Povestea celor doi soti, Sebastian Hosu si Ela Atanasiu o stiti, probabil, din Adevarul, de luna trecuta, cand storyul a facut ocolul tarii :) Deoarece am intalnit doi oameni exceptionali cu o poveste de viata incredibila, dar si cu mult optimism si hotarati, am decis ca articolul, asa cum a aparut el in ziar, sa se regaseasca si in serialul Oamenii care fac lucrurile sa mearga.

Doi tineri din Cluj-Napoca au renunţat la slujbele bine plătite din multinaţionale pentru a se muta în munţi, la Mărişel, într-o cabană construită din fonduri europene – Cabana Motilor. Familia Hosu a început afacerea agroturistică fără să-şi imagineze că vor ajunge să aibă o cifră de afaceri de 30.000 de euro şi turişti din toate colţurile lumii.

Sunt tineri, iar nebunia de la început de drum le-a transformat viaţa într-un tobogan plin cu provocări, de experienţe mai mult sau mai puţin fericite sau decizii luate în grabă, dar care le-au adus, în final, liniştea şi fericirea.

Au spus adio multinaţionalelor, au vrut să emigreze definitiv în Canada, însă după un an de stat acolo s‑au întors şi, folosindu-se de fonduri europene, au construit o cabană de lux în Apuseni, la Mărişel. Aici nu doar că primesc turişti, ci şi locuiesc, alături de părinţi. Astfel s-ar putea rezuma povestea celor doi soţi, Ela Atanasiu (35 de ani) şi Sebastian Hosu (32 de ani). Povestea lor începe, însă, în urmă cu şase ani, când s-au căsătorit, iar „săptămâna” de miere petrecută în Mărişel avea să-i determine să revină curând.

Curajul de a renunţa la joburi

La început, cei doi, el clujean, ea craioveancă, lucrau în multinaţionale. Sebastian la Procter & Gamble, după ce fusese manager la RDS, iar Ela la Nestle. Viaţa lor era una roz. Aveau bani, aveau apartamentul lor în (more…)

Incep prin a spune ca a fost distractia anului sau poate chiar a deceniului: de la schi de dimineata pana seara, inclusiv pe bezna :D si pana la artificii in centrul orasului sau baute la finalul fiecarei zi. Iar Muntii Tatra… Muntii Tatra iti fura privirea de prima data si cu greu te mai poti dezlipi de ei. Deja mi-e dor de varfurile care strapung vazduhul, culmile in jurul carora danseaza norii…

Am plecat din Cluj-Napoca pe 28, alaturi de Andi Daiszler (“echiparea si la partie!”), Diana Dragomir (“uite-asa se da ea cu placa“), Mirona Pascu (“Andrei, Andrei :D“) si Andrei Aronet (“beau o cafea si dorm“), care a venit spre destinatie dinspre Viena. Am ajuns intr-o localitate de langa orasul Poprad a doua zi dimineata, dupa o noapte nedormita pe drum si prin Debrecen :) Ne-a asteptat o cabana superba, ascunsa la poalele Muntilor Tatra, langa sosea, pitita intre niste brazi plini de zapada. Apartinea unei familii de oameni exceptionali, care au avut grija de noi si ne-au pregatit mic dejunul in fiecare dimineata. Am platit 17 euro/noapte plus o masa in fiecare dimineata. Cabana cu etaj si mansarda avea 4 incaperi: 3 camere de 2, 3 si 4 paturi plus un living la parter. Nota 11 pentru cazare.

De cum am ajuns, in 29, am lasat bagajele, am luat schiurile si (more…)