Foto: Mediafax

Alin Tise, presedintele Consiliului Judetean Cluj, a anuntat ieri ca urmeaza “sa imparta” circa 1.000.000 (un milion) de lei publicatiilor din Cluj-Napoca, sperand sa salveze presa locala de la faliment (suma a fost prevazuta in bugetul propriu al administratiei judetene).

Iata ce declara Tise ieri, in cadrul unei conferinte de presa organizata la Palatul Administrativ:

Sunt fonduri destinate promovarii unor proiecte si anunturilor pe care, conform legislatiei, avem obligatia sa le publicam in presa. Cred ca in aceasta perioada, avand in vedere lipsa de publicitate din ziare, situatia financiara cu care se confrunta societatile de presa in general, fondurile din partea Consiliului Judetean vor fi binevenite. Imi voi fixa o întalnire cu patronii de presa scrisa si vom evalua impreuna criteriile pe baza carora acestia vor putea primi sprijin financiar din partea Consiliului Judetean.

Ultima data cand Guvernul a ajutat intr-un fel presa, in perioada 2000-2004, prin publicitate guvernamentala, a iesit un dezastru.

Tolontan vorbeste intr-un interviu oferit paginademedia.ro despre o masura asemanatoare luata de Guvern in urma cu aproape 10 ani:

Guvernul nu a ajutat presa, Guvernul a vrut sa se substituie pietei, hotarand cine merita sa traiasca si cine nu merita sa traiasca pe piata, acordand discretionar fonduri de publicitate masive anumitor ziare si refuzand ierarhiile care ies foarte clar din BRAT, din SNA, din institutiile care autoreglementeaza presa din Romania.

Acest lucru nu mai este posibil. Nu prin publicitate de stat trebuie ajutata presa din Romania. In niciun caz! De ce spun asta. Pentru ca oricum, raportul de forte din economie este, din fericire, unul favorabil econimiei private.

 Loading ...

UPDATE Pozitia Asociatiei Profesionistilor din Presa Cluj

Asociaţia Profesioniştilor din Presă Cluj (APPC) se declară împotriva subvenţionării presei clujene de la bugetul Consiliului Judeţean şi consideră că această iniţiativă a preşedintelui CJ, Alin Tişe, ar afecta independenţa jurnalistică rămasă în mass-media locală.

APPC îşi exprimă uimirea că preşedintele CJ doreşte să stabilească împreună cu patronii de presă criteriile pe baza cărora ar urma să aloce bani presei locale. Din moment ce respectiva sumă a fost deja prevăzută în buget, aşa cum a declarat domnul Tişe, APPC apreciază că este de datoria forului judeţean să îşi asume răspunderea pentru cheltuirea ei. Orice înţelegere informală sau acord scris cu patronii de presă ar leza credibilitatea mass-media clujene, afectată deja de compromisurile politico-financiare din ultimul an.

APPC, organizaţie reprezentativă a jurnaliştilor din Cluj, va organiza săptămâna viitoare o dezbatere privind chestiunea subvenţionării presei locale.

Colegiul de Conducere al APPC

***

Adevarul a publicat pozitia APPC vizavi de propunerea lui Tise. Pe aceeasi tema au mai scris si Vasile Racovitan, Tibi Farcas, Alin Fumurescu si Andrei Aronet.

***

Mai multe pe aceeasi tema:

Interviu cu Alin Tise pe tema subventionarii presei locale din Cluj-Napoca

E bine ca presa din Romania sa fie ajutata de stat? Un articol bine documentat, in care puteti afla totul despre subventionarea presei, atat in tara noastra cat si in strainatate.

Ceea ce nu spune nimeni niciodata este ca presa are aceste probleme nu din cauza crizei, nu din cauza sistemului, nu din cauza Guvernului, ci din cauza ei. Pentru ca, timp de 20 de ani s-a promovat o presa de subzistenta in acest oras, cu figuri ce nu prea reprezinta tocmai repere pentru cititori, scriu colegii nostri pe blogul Ghilotina de campanie.

Locuiesc intr-un apartament dintr-un bloc vechi cu trei etaje. Pe strada Horea, majoritatea blocurilor au circa 50 de ani si ascund povesti impresionante. Zecile de apartamente sunt locuite de batrani, oameni iesiti la pensie, care zilnic se plimba pe aleile linistite din spatele cladirilor decolorate.

Uneori mai latra cate un caine, bucuros ca si azi batranelul care iese sa isi cumpere paine le mai arunca si lor cate o felie ramasa de la masa de aseara. Noaptea, dupa ce tramvaiele inceteaza sa mai zdruncine infrastructura plina de crapaturi, auzi vocile tinerilor, care se intorc acasa de la o bere, un film sau o seara petrecuta in club. Blocurile incep, incet incet, sa fie locuite de ei, chiriasi sau unii chiar proprietari. Randul batraneilor a trecut, peisajul fiind umplut tot mai des de chicotelile celor tineri si de pasii lor.

Sotii Pop, care-mi sunt vecini de scara, au reusit sa demonstreze ca sunt cei mai cumsecade oameni in varsta pe care i-am cunoscut. In urma cu doi ani, cand am calcat pentru prima data in acest bloc, nenea Pop mi-a batut la usa, prezentandu-se. M-a intrebat daca e nevoie sa ma ajute cu ceva, tinand cont ca tocmai ma mutasem. L-am invitat in casa, l-am servit cu un pahar de suc si l-am lasat sa ma cunoasca. Am aflat, la randul meu, ca e veteran de razboi, iar sotia sa este din judetul Mures.

Femeia se pricepe la cuvinte si mereu incearca sa ii invete pe toti ce e mai bine, indiferent de imprejurari. Nenea Pop este un mester iscusit, reusind sa imi schimbe doua garnituri la baie, rama la un geam si incuietoarea de la usa.

“Inainte ca tu sa te nasti, aici locuiau militari. Blocurile astea au fost construite pentru ei”, imi povestea batranelul, caruia ii sclipeau ochii, tanjind parca dupa vremurile apuse. Apartamentele erau goale, spune el. Bucataria nu avea decat o masa, o chiuveta si o debara ascunsa intr-un colt. In camere poposea cate un pat si un dulap, iar in balcon nu incapeau mai mult de doua persoane. Scarile care te aduc la etajul trei gem si acum dupa pasii veteranilor, iar uneori, noaptea, auzi tropaitul bocancilor urcand timid.

Cei doi soti isi aduc aminte cu drag de vremurile imbelsugate si colorate din trecut. “Gaseai orice, iar atunci lumea nu umbla dupa profit ca acum. In ziua de azi esti mereu mintit oriunde te duci si orice faci. Nu mai poti sa ai incredere in nimeni”, spune oftand femeia. Nenea Pop aproba si dadea usor din cap… “of of, ce vremuri traim”.

I-am deschis usa la bloc azi. Cara doua plase pline, cu care a venit de la piata. Pentru moment, am avut impresia ca s-a aprovizionat pentru luni intregi, insa in pungi nu erau decat niste cartofi si legume “pentru o saptamana, poate doua”. M-a tras deoparte, a lasat usa sa se inchida si m-a rugat sa fac ceva in locul lui.

Uite, Radu, baiatule… eu nu merg la vot. Am decis asta impreuna cu sotia. Randul nostru a trecut, acum e momentul sa faceti voi, tinerii, acest lucru. Noi am cerut ani la rand sa ne fie mai bine, am cerut de la aceeasi oameni acelasi lucru. Un trai mai bun. Din ‘89 incoace nu am dus-o decat mai rau. Te rog, mergi tu la vot in locul meu si voteaza cu cine vrei, ce iti cere inima.

E randul vostru acum, sa inlocuiti raul ce ne inconjoara cu binele pe care il simtiti voi, cel care nu a fost inca inlocuit de ura, scarba si dezamagire. E randul vostru acum sa faceti ceva si sa ne inlocuiti pe noi, exact cum se intampla si la bloc. Uite, vezi? Incetul cu incetul aici vor locui tineri, cand noi nu vom mai fi. In voi sta viitorul, luati voi deciziile si nu-i lasati pe altii sa o faca mai bine sau mai rau decat voi.

Noi am fost dusi cu presul prea mult. Dar asta nu o vad toti cei de seama mea, poate mai sunt doi-trei. Dar restul inca sunt prostiti si condusi de cei care detin puterea. Vreau sa mai aud tineri pe-aici zambind, vreau sa vad ca ce se va intampla pe viitor sa fie in avantajul vostru. Gandeste-te la ce ti-am spus, chiar daca pana acum erai decis sa nu mergi la vot. Fa ce simti, o faci pentru tine.

Cert e faptul ca nu vroiam sa merg la vot. In urma cu cateva ore mi-a batut la usa. “Randul nostru nu mai vine. Voi, in schimb, faceti sa fie bine”.