Azi nu lucrez. Nu analizez, nu caut, nu improvizez. Azi ma detasez si ma bucur de soarele cu dinti, las in urma gandurile si starile care, uneori, ma bulverseaza pana si in somn. Azi nu e frig, nu e urat. Oamenii sunt frumosi, mainile nu le mai sunt reci. Batraneii nu mai sunt morocanosi, iar tinerii sunt mai caldurosi.

Azi imi iubesc tara. Tot astazi ma bucur de orice lucru simplu mai mult ca oricand.

De zambetul unui copil in autobuz, nenea care transporta cartoane intr-un carucior, pe mijlocul unui imens bulevard. De un telefon, de un mesaj anonim. Ma bucur de mine, de tine si de toti prietenii mei.

Azi lumea nu se inghesuie in autobuz, trenurile nu intarzie si semafoarele nu se mai fac rosii. Azi, drumul meu are doua benzi, iar ambele duc in aceeasi directie. Inainte.

Azi nu mai plec. Azi nu ma enervez, nu ma stresez, nu ma supar si nu ma gandesc nici la maine, nici la ieri. Azi sunt optimist. Azi e liniste. Zambesc in gand si rad cu ochii, pentru ca azi sunt eu.

Cluj-Napoca e un oras mort. E plin de batrani, fetele sunt prea incruntate, iar cladirile prea gri. Se spune despre oras ca e unul studentesc. Un turist n-ar spune asta. Nici clujenii nu prea spun asta. Doar pentru ca aici vin multi tineri sa studieze? Atunci, mai degraba as spune ca orasul e profitabil pentru rectorii universitatilor. Oras cultural? Pentru ca aceleasi cladiri stau nezugravite de o suta de ani, pentru ca Filarmonica e in lacrimi saptamanal in ziare, ori un teatru clujean ia un premiu pe undeva prin lume?

Foto: Iosif Solomon

As colora cartierele in nuante diferite si le-as transforma in parti mici ale unei scene de teatru pentru studenti, unde sa aiba loc non stop petreceri, evenimente dedicate lor. Marastiul sa fie campusul fetelor, care sa fie vizitate de baietii din campusul din Manastur. In Zorilor si in Buna Ziua as da cele mai mari petreceri, iar in Gheorgheni si Grigorescu as face cele mai tari baruri si cluburi.

Oamenii normali nu ar trebui sa locuiasca in Cluj. Fara familii care merg la serviciu zi de zi sau batrani. Pentru ei ar exista Florestiul. Totul ar trebui sa fie un campus mare, un zambet imens, voie buna, euforie, optimism. Afara cu gunoaiele de festivaluri ale berii. Cu second-handurile. Cu primarii incompetenti. Cu politica si administratiile banale.

Centrul orasului ar trebui sa fie ca un patut pentru un nou-nascut. Linistit, bland, calduros, sigur, fin. Plin de terase, spatii de recreere, parculete si flori de trandafir. Restul sa se mute in mall-uri, iar masinile sa dispara. Sa vedem doar pasi marunti,  biciclete si trotinete.

Seara sa fie cuprins de magia carnavalurilor, a micilor festivaluri medievale, evenimente muzicale sau alte manifestari artistice. In vitrinele fiecarei incaperi aflate la parter sa fie afisate tablouri si fotografii, explicate in romana, maghiara si engleza, iar pervazurile sa tina in brate mii si mii de plante colorate si frumos mirositoare. Fara fantani arteziene kitschoase, brazi imbroboditi si culori obositoare…

Continentalul sa fie sediul Conservatorului, muzeele sa iasa mai in fata, cu strategii de promovare, Filarmonica sa ocupe actuala cladire a Prefecturii si a Consiliului Judetean, iar Primaria veche si cladirea alaturata acesteia, ocupata de diverse sedii de partide, sa se transforme in sali mici de teatru de papusi si camere unde sa te poti uita la diafilme.

Sa ne dorim, sa ne impunem sau macar sa visam sa devenim o mica Venetie din punct de vedere cultural, o Viena in ce priveste aspectul cladirilor, un Harvard Yard in ce priveste campusurile studentesti si macar un Zurich din punct de vedere al mentalitatii.

Cum ar arata Clujul vostru?