Doua decenii de speranta, 20 de ani in care am crescut pentru a intelege mai bine “De ce?”, dar mai ales “Pentru ce?”. Doua secole in care am gustat si “Ion”, si “Miorita”, si povestile bunicilor despre comunism, si variantele mass-mediei despre ce si cum a fost.

Studiu IRES: Ceausescu ar fi votat de 41% dintre romani daca ar candida la presedintie

De doua ori cate zece ani in care visam sa ne regasim, sa descoperim adevaratele valori, sa credem in ei/ele, dar mai ales in noi. S-a scurs o viata de caine (la propriu), iar noi, romanii, nu am reusit sa trecem peste nostalgiile trecutului, sa credem ca nu exista fantome si ca oricat ar fi realitatea de cruda, nu putem calatori in timp pentru a schimba ceva.

Am crescut manipulati de Ion Iliescu, ne-am scaldat in saracie crezandu-ne bogati, ne-am vazut buricul Pamantului in vremea lui Tariceanu, dupa care am injurat guvernul Boc pentru ce avea sa vina. Si a venit. Am crescut injurand: la colturi, in fata televizorului, pe bancile scolii, in anturajul cunoscutilor. Am trait cu astea si ne alimentam ura cu regrete, sperante desarte si dorinte stupide.

Ne-am ales fiecare presedinte, ori de cate ori eram chemati/ademeniti/mituiti la vot. O zi credeai, cinci ani injurai. Ne-o faceam cu mana noastra deseori si refuzam sa credem ca vina e a noastra. Ne-am vandut tara, ne-am amanetat copiii. Cu totii o faceam.

Azi, dupa 20 de ani traiti in Romania postdecembrista, o viata de caine, regretam ca ne-am alungat si imspuscat conducatorul. Daca ne-am putea alege maine presedintele si Ceausescu ar trai, am pune stampila pe buletin fara regrete.

Privim cu drag in urma si tanjim la ce am pierdut, am devenit niste machete. Nu ma mai regasesc aici. Plec in 5 minute…

N-ai strigat niciodata jos cineva, ci sus altcineva. Eram un pusti si nu intelegeam ce e cu atata Revolutie, atata “Ceausescu nu mai e”, atata democratie peste noapte.

Intre timp, voi stateati zi si noapte in Piata Libertatii din Cluj, respectiv in fata la Universitate in Bucuresti si “trageati”de “cortina”. Doina Cornea & Co. reprezentau miscarea de rezistenta, acei golani, cum au fost numiti de unii. Cu diploma, cu ecuson. Iar tu ai venit frumos la papion si cu un mirific ecuson: Golan de la maison!

Victor Rebengiuc s-a opus comunismului cu fiecare colt al sufletului. I-am vazut emotiile si trairile pe viu, in cadrul TIFF, atunci cand ne povestea despre 1989-1990. In 21 decembrie 1989, cand s-a tras pentru prima data la Cluj, actorul se afla in orasul de pe Somes. Auzeam cum se tragea. Eram la Victoria. Colegii spuneau ca sunt niste porumbei care misuna pe acoperis. Apoi s-a auzit mai tare. Am spus clar ca se  trage. Tinerii strigau “Jos Ceausescu” si “Vrem libertate”.

Nu a trecut mult timp pana ce pe strazile orasului era feerie. Grupuri de tineri se plimbau prin oras si inconjurau actuala cladire a Prefecturii. Dintr-o data am auzit: “O fugit berestiaaaa”. Am vazut apoi la televizor, in casa unui om pe care nu il cunosteam, cum Ceausescu fugea cu elicopterul.

Dupa cateva zile, in Bucuresti, am spus ca trebuie sa facem si noi ceva. Nu stiam ce, dar trebuia facut ceva. Rebengiuc a participat aproape zilnic la intalnirile “golanilor” de la Universitate, unde a venit insotit de disidenta Doina Cornea purtand un ecuson: Golan de la maison. Deoarece toti tinerii care se adunau atat acolo, cat si in Piata Libertatii din Cluj-Napoca purtau ecusoane de golani, fiind numiti astfel de Ion Iliescu, dupa ce acesta a fost huiduit de sute de persoane pe platoul Salii Sporturilor, in cadrul unei vizite electorale. Doar ecusonul lui era, insa, diferit, deosebit, purtat de un om deosebit.

Multumesc, maestre, acum inteleg ce a fost cu atata Revolutie, atata “Ceausescu nu mai e”, atata democratie peste noapte.

Foto: www.sugardavid.com

Un bun exemplu de agricultura socialista in trecut, comuna muresana Şăulia este la pamant. Pe atunci, stiuletii de porumb erau stersi de praf în calea conducatorului, iar o falnica expozitie de legume, fructe si animale domestice, realizata prin „eforturi mari si sustinute”, astepta aparitia lui Ceausescu în comuna situata deasupra lacului piscicol Zau de Câmpie, din judetul Mures. A venit cu trei elicoptere, însotit de Elena, o data în anul 1986, iar a doua oara în 1988, îsi aduc aminte oamenii.

„Toti taranii din sat erau mobilizati cu jumatate de an înainte si se aduceau oameni si din satele din jur pentru a cultiva grâu, porumb si legume”, îsi aminteste Ciprian Madarasan, actualul primar al comunei Saulia. (…) Deoarece in urma cu peste 25 de ani localitatea era saraca, taranii i-au dat comunei numele de Saulia Pustie, inainte ca aceasta sa devina una dintre cele mai active din tara din punct de vedere agricol.

„Acum totul e la loc, pustiu. E chiar mai rau ca în trecut. I-am putea spune din nou Saulia Pustie, deoarece daca ne uitam în jur atât a mai ramas, toate au cazut în ruina”, sustine unul dintre cei mai batrâni locuitori ai comunei, Dumitru Vacar.

Odata cu prabusirea regimului comunist a încetat sa mai functioneze si agricultura în Saulia. „Fostul primar (Grigore Vancea, n.r.) a privatizat CAP-ul si tot ce tinea de buna functionare a localitatii. Aici era un magazin de cereale, mai încolo laptarie, acum nu mai e nimic”, a conchis batrânul.

Unele grajduri au ramas în picioare, însa se afla într-o stare deplorabila. Batrânul Dumitru si-a construit aici o casa, iar în unul dintre grajduri locuieste o familie de tigani, îngrijitorii animalelor detinute de nepotul sau.

Citeste pe larg povestea comunei “vedeta”, care nu dispune in prezent de gaz, apa si canalizare.

Ştiuleţii de porumb erau şterşi de praf în calea conducătorului, iar o falnică expoziţie de legume, fructe şi animale domestice, realizată prin „eforturi mari şi susţinute”, aştepta apariţia lui Ceauşescu în comuna situată deasupra lacului piscicol Zau de Câmpie, din judeţul Mureş. A venit cu trei elicoptere, însoţit de Elena, o dată în anul 1986, iar a doua oară în 1988, îşi aduc aminte oamenii.

Totul pentru preşedinte

Vizitele conducătorului s-au datorat şefului Cooperativei Agricole de Producţie (CAP) din acea vreme, Gheorghe Duma, un apropiat al lui Ceauşeşcu şi totodată membru al Marii Adunări Naţionale, organul suprem al puterii în România. Acesta pregătea terenul cu şase luni înainte.

„Toţi ţăranii din sat erau mobilizaţi cu jumătate de an înainte şi se aduceau oameni şi din satele din jur pentru a cultiva grâu, porumb şi legume”, îşi aminteşte Ciprian Mădărăşan, actualul primar al comunei Şăulia.

Ceauşescu s-a deplasat în localitate la invitaţia lui Gheorghe Duma, venind aici doar pentru a vizita expoziţia realizată de localnici. Acesta ateriza cu elicopterul pe păşunea din vecinătatea comunei, de unde se deplasa în centrul localităţii cu o maşină decapotabilă. Pe traseu, totul arăta impecabil, de la drumuri şi până la recoltele de porumb şi de grâu.

„Expoziţia era realizată din containere mari cu mere, vinete, ardei şi tot ce făcea parte din recoltă. În calea lui Ceauşescu totul arăta pus la punct, până şi ştiuleţii de porumb de pe tulpină erau curăţaţi ca să arate bine”, îşi aminteşte actualul primar, care pe atunci avea 15 ani.

Oamenii stăteau ore în şir, de pe o parte şi de alta a drumului ori pe păşunile comunei. Nicolae şi Elena au poposit doar câteva ore în localitate în cadrul celor două vizite. „Nici nu au luat masa aici. Au venit doar să vadă expoziţia, la chemarea şefului cooperativei, după care plecau”, a mai spus primarul.

Vestita Şăulie e pustie

Fotografii: David Sugar

Înainte ca şeful CAP-ului să pună oamenii la treabă, astfel încât zona să devină una dintre cele mai active din ţară din punct de vedere agricol, localitatea a fost denumită de către ţărani Şăulia Pustie.

„Acum totul e la loc, pustiu. E chiar mai rău ca în trecut. I-am putea spune din nou Şăulia Pustie, deoarece dacă ne uităm în jur atât a mai rămas, toate au căzut în ruină”, susţine unul dintre cei mai bătrâni locuitori ai comunei, Dumitru Văcar.

I se mai spune nenea Mitucu, iar pe vremuri era şoferul CAP-ului. Potrivit acestuia, succesul comunei s-a datorat şefului cooperativei. „Era un ţăran cu patru clase, dar un om muncitor şi bun conducător. De el a depins transformarea în bine a comunei. Apoi, Ceauşescu a venit şi s-a mândrit cu CAP-ul de aici”, a mai spus Mitucu.

Odată cu prăbuşirea regimului comunist a încetat să mai funcţioneze şi agricultura în Şăulia. „Fostul primar (Grigore Vancea, n.r.) a privatizat CAP-ul şi tot ce ţinea de buna funcţionare a localităţii. Aici era un magazin de cereale, mai încolo lăptărie, acum nu mai e nimic”, a conchis bătrânul.

În calea lui Ceauşescu totul arăta pus la punct, până şi ştiuleţii de porumb de pe tulpină erau curăţaţi ca să arate bine - Ciprian Mădărăşan, primar Şăulia

Scurt istoric

Comuna Şăulia, situată în nord-vestul judeţului Mureş, a fost atestată istoric pentru prima dată în anul 1377. Localitatea este renumită pentru lacurile sale, precum şi pentru recolta de peşte, având 90 de hectare de luciu de apă. În administrarea comunei intră patru sate, Şăulia Sat, Leorinţa, Pădurea şi Măcicăşeşti. La o suprafaţă totală de 2.625 hectare, în comună trăiesc 2.130 de locuitori.

„Trăiesc din subvenţii

Potrivit actualului primar din Şăulia, CAP-ul a fost cumpărat de o societate comercială care a dat faliment în urmă cu câţiva ani, după care pământul a fost retrocedat locuitorilor comunei.

Regrete

Unele grajduri au rămas în picioare, însă se află într-o stare deplorabilă. Bătrânul Mitucu şi-a construit aici o casă, iar în unul dintre grajduri locuieşte o familie de ţigani, îngrijitorii animalelor deţinute de nepotul său.

Amintindu-şi de trecut, oamenii consideră că era mai bine pe atunci, din punct de vedere financiar şi al traiului de zi cu zi. Nu însă şi în ceea ce priveşte libertatea, fiind constrânşi de CAP să lucreze ore în şir.

„Eram plătiţi pe ce lucram, ne convenea, eu câştigam 1.720 de lei. Numai că lucram de dimineaţa până seara, nu aveam deloc libertate”, ne-a povestit localnicul Ioan Moga.

Lumea se ocupa de creşterea animalelor şi de cultivarea terenurilor. Acesta e specificul şi acum, deoarece e o zonă agricolă. Puţinii agenţi economici din comună sunt orientaţi pe comerţ cu amănuntul şi croitorie, existând doar câteva persoane care deţin utilaje agricole şi prestează muncile necesare contra cost. Majoritatea oamenilor trăiesc din subvenţii, iar în jur de 100 de producători au încheiate contracte cu fabrica de zahăr din Luduş.

Dezvoltare zero

Puţini sunt cei care au fost racordaţi la reţeaua de gaz metan, iar în ceea ce priveşte canalizarea, locuitorii comunei au aflat cum arată aceasta doar în oraşele sau comunele mai dezvoltate din apropiere.

„Nu avem gaz şi canalizare. În ultimii 20 de ani nu s-a făcut nicio investiţie, nu am găsit nimic în documentele lăsate de fostul primar”, spune edilul Ciprian Mădărăşan. Acesta ne-a explicat că localitatea nu s-a putut dezvolta în acest sens, deoarece totul era axat pe agricultură.

„Motivul pentru care nu avem acum gaz şi canalizare este această focalizare pe domeniul agricol, cu care s-a confruntat comuna de mai bine de 20 de ani”, a mai spus primarul. Potrivit acestuia, banii din bugetul local vor ajunge doar până în septembrie.

„Avem 30% din cât am avea nevoie, iar asta fără investiţii. Singura noastră scăpare sunt fondurile europene, rămâne de văzut câţi bani vom putea atrage”, a completat Mădărăşan.

Din „Scînteia“, 21 Aprilie 1989

„Simbol al unui timp istoric“

„Peste 120.000 de inimi româneşti, puternic vibrând de aleasă bucurie şi mândrie patriotică, s-au întâlnit în Capitală – inima uriaşă a întregii ţări – într-o grandioasă adunare populară, omagiind partidul, pe secretarul său general, exprimându-şi satisfacţia pentru marile noastre împliniri socialiste, în epoca fără egal în întreaga existenţă a României, «Epoca Nicolae Ceauşescu».”

„Adunări populare“ şi în restul ţării

„La Piteşti au luat parte peste 80.000 de muncitori, ţărani cooperatori, specialişti, elevi şi studenţi. La Braşov au participat circa 80.000 de oameni ai muncii din marile întreprinderi constructoare de maşini din oraş. Acelaşi număr de vibranţi participanţi s-a strâns la Cluj-Napoca, iar în Slatina, Botoşani, Târgovişte, Colibaşi, Alexandria, Focşani, Petroşani şi Suceava au venit câte 30.000 de oameni. Iar câte 10.000 de muncitori şi ţărani cooperatori au venit în alte oraşe ale ţării, Câmpia Turzii, Dorohoi şi Făgăraş.”

„Luna cărţii în uzine şi instituţii“

„În întreprinderi, instituţii, centre de cultură şi creaţie «Cântarea României», în alte aşezăminte culturale au loc prezentări de carte, întâlniri ale cititorilor cu scriitori şi editori, dezbateri, mese rotunde.”

Cannes 1989

„Pentru cea de-a 42-a ediţie a Festivalului Internaţional al filmului de la Cannes au fost selecţionate 22 de pelicule. La manifestare vor participa peste 150 de cineaşti din 50 de ţări. Cu ocazia centenarului naşterii lui Charlie Chaplin, în deschiderea festivalului se va desfăşura omagierea marelui actor şi regizor.”

1989 CE NU SCRIA „SCÎNTEIA“

„Anul Solidarităţii“

Într-o telegramă trimisă la Washington de către Ambasada Statelor Unite ale Americii la Varşovia este estimată “înfrîngerea ruşinoasă” a Partidului Comunist în alegerile programate în Polonia pe 4 iunie 1989. În telegramă se spune că alegerile din iunie sunt riscante pentru regimul comunist şi reprezintă “o imensă oportunitate pentru opoziţie”.

“Deşi speră să aibă un succes modest, ei (regimul comunist – n.red.) vor înregistra, cel mai probabil, o înfrângere totală şi o umilire uriaşă”, se mai spune în telegrama care poartă un titlu interesant: “Alegeri 1989 – Anul Solidaritatea”. Rezultatul consemnat în cele din urmă a confirmat previziunile ambasadei, opoziţia condusă de sindicaliştii “Solidarităţii” câştigând toate cele 161 de locuri din Sejm (camera inferioară) la care a fost lăsată să propună candidaţi şi 99 din cele 100 de fotolii de senatori.

Articol publicat in ziarul Adevarul. Vedeti aici mai multe articole publicate in presa scrisa si online de Radu Neag

Daca ati avut o zi lunga, sunteti stresati ori pur si simplu credeti ca meritati o portie de ras, aruncati o privire peste textele de pe Uncyclopedia (evident, cele despre romani si Romania). Am reprodus mai jos cateva fragmente din articolele gasite de mine:

Istoria Romaniei:

* Another important figure in Romanian history is Avram Iancu as a very important international diplomat. His incredible experience in foreign relations is revealed even in folk songs: “Urca Iancu pe statuie/Ca sa dea la unguri muie/ Si daca mai vor Ardeal/ Beleasca pula la cal” (a song about friendship between Hungarian and Romanian people, and the good economic contacts between them-notice the “pula” reference). (articolul intreg)

Adevarata istoria a Romaniei:

* Then the Romans came, saw, conquered – and left behind a good chunk of the gene pool, called the Dacians.

The Ottomans came, saw, conquered, but didn’t leave many genes behind, instead chosing to take genes, because they were currently on sale for $15.

The Austro-Hungarians came, saw, and conquered too, and took many genes with them also because they were still on sale.

The Communists came, saw, conquered, and attempted to multiply the gene pool, with disastrous effects that are still being adopted by desperate childless North Americans today.

Romanians never conquered anybody, because they were good, behaved, feared God, and have many secret traditions not to be shared with other inferior nations. But mostly because they don’t give a rat’s ass about about what other people do. Unless they say something bad about Hagi, then it’s World War 3. (articolul intreg)

Despre Gigi Becali:

* Jiji Becali (or “Berbecali din Pipera”), a natural born sheepherder, has grown on the outskirts of Bucharest in a small community of apes (Pipera) where the men are men and the sheep are scared. He was raised by a couple of irrascible wolves which made him a very strong and a heavily cultured man. Thus, the first three letters of the alphabet are no longer mystery to him! He has little to say but when he says it…. he repeats the same words 2-3 times so it appears that he has said a lot. “Bah-bah-bah bah, baiatule!” is his most common expression which means “Good morning and nice to meet you!”. (articolul intreg)

Despre Traian Basescu:

* Traian Basescu is the president of Romania. He was a very well known singer prior to becoming the president. He sang everyday at the Golden Şlitz restaurant in Bucharest. He also seems to enjoy the company of men rather than women. Rumours say he was engaged with Teodor Stolojan until they broke up and Traian started crying in late 2004. After that, Base had many sexual relationships with Cojocea The Fatman, until Cojocea left him. The president never recovered from the shock, and hired hundreds of kktzi hunters to kill The Fatman, but he disappeared into Casa Popoului‘s basements and nobody heard of him again. (articolul intreg)

Despre Ceausescu (in romana, ca nu stia engleza).

Dragi toarasi si prietini! Asta ie un mesaji fuoarte impuortant pentrua tara! Sa intamplat o nienorocirie pientru tara. cried ca mau uomorat dar vuoi sa nu va lasati batuti. (articol intreg)

Un articol ce merita citit in intregime:

Marean van Ghelle “which is”(i.e:”care este”)

This sooted Eminescu of Bucharest is well known throughout the country as being the mayor of the 5th sector of the capital…just kidding…actually he is known for his disputable control of the Romanian language. As if it weren’t enough that he abusively uses “care este”(i.e.:”which is”) in every phraze his 2 shortcircuited neurons can produce, he also made a fool of himself..wait, a bigger fool of himself on a national TV show, where he couldn’t conjugate the verb “to be”. He “are” an influential figure, “which is” a respected addition to the Romanian wall of “lack of school” shame. Just read some almanahe, for God sake!