportiv de mai multe zile.

Sa ramanem insa la exemplul nostru, prezentarea de moda. Un client m-a contactat si mi-a spus ca bugetul pe care il are pentru fotografii e de 100 de lei. Pe piata, fotografierea unui asemenea eveniment se masoara in zeci de euro. Nu vreau sa ma imbogatesc, nici macar sa imi iau obiective noi din banii castigati (da, dragi clienti, fotografii investesc mereu in aparatura, mai ales in obiective, care sunt al naibii de scumpe), vreau insa doar ca munca sa imi fie/sa ne fie respectata. Iar daca aceasta munca pe care v-am descris-o in linii mari nu merita mai mult de 100 de lei, atunci apucati-va voi de fotografie.

Pacat ca o pasiune, pentru multi devenita arta, e tratata aproape cu dispret – si pana la urma e un serviciu – precum e tratata si cultura in tara noastra. Dragilor, fotografii romani se vand foarte ieftin, dar nu pentru ca nu ar fi piata pentru toti – din fericire nu se acopera nici 20% din ea din cate am citit – ci din cauza ipocriziei clientilor, care nu inteleg ca fotografia e un serviciu mult mai nobil decat cateringul, distributia, taximetria, reparatiile auto sau oricare altul va mai trece prin cap.

E interesant cum multi oameni, insa, atunci cand iti vad lucrarile intr-o expozitie se indragostesc de ele si ar da orice pentru a fi protagonisti, insa nu ar plati pentru asta. E la fel ca si cu muzica sau filmele piratate. Toti fac asta nu pentru ca nu ar avea bani sa cumpere, ci pentru ca mentalitatea le induce ideea ca arta trebuie sa fie gratis, in schimb stiu sa arunce cu bani pe iPhone-uri, ecrane plate, jenti late la masini si bauturi scumpe.

Un client adevarat nu va intreba niciodata “cat costa” ci va afirma “vreau si eu, imi place cum lucrezi” si cu siguranta vom putea vorbi mai apoi si va intelege si el perfect ce inseamna costurile si remunerarea unui serviciu.

PS: Daca am lucrat impreuna, mult respect, daca vom lucra impreuna, ia aminte de cele de mai sus si acceseaza-mi portofoliul. Pe site gasesti si o lista de preturi, mai mult decat decenta :)

Andreea are 24 de ani. S-a nascut in Tarnaveni, cu trei saptamani mai repede decat mine.  E casatorita recent si as putea spune ca e cea mai fericita si mai muncitoare fata din cate am cunoscut pana acum.

In timp ce unii dintre noi ne dorim sa fugim in strainatate sau ne dam pumni in cap acasa, in tara noastra, Andreea fuge dintr-un colt in altul, pleaca dimineata si se intoarce seara, face tot posibilul si, ferice de ea, reuseste sa aiba viata pe care si-o doreste: pe teren, dand cu pumnul in birourile clientilor sau gasindu-si linistea in bratele barbatului care o iubeste. Face din toate acestea ceva special deoarece traieste fiecare moment cu zambetul pe buze.

Lucreaza in advertising. Creatie, PR, cate si mai cate… “N-as mai putea lucra vreodata la birou, sa stau, sa nu ma misc” e una din frazele rostite de Andreea care mi s-au intiparit in minte. De anul trecut, are propria firma gratie careia s-a lovit de zidul maturitatii in domeniu. L-a daramat cu usurinta.

Povestea incepe, insa, cu cativa ani inainte. Ne-am cunoscut la TIFF in urma cu trei ani, ea facand parte din echipa fara de care festivalul nu ar fi ceea ce a devenit in ultimii ani. A absolvit Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii din cadrul UBB, sectia relatii publice, in urma cu doi ani, iar de atunci a cochetat cu PR-ul in nenumarate randuri.

A lucrat pentru D’Avantage Consult, unde a fost, pe rand, PR account executive, iar apoi PR manager. Pana anul trecut, cand a spus stop si a ales sa lucreze pentru ea. Nici ca se putea sa ia o decizie mai buna. Experienta a schimbat-o complet. Daca in trecut nu prea aveam ocazia sa o vad, in prezent o intalnesc acolo unde lucrurile se misca. Uneori ea le face sa se miste, creand campanii pentru diversi clienti.

Am avut posibilitatea sa lucrez si eu cu ea, in urma cu o saptamana, cand mi-a oferit ocazia de a avea primul parteneriat in afara presei: fotograf la prima cupa de fotbal pentru juniori din Cluj-Napoca. A demonstrat ca se poate lucra cu profesionalism in PR si a aratat, culmea, ca seriozitatea pare mai sincera atunci cand e presarata cu zambete.

Zambea mereu, glumea cu organizatorii evenimentului, care de altfel erau clientii ei si i-a facut sa isi doreasca nerabdatori sa o contacteze si la editia viitoare. Nu stiu cum au parut lucrurile inside, dar de afara totul era lapte si miere.

Secretul consta, cred, in optimismul emanat si in faptul ca face totul din placere. Pentru ea munca e o dorinta pe care si-o indeplineste in fiecare zi. Inca stau si ma intreb unde e oboseala, stresul…

Dincolo de toate acestea, Andreea mai are un motiv pentru care sa fie fericita. Cipri, sotul sau, pe care desi l-am intalnit doar de doua ori m-a facut sa par un prieten vechi de-al sau. Rar se intampla sa intalnesti doua persoane asemenea lor.  Am revazut pozele de la nunta lor de cel putin trei ori si, vorba unei prietene, la cata fericire emana, ai fi putut face pozele si cu o sapuniera ca tot ar fi iesit superbe :) Lasand gluma la o parte, cred ca si fotograful lor a fost impresionat, reusind sa surprinda cele mai frumoase momente.

In final, Andreea este o persoana care face lucrurile sa mearga. Lucrurile din jurul ei, dar si cele din jurul celor pe care ii influenteaza prin prezenta sa. Atitudinea sa ar trebui sa devina o lectie de viata, oferita copiilor, dar si celor mari, in manuale.

Citeste alte povesti din serialul Oamenii care fac lucrurile sa mearga