De la trimiterea in tipografie a PDF-urilor si aparitia la taraba a unui ziar se intampla multe. O intreaga mana de oameni si cele mai noi tehnologii pun pe hartie munca jurnalistilor de o zi sau chiar mai mult. Un ziar nu se naste usor, iar investitiile in realizarea unuia sunt enorme.

In postarea de fata va invit, pentru cateva minute, in minunata lume dintr-o tipografie. Am fotografiat si filmat in Garamond, Cluj-Napoca, tiparirea primului numar din cotidianul Adevarul de Cluj-Napoca (detalii).

Vreme de o luna, am asistat “in direct” la o adevarata infometare, poate chiar o greva a foamei: doi studenti au experimentat viata

Robert (stanga) si Andrei au ramas fara bani in mai putin de o luna

cu salariul minim in Romania. Zilnic, tot ce traiau ei putea fi urmarit in editia de Cluj a cotidianului Adevarul de Seara sau pe cluj.adevarul.ro (vezi aici toate episoadele iar aici interviul final). Mai in gluma, mai in serios, unii colegi imi spuneau producator, altii regizor, dar asta conteaza prea putin si pentru mine nu e important. Poate demn de luat in seama e un singur amanunt in toata aceasta poveste, pusa la cale impreuna cu redactorul-sef Dana Gherman si redactorul-sef adjunct Bogdan Stanciu: un serial publicat timp de 30 de zile e o premiera pentru presa locala din Cluj-Napoca. Dar altceva vreau sa evidentiez: cu salariul minim nu se poate trai, ci doar supravietui.

Am ajuns sa-i cunosc mai bine decat parintii lor, sa le ascult povestile, sa le vad trairile. Cosmarul, vazut atat de aproape, a creat in mine o stare de indignare si aproape ura fata de ce se petrece in aceasta tara cu unii romani: sa renunti la pofte, sa nu ai bani sa bei o bere, sa mananci paste pana iti e scarba, sa nu ai posibilitatea sa iti cumperi o carte ori sa te izolezi, devenind antisocial. Ba mai mult, Andrei Muntean si Robert Kovacs, protagonistii experimentului, au devenit incet irascibili si, din cauza starii lor de spirit, care in ultimele zile era la pamant, aproape ca nu mai puteau socializa. Ce s-ar intampla daca ar fi nevoiti sa traiasca astfel cateva luni? “As innebuni”, mi-a spus Robert.

Au inceput optimisti, cu mult entuziasm, vroiau doar atat sa vada: cum e? Apoi sa prezinte un raport autoritatilor si specialistilor. Nu pot descrie ce simteau ei in ultimele zile, cand erau la un pas de a renunta la experiment. Nu mai rezistau. Cu toate ca erau criticati de multi ca isi mai permiteau cate o saorma. Rar. E normal, sunt tineri, nu au responsabilitati, nu au copii, nu au o familie de intretinut. A fost, practic, un experiment care testa caracterul si iscusinta unui student, nu a unui barbat casatorit si devenit tatic. Nu am inteles, de asemenea, atacurile la persoana fata de Andrei, care desi e mai plinut, nu inseamna ca nu a facut fata cu brio incercarilor la care a fost supus de-a lungul celor 30 de zile.

Asa cum a spus si Dana Gherman intr-un editorial, pentru cei care traiesc cu 461 de lei lunar, fiecare zi e un breaking news. Asisti fara a avea o reactie, fara a avea putere, la propria sinucidere morala. Renunti la prieteni, deoarece nu mai ai cand si cum sa ii vezi, deoarece nu ai bani. Renunti la a-ti cumpara o carte din aceleasi motive, nu ai dreptul la cultura si, in principal, nu ai dreptul la o viata normala. Sa nu ne miram ca natia noastra devine una tot mai proasta – iar aici nu ma refer la cocalarii si pitipoancele din societate, ei sunt o alta categorie.

Zilnic, Andrei si Robert imi trimiteau experientele lor de ieri, iar fiecare zi era altfel. Cu cat inaintau, cu atat era mai rau. Isi calculau bugetele, sa aiba destui bani de mancare, incercau sa faca bacsisuri prin ajutarea prietenilor, dar la jumatatea lunii au cedat: nu se mai puteau concentra la scoala. Mai tarziu, au devenit irascibili. A mai trecut putin timp si am vazut cum isi pierd controlul, ba chiar s-au apucat de baut intr-o seara. Au slabit pana la zece kilograme in doar 30 de zile!

Pentru mine, implicarea in acest experiment nu a rezultat o morala, ci o lectie de viata. M-a facut sa iau o decizie. Aceea de a face ceva pentru a schimba ceva in tara asta, ori de a pleca departe.

Deoarece asistam cu totii la propria asasinare. Morala, iar cu timpul fizica. Romania ne termina psihic, sufleteste, organic, in loc sa ne sprijine, sa ne sustina. In tara noastra, unii dintre noi se afla intr-o continua greva a foamei.

E grav! Iar daca nu ma credeti, incercati sa traiti zilnic, timp de o luna, cu salariul minim pe economie.

Dincolo de faptul ca pe Facebook si pe Twitter, caci despre asta voi vorbi, se afla toti prietenii mei, dar si alti cunoscuti din mediul virtual cu care interactionez, mediile sociale au reusit sa-mi influenteze viata in doua feluri: pe plan personal, datorita faptului ca am inceput sa comunic mai mult si pe plan profesional.

Cum pe plan profesional?

Unele voci sustin – si nu stiu de ce sunt atat de curioase ce fac eu cu viata mea :) – ca “pierd” toata ziua pe Facebook ori ca stau pe Twitter. In primul rand “stau” aici deoarece sunt mai mereu la birou, iar cele doua instrumente pentru mine au devenit o prima sursa de informatie. Nu doar prima, ci si cea mai rapida.

In ultima jumatate de an am realizat mai multe materiale in ziar inspirate sau “venite” din social media decat, sa zicem, articole realizate in domeniul administratiei locale. Cateva exemple: Internetul revitalizeaza patriotismul romanilor sau chiar cel de astazi, cu studentul clujean care pune pe Youtube smecherii din trafic. Va asigur, insa, ca au mai fost multe :)

De asemenea, social media e foarte utila in cazuri de forta majora, gen inundatii sau cutremure. Cand au avut loc inundatiile in Huedin, luna trecuta, am realizat un material in editia online a Adevarul al carui intreg continut a venit din social media (Facebook, Twitter, Youtube), cu exceptia declaratiilor autoritatilor. Ei, iata, nici nu a mai trebuit sa ne udam la picioare! (Nu renunt in totalitate la presa traditionala si de calitate – normal ar fi trebuit sa fim acolo – insa de aceasta data, din cauza unor probleme logistice nu ne-am putut deplasa pana in orasul amintit).

Dincolo de toate acestea, in alcatuirea agendei cu evenimentele care au loc in oras am renuntat sa mai utilizez site-uri precum 24Fun sau Zile si Nopti. Aflu totul, ba chiar un numar mai mare de evenimente, la sectiunea Events de pe Facebook. Stati linistiti, daca cineva organizeaza un eveniment in oras, il veti gasi cu siguranta acolo.

Tocmai din aceste motive, editia de Transilvania a cotidianului Adevarul e prezenta in social media de mai bine de un an. Am creat un fan page al Adevarul Cluj pe Facebook, unde pot fi citite zilnic cele mai proaspete stiri, iar pe Twitter ne stiti cu siguranta cu totii :) Trebuie sa ma laud ca am fost primii din presa ardeleana care au transmis de la un eveniment (TIFF 2009) live text pe Twitter.

Dar pe plan personal?

Folosesc Twitter pentru comunicare, iar Facebook pentru promovare, deci nu, nu stau toata ziua cu ochii atintiti pe ce mai fac prietenii. Sa va explic…

In primul rand, vei deveni o persoana frustranta si incet incet neinteresanta daca pe siteurile de sociale postezi mereu linkuri, unul dupa altul, cu noile postari de pe blogul tau. Din acest motiv e nevoie sa “colorezi” putin viata celor care te urmaresc: urci poze, postezi o piesa, dai share la un articol interesant etc. E profilul personal, iar lumea vrea sa te cunoasca in primul rand pe tine, apoi ceea ce faci (sunt convins ca multi din lista de prieteni de pe Facebook nici nu se incumeta sa vada ce scriu pe blog).

Dar cum ma promovez? Sa iau exemplul ziarului Adevarul. Cotidianul national e produsul de baza al trustului, iar editiile locale Adevarul de Seara consolideaza pozitia pe piata a nationalului. Practic, ziarele mici promoveaza ziarul mare.

Gandeste-te la acest exemplu si considera ca blogul meu e produsul de baza. Mediile sociale reprezinta doar unealta cea mai utila de a aduce utilizatorii de internet pe blog, dar si de a duce vorba mai departe – a promova o postare noua sau o fotografie noua (dupa cum stiti am si fotoblog). Inainte se dadeau mass-uri pe Yahoo! Messenger, in ziua de azi se da share pe Facebook si Twitter :) In new media, totul se bazeaza pe linkuri.

In jumatate de an am reusit ceea ce mi-am propus si anume cresterea traficului pe blog cu ajutorul social media. Cel mai important referrer web al blogului meu acum: Facebook.

Asadar, va astept sa ma urmariti pe Twitter si sa-mi dati add pe Facebook :)

Tu din ce motiv folosesti social media?

In 1990, clujenii se strangeau in Piaţa Libertatii, unde isi manifestau sentimentele anticomuniste si invatau pe viu ce inseamna democratia. Actuala Piata Unirii fost varianta clujeana a Pietei Universitătii, si poate mai mult decat atat. A fost si un spatiu liber de comunism, dar si locul unde, din vorba in vorba, mii de clujeni au invătat abecedarul democratiei.

Astfel a inceput, dar iata cum a continuat: (more…)

Adevarul Cluj, de acum si pe Twitter

Stirile editiei locale a Adevarul din Cluj-Napoca pot fi urmarite si pe Twitter: http://twitter.com/AdevarulCluj

Pentru cunoscatori, dati follow pentru a primi stirile de ultima ora din Cluj-Napoca.

Daca doriti sa reveniti, dati click pe logo-ul creat special, aflat in bara din dreapta a site-ului sub titlul de Urmareste pe Twitter.

Iata si cateva stiri de ultima ora postate pe Twitter: