Un castel care datează din perioada renascentistă, o curte împrejmuită de torte si un ritm psihedelic creat doar cu o chitară le-a dat frisoane celor aproape 500 de persoane prezente aseară, de la ora 21.30, la proiectia filmului „Dracula“, realizat în 1931, a cărui coloană sonoră a fost realizată live de chitaristul Gary Lucas.

Foto: Caius Raţiu (Adevarul)

Sase ferestre sângerânde flancau un ecran alb, pe a cărui pânză s-a derulat, pentru aproape două ore, unul din filmele mult asteptate în acest an la editia a noua a TIFF. „Avem de-a face cu vampirul din Transilvania“, a fost una din primele replici ale actorilor. Filmul, care rula parcă cu încetinitorul, în alb si negru, tinea publicul apăsat în scaunele amplasate în curtea castelului. Chitara lui Lucas îi ducea pe toti cu gândul la legendarul Dracula, unii punându-se chiar pe sotii odată cu începerea filmului, începând să-si sperie prietenii care priveau atenti la ecranul montat în fata castelului.

Formidabilul Gary Lucas

Proiectia a durat aproape două ore, timp în care chitaristul Gary Lucas, cel care acompania coloana sonoră a filmului care a sosit în Transilvania în premieră europeană, nu si-a dezlipit deloc vârfurile degetelor de pe corzile chitării sale.

A venit pentru prima dată în Transilvania, deşi a acompaniat live pelicula „Dracula“ în toată lumea, din Australia până în Cuba. Cu o zi înainte de proiectie, artistul a declarat că a devenit obsedat de ţara noastră în urmă cu foarte mulţi ani, când a citit pentru prima dată cartea despre legendarul vampir.

„După ce am citit cartea, am devenit obsedat de România şi am început să caut informaţii despre ţara asta. A face un show cu Dracula în Transilvania, mai ales la un castel, mi se pare cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla“, a spus Lucas sâmbătă, într-o conferintă de presă. Aseară, după proiectarea peliculei, chitaristul a afirmat că evenimentul de la Bontida i-a stârnit numeroase emotii, iar evenimentul a fost unul pe care nu îl va uita niciodată.

Publicul, fără replică

Zeci de masini au început să ruleze spre localitatea clujeană începând cu ora 20.30. Localnicii n-au mai văzut asa ceva. La portile castelului, o sumedenie de cinefili nerăbdători asteptau să intre în curtea fortificatiei pentru a urmări celebrul „Dracula“.

Filmul a fost savurat dintr-o clipă, iar la finele acestuia, publicul nu stia cum să reactioneze. Initial, sfârsitul nu i-a clintit din loc, până ce două palme din mijlocul multimii au început să aplaude. S-a creat un val de aplauze, după care Gary Lucas a coborât de pe scenă cu zâmbetul pe buze.

Filmul s-a încheiat in jurul miezului noptii, însă luminile rosii din interiorul castelului au rămas aprinse, salutând sfârsitul unuia din cele mai reusite evenimente realizate în cadrul festivalului de film.

Intre Jucu si Cluj-Napoca

Azi am mers la subiect cu bicicleta. Nu pana la primarie sau in parcul din centrul Clujului, ci la peste 30 de kilometri departare, la Bontida. La Versailles-ul Transilvaniei (Palatul Banffy din localitate) se desfasoara, in acest weekend, Zilele Culturii Bontidene, un festival aflat la cea de-a opta editie.

Deoarece nu am carnet nici eu si nici Lori, unul din fotografii nostri, am decis sa plecam la drum cu bicicleta. 30 de kilometri din Cluj-Napoca si pana in Bontida, plus drumul din comuna pana la marginea localitatii, acolo unde se afla un fost palat plin de mister.

Am plecat in jurul orei 9.00 si am ajuns la 10.50, pedaland lejer. Iesirea din Cluj-Napoca a fost mai grea, insa nu cred ca e cazul sa va povestesc acum despre soferi. Ajunsi la castelul din localitatea vecina cu “comuna Nokia”, Jucu, am luat 15 minute pauza, dupa care am trecut la ale noastre.

A fost destul de dificil sa trimitem textul plus pozele: semnal aproape 0 pe orice capsula, indiferent ca e Orange, Vodafone sau Zapp. Intr-un final am reusit, iar pana la 18.00 am stat la “salcia presei”, o palma de umbra si iarba verde cum greu mai pupi in viata de zi cu zi.

La intoarcere, drumul a fost mai greu, insa in circa doua ore am ajuns inapoi in oras. In total am parcurs peste 60 de kilometri si pot spune ca nu imi pare rau absolut deloc. Daca m-ar tine picioarele, timpul si drumul, as face asta ori de cate ori as avea ocazia. Va indemn si pe voi sa o faceti. Pasul urmator: sa ma las de fumat :) Vorbim peste o saptamana, dupa ce imi trece febra musculara.