Oamenii din viaţa noastră sunt la fel de importanţi ca apa şi aerul.

Fericirea de care avem nevoie in viaţă şi după care tânjim cu toţii nu se datorează hainelor, apartamentelor, autoturismelor. Nici măcar banilor. Stiu că pare incredibil, dar ca să zâmbim nu avem nevoie de nimic altceva decât de aer, apă (în lipsa cărora corpul uman s-ar ofili) şi de oameni.

Oamenii din viaţa noastră sunt cele mai de preţ bijuterii pe care nu ştiam că le avem, puţini fiind conştienţi de asta. Cei apropiaţi ne apar în vise şi tot cei dragi sunt cei la care ne gândim dimineaţa. Avem o zi mai bună sau mai proastă în funcţie de oamenii pe care-i avem alături.

Încerc să spun că în viaţă totul depinde de oameni. De cum îi alegi pe cei care merită să-ţi fie aproape şi mai ales cum îi păstrezi acolo.

Deoarece de această specie evoluată depind realizările tale în viaţă, urcuşurile, coborâşurile, pentru că nimic altceva nu ne influenţează viaţa precum o fac oamenii. „Suntem furtuni”, spune Andrei Roşca în cartea sa cu acelaşi nume (o carte care trebuie citită măcar o dată; o găsiţi gratuit deoarece v-am spus, nu mereu e vorba despre bani).

Oamenii care au declanşat în noi acea furtună atât de necesară strălucirii, spune el, nici măcar nu vor şti vreodată cât de mult din ceea ce suntem le datorăm. „Poate că nici măcar nu şi-au propus să facă asta. Tot ce au avut de făcut a fost să vadă în noi o strălucire pe care noi simţeam că nu o avem”, subliniază autorul.

Pentru că într-o societate tot mai greţoasă, bazată pe kitsch şi consum, unul din ultimele lucruri pe care puţini dintre noi mai reuşim să le apreciem sunt oamenii. Unii le numesc lucruri, eu le numesc miracole, precum aerul şi apa. Trei miracole la fel de importante, deoarece unul fără altul nu ar putea exista. Nici miracolele, dar nici furtunile.

Editorial publicat in revista 24Fun. Vezi si celelalte articole

“Incearca nu sa fii un om de succes, ci un om de valoare”, este unul din celebrele citate rostite de Albert Einstein. Mi l-am amintit in urma cu doua zile, cand mi-am pus intrebarea care sunt cei mai valorosi oameni ai ultimului deceniu din Cluj-Napoca? I-am enumerat in gand, moment in care mi-am dat seama ca nici jumatate dintre acestia nu sunt clujeni.

Am facut imediat legatura cu o dezbatere incinsa pe bloguri (de anul trecut mi se pare) cand un grup de tineri au inceput sa posteze si sa comenteze referitor la acei “clujeni wannabe”, intrebandu-se ce te face clujean si ce anume iti da dreptul sa fii clujean dupa ce ai venit in capitala Ardealului, in special, pentru studii, iar apoi ai ramas pentru a-ti continua viata.

Intr-un fel clujenii de pe bloguri erau frustrati de faptul ca acei “clujeni wannabe” le-ar fura intr-un fel orasul, locurile de munca si altele. Nu comentez ce au facut pentru oras acele persoane care au postat si au comentat pe bloguri, dar imi permit sa comentez – pe categorii si cu argumente – ce au facut acei romani care au “migrat” in Cluj din alte judete. Am impartit “topul” pe principalele domenii:

• Advertising – Mihaela Rus (Vitrina) – Cluj – CEO al celei mai prestigioase agentii de publicitate din afara Bucurestiului;
• Antreprenoriat – Stefan Teisanu (Targul de Cariere) – Botosani – tanar, naiv, nebun, plin de energie, prietenos, organizat, atent, Stefan este cel mai activ antreprenor de pe plan local pe care l-am cunoscut. Putini stiu ca alaturi de un amic au reusit sa obtina 1 milion de euro de la UE pentru organizarea Targului de Cariere, in mai multe orase din tara;
• Arhitectura – Serban Tiganas (birou de proiectare DICO si Tiganas) – Cluj – presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania, arhitectul care a realizat proiectul noului stadion al orasului, Cluj Arena;
• Avocatura – Gheorghita Mateut – Arad – Hayssam, Patriciu, Bica, Apostu sunt doar cateva din numele “grele” din portofoliul celui mai renumit avocat de pe Somes. E poate singurul, sau cel putin primul avocat din afara Capitalei care a reusit sa se impuna fara a face parte din Baroul Bucuresti;
• Finante/Banci - Horia Ciorcila (BT) – Cluj – fondator si presedintele Consiliului de Administratie al Bancii Transilvania, una din cele mai importante banci din tara, fondata in Cluj-Napoca;
• Constructii - Ioan Aschilean (ACI Cluj) – Cluj – firma condusa de el a ridicat jumatate din constructiile de pe malul Somesului din ultimii 15 ani;
• Cultura – Tompa Gabor (Teatrul Maghiar) - Targu-Mures - cel mai apreciat om de cultura din Cluj-Napoca la nivel national si international; Tudor Giurgiu (TIFF) – Cluj – regizor, presedintele Festivalului International de Film Transilvania;
• Medicina – Mircea Barsan (Institutul Inimii) - Bucuresti – i se spune “doctorul anti-spaga“. A condus Institutul Inimii din Cluj si a locuit intr-o garsoniera improvizata, in cadrul aceleiasi unitati medicale;
• ONG/Asociatii – Milena Pruna (Autism Transilvania) – Cluj – pentru unii femeia care a ajutat zeci de suflete afectate de autism la nivel national, pentru multi eroina;
• Online - Sergiu Biris (Trilulilu) - Cluj – cel mai vizitat site web din Romania;
• Invatamant – Andrei Marga (UBB) – Bucuresti – rector, ministru, rector. Oare cine n-a auzit de el?
• Presa – Mihnea Maruta (fost redactor-sef Clujeanul si Cotidianul, actual redactor-sef Ora de Cluj) - Cluj – profesionist, calm, profesionist. Si iar profesionist;
• PR - Renate Roca (PR & More) – Cluj –  ”singura tipa din Transilvania care se poate numi specialista/profesionista in PR” (Liviu Alexa);
• Religie – Bartolomeu Anania (arhiepiscop. d. ianuarie 2011) – Valcea – povestea unui mare preot;
• Sociologie - Vasile Dancu (IRES) – Bistrita-Nasaud – sociologul si nu politicianul, un om exceptional, profesionist, scriitor;
• Politica – Emil Boc (primar,premier) – Cluj – contestat sau nu, a readus Clujul in centrul atentiei la nivel national si international;
• Turism -Lucia Morariu (Eximtur) – Timisoara – a cladit cea mai de succes agentie de turism din tara, cu sediul la Cluj-Napoca.

Observatie: am renuntat la categoria sport in acest “top” deoarece ar fi prea multe nume de insirat, insa va puteti alege voi valorile sportive :)

Topul este, evident, unul subiectiv, insa din experienta acumulata timp de patru ani in presa si dupa ce am avut ocazia de a-i cunoaste pe toti, motiv pentru care am incercat sa aleg acesti oameni in functie de valoarea lor, adica motivele sa fie cat mai obiective.

Care e topul vostru sau ce ati schimba in cel de fata?

Apostu a fost arestat pentru 29 de zile. Ca e sau nu e vinovat ramane de vazut, insa mi-am schimbat total imaginea despre el dupa ce am citit cateva detalii din dosar, detalii oferite intr-un articol EVZ. Ca o fi sau nu o fi vinovat, se pare ca primarul era asemenea unui infractor din randul celor care cloneaza carduri – doar in casele lor sunt gasite zeci de telefoane in urma perchezitiilor. Daca esti curat sau pretinzi ca esti curat si un primar bun, insa, nu poti sa ai 17 telefoane mobile de pe care sa vorbesti in parte cu cate un directoras spagar, de la ultimul etaj al parkingului primariei, acolo unde Apostu se retragea pentru a discuta afaceri.

In al doilea rand, o parte a presei a inceput sa manipuleze la greu. E vorba de unul din cele mai apreciate ziare din Cluj, realizat de autoproclamata “cea mai buna echipa din presa clujeana”: Ziua de Cluj. Au publicat online sub titlul de exclusiv, dar si pe prima pagina in print, o fotografie cu femeia care i-ar fi dat in gat pe Apostu si Bica, cei doi spagari arestati pentru 29 de zile. Publicatia sustine ca femeia se plimba liber pe strazile orasului, desi ar fi trebuit sa fie si ea in arest (pentru dare de mita). Numai ca fotografia e facuta in primavara (spun sursele mele :) dar se poate observa si putina zapada pe jos) si nu se stie exact unde se afla femeia acum. Mai mult decat atat, in articolul de ieri (acum a fost modificat), publicatia scria ca “ea este femeia care le-a distrus carierelele primarului si vicepresedintelul”.

Cum mai poate fi presa obiectiva cand, desi nici justitia nu a dat un verdict final in cazul Apostu si Bica, Ziua de Cluj sa o invinovateasca pe aceasta femeie? Pentru ca a avut curajul de a denunta doi infractori (astfel il vad acum mai ales pe Apostu, care detine 17 telefoane mobile)? Pentru ca a colaborat cu procurorii in acest dosar si datorita acestui fapt ea a scapat de inchisoare?

Nu! Romania are nevoie de paraciosi. Ei sunt eroii nostri. Deoarece numai asa putem scapa, se pare, de infractori.

Aflam cine e de fapt la conducerea Ziua de Cluj si a trustului din care face parte. Trageti voi concluziile.

Multi s-au intrebat ce o sa se intample in 11.11.2011. Pe plan local, aceasta zi e una istorica: la ora 0.30 primarul Clujului, Sorin Apostu, a aflat ca este retinut pentru 29 de zile pentru luare de mita in forma continuata. Nu lungesc povestea, ati aflat cu totii noutatile.

Dar de ce aceasta zi a fost socanta pentru mine?

Aflandu-ma in clubul Obsession, pe post de fotograf la Balul Bobocilor FSPAC (Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii), dupa aflarea deciziei data de judecatoarea Curtii de Apel in cazul Apostu, am incercat sa fac un scurt sondaj de opinie intre tinerii viitori jurnalisti.

Am intrebat 6 studenti in anii I si II (aleatoriu) daca stiu cine e Apostu si daca au aflat ca e cercetat pentru luare de mita.

Socant e faptul ca doi dintre viitorii jurnalisti nu cunosteau numele Apostu si niciunul din cei sase nu stiau ca acesta a fost retinut.

Dezbateti voi viitorul presei.

Nu sunt cel mai mare fotograf profesionist, nici macar nu ma consider sus, printre primii, insa de cand fac foto profesional am invatat multe lucruri, mai ales despre clienti. Incerc de fiecare data cand sunt contactat sa lucrez profesionist, adica tratez fiecare client cu respect, il ascult atent cand imi spune ce are nevoie, ii dau idei, sugestii si incerc sa il conving ca eu stiu sa-mi aleg mai bine decorurile, lumina, sau locatia atunci cand vine vorba de un shooting.

Dar aceasta e partea usoara. Lucrurile se complica atunci cand vine vorba de bani. O prietena imi spunea ca am nevoie de PR, deoarece eu nu stiu sa ma vand. Nu se refera la promovare, deoarece in acest caz n-am nevoie de niciun ajutor, ci vorbea strict de bani. Multi au observat ca deseori lucrez pro-bono sau foarte ieftin. Altii m-au certat ca stric piata. E evident vina mea deoarece nu stiu sa ma impun atunci cand vine vorba de pretul muncii pe care o fac.

Am inceput sa lucrez la asta :) dar in aceasta postare nu e vorba de mine, ci de acei clienti care cred ca fotografia inseamna doar apasarea unui buton. Nu, e mai mult de atat si am sa va spun ce implica fotografierea unui eveniment de doar doua ore, sa zicem o prezentare de moda:

- pregatire aparatura, curatare obiective

- deplasare la fata locului – taxi, transport in comun sau masina personala in cazul celor care beneficiaza de una

- timp petrecut la eveniment, cautat unghiuri, lumina buna, atentie sporita asupra subiectului

- cadre de detaliu, cu invitatii etc.

- timp petrecut la birou cu selectia pozelor, editarea, retusarea lor (acest lucru ia cel mai mult timp)

- printarea unui numar de fotografii atunci cand clientul cere asta plus inscriptionarea setului de poze pe DVD/DVD-uri

Am descris in mare munca unui fotograf in ce priveste un eveniment de doar doua ore. Dar sa nu mai vorbim de unul care necesita o zi intreaga sau atunci cand vine vorba de un turneu sportiv de mai multe zile.

Sa ramanem insa la exemplul nostru, prezentarea de moda. Un client m-a contactat si mi-a spus ca bugetul pe care il are pentru fotografii e de 100 de lei. Pe piata, fotografierea unui asemenea eveniment se masoara in zeci de euro. Nu vreau sa ma imbogatesc, nici macar sa imi iau obiective noi din banii castigati (da, dragi clienti, fotografii investesc mereu in aparatura, mai ales in obiective, care sunt al naibii de scumpe), vreau insa doar ca munca sa imi fie/sa ne fie respectata. Iar daca aceasta munca pe care v-am descris-o in linii mari nu merita mai mult de 100 de lei, atunci apucati-va voi de fotografie.

Pacat ca o pasiune, pentru multi devenita arta, e tratata aproape cu dispret – si pana la urma e un serviciu – precum e tratata si cultura in tara noastra. Dragilor, fotografii romani se vand foarte ieftin, dar nu pentru ca nu ar fi piata pentru toti – din fericire nu se acopera nici 20% din ea din cate am citit – ci din cauza ipocriziei clientilor, care nu inteleg ca fotografia e un serviciu mult mai nobil decat cateringul, distributia, taximetria, reparatiile auto sau oricare altul va mai trece prin cap.

E interesant cum multi oameni, insa, atunci cand iti vad lucrarile intr-o expozitie se indragostesc de ele si ar da orice pentru a fi protagonisti, insa nu ar plati pentru asta. E la fel ca si cu muzica sau filmele piratate. Toti fac asta nu pentru ca nu ar avea bani sa cumpere, ci pentru ca mentalitatea le induce ideea ca arta trebuie sa fie gratis, in schimb stiu sa arunce cu bani pe iPhone-uri, ecrane plate, jenti late la masini si bauturi scumpe.

Un client adevarat nu va intreba niciodata “cat costa” ci va afirma “vreau si eu, imi place cum lucrezi” si cu siguranta vom putea vorbi mai apoi si va intelege si el perfect ce inseamna costurile si remunerarea unui serviciu.

PS: Daca am lucrat impreuna, mult respect, daca vom lucra impreuna, ia aminte de cele de mai sus si acceseaza-mi portofoliul. Pe site gasesti si o lista de preturi, mai mult decat decenta :)