TweetNu profesionist, ci sufletist :) Asta deoarece evenimentul Golf Community Challenge, organizat la Pianu de Jos, in Alba, organizat de Qual Media si City Plus si-a propus sa stranga fonduri pentru a ajuta doua fundatii din Cluj, respectiv Sebes. Voi fi si eu prezent acolo, la invitatia lui Florin Avram.

Cum spune si marele organizator Stefan Teisanu :) si daca nu jucati golf aveti ati fi avut motive să veniti la Pianu: cursuri de golf, competitii de golf pentru amatori, activităti outdoor, piscina si alte minunătii. Apoi, dupa-amiaza, ne-am reunit (golferi si invitati) pentru un pranz tarziu, distractie, relaxare si licitatii cu scop caritabil, evenimentul fiind şi un prilej bun pentru networking de calitate.

Au mai fost prezenti (printre cei pe care i-am observat si cu care m-am distrat) Andrei Crivat, Groparu, Mironeasca, Psaico, Lorand, Ruben, TVdece, Vlad Georgescu.

A inceput turneul. Fotografii din prima seara si deschiderea oficiala: (more…)

TweetFrunze verzi, miros de tei, adierea unei brize. Undeva deasupra Clujului, pe Cetatuie, timpul se scurge sacadat, printre notele muzicale emanate de o trompeta in ritm de jazz. Odata pe minut, doi pasi marunti si grabiti urca sau coboara. E liniste, centrul orasului e invaluit in bezna, iar greierii suspina de fericire.

Avioanele care strabat vazduhul intunecat incearca sa strapunga noaptea cu reflectoarele puternice, incat ai impresia ca se apropie o vijelie. Fulgere, zgomot, turbulente. Pasagerii veniti de la Roma la miezul noptii saluta orasul cu manutele lor neobservate. Nava mov coboara incet spre orizont, cautand aeroportul. Incet, incet se pierde in zare. E noapte, iar pret de cateva secunde mai palpaie, inca, luminitele rosii-albastrui. Privesti impresionat ce se intampla, iar dupa cateva secunde… altul.

Stai sus, in varf, numeri blocurile abatute de lumina lampilor galbene, atat de vizibile la tot pasul, daca esti in strada. Doi copii beau bere, trei fete rad la telefon. Potecile sunt timide, invaluite in pustiu, nebagate in seama. Parca noaptea le doare cel mai tare.

Te uiti la Cluj, la orasul nedumerit, obosit, stresat, colorat. Eu nu o fac, eu stau si rad cu ochii. E ultima data, deoarece maine ochii-mi vor fi atenti in alta parte, La Cluj, la luminite, la avioane, la notele de jazz.

TweetVictor Rebengiuc si alte cateva zeci de cineasti romani au protestat intr-un mod impresionant fata de un proiect de modificare a Legii cinematografiei romanesti, initiat de Sergiu Nicolaescu. La Gala de Inchidere a TIFF 2010, actorul a citit Proclamatia de la Cluj, semnata atat de profesionisti din domeniu, cat si de invitatul special al festivalului din acest an, Wim Wenders. Cu totii au fost invitati pe scena.

Rebengiuc a spus ca daca Legea va fi modificata, cinematografia din Romania se va intoarce cu 15 ani in urma.

Sursa video: piticu.ro

TweetN-ai strigat niciodata jos cineva, ci sus altcineva. Eram un pusti si nu intelegeam ce e cu atata Revolutie, atata “Ceausescu nu mai e”, atata democratie peste noapte.

Intre timp, voi stateati zi si noapte in Piata Libertatii din Cluj, respectiv in fata la Universitate in Bucuresti si “trageati”de “cortina”. Doina Cornea & Co. reprezentau miscarea de rezistenta, acei golani, cum au fost numiti de unii. Cu diploma, cu ecuson. Iar tu ai venit frumos la papion si cu un mirific ecuson: Golan de la maison!

Victor Rebengiuc s-a opus comunismului cu fiecare colt al sufletului. I-am vazut emotiile si trairile pe viu, in cadrul TIFF, atunci cand ne povestea despre 1989-1990. In 21 decembrie 1989, cand s-a tras pentru prima data la Cluj, actorul se afla in orasul de pe Somes. Auzeam cum se tragea. Eram la Victoria. Colegii spuneau ca sunt niste porumbei care misuna pe acoperis. Apoi s-a auzit mai tare. Am spus clar ca se  trage. Tinerii strigau “Jos Ceausescu” si “Vrem libertate”.

Nu a trecut mult timp pana ce pe strazile orasului era feerie. Grupuri de tineri se plimbau prin oras si inconjurau actuala cladire a Prefecturii. Dintr-o data am auzit: “O fugit berestiaaaa”. Am vazut apoi la televizor, in casa unui om pe care nu il cunosteam, cum Ceausescu fugea cu elicopterul.

Dupa cateva zile, in Bucuresti, am spus ca trebuie sa facem si noi ceva. Nu stiam ce, dar trebuia facut ceva. Rebengiuc a participat aproape zilnic la intalnirile “golanilor” de la Universitate, unde a venit insotit de disidenta Doina Cornea purtand un ecuson: Golan de la maison. Deoarece toti tinerii care se adunau atat acolo, cat si in Piata Libertatii din Cluj-Napoca purtau ecusoane de golani, fiind numiti astfel de Ion Iliescu, dupa ce acesta a fost huiduit de sute de persoane pe platoul Salii Sporturilor, in cadrul unei vizite electorale. Doar ecusonul lui era, insa, diferit, deosebit, purtat de un om deosebit.

Multumesc, maestre, acum inteleg ce a fost cu atata Revolutie, atata “Ceausescu nu mai e”, atata democratie peste noapte.

TweetE simplu: atingi doua asemenea dispozitive foarte foarte dragalase si se face transferul unei carti de vizita digitale (poza, conturi de retele sociale, numar de telefon, email etc.).

Le spune Poken si pot fi gasite in zeci de exemplare, la un pret unic de 73 de lei. Mai mult, ai si 1 Gb memorie flash. Se configureaza foarte usor. Conectezi Poken-ul prin USB, intri pe site-ul lor, iti creezi contul si iti adaugi orice detalii vrei, de la adresa blogului tau, pana la poze, conturi de Facebook, Twitter, Youtube, LinkedIn si multe altele.

Ai grija cand intalnesti o persoana care detine o asemenea bijuterie, nu uita sa “bateti palma”. Cand “mana” se inverzeste iti dai seama ca i-ai copiat toate informatiile. Odata ajuns in fata unui PC, intri in contul tau si il gasesti in lista ta de prieteni. Adio carti de vizita de carton sau schimb de ID-uri.

Ne pokenim? :)

TweetMihai Chirilov, directorul artistic al Festivalului International de Film Transilvania, raspunde prin cateva argumente interesante la intrebarea De ce trebuie sa vii la TIFF?, intr-un interviu acordat celor de la Hotcity. Mi-a placut partea cu “festivalul nu e unul facut pentru industrie, ci pentru public, e deschis publicului. Cinefilul care merge la film poate sa il opreasca pe strada pe Wim Wenders (invitatul special al TIFF 2010, n.RN.) si sa il ia la un separeu foarte prietenesc despre filmografia lui“.

Acelasi Chirilov povestea, in cadrul TIFF Lounge, despre spiritul festivalului, cuvinte in care m-am regasit si eu. Mihai povestea ca desi apar uneori probleme sau erori in ceea ce priveste sonorizarea intr-o sala de cinema, o subtitrare care nu-si gaseste locul sau, poate, lipsa de comunicare in unele cazuri nu dezamageste publicul, ci zambetul le ramane acestora mereu pe fata. “E interesant faptul ca lumea e fericita si iubeste TIFF-ul chiar daca apar uneori mici probleme. E acel spirit de solidaritate fata de festival, pe care il au ei, cinefilii, fanii TIFF“, spunea (aproximativ) Chirilov. Despre “sufletul” TIFF am mai povestit aici.

Pentru ca tot vorbim de spiritul festivalului si de solidaritate, sa nu va povestesc ca prietenul meu Andi s-a intalnit, pe strada Croitorilor, cu un mare regizor strain invitat la TIFF, maestrul fiind singur si rupt de beat. Evident nu l-a fotografiat :)

Pe voi ce va atrage la TIFF? Filmele, atmosfera, invitatii, petrecerile? Toate? :)

TweetUn castel care datează din perioada renascentistă, o curte împrejmuită de torte si un ritm psihedelic creat doar cu o chitară le-a dat frisoane celor aproape 500 de persoane prezente aseară, de la ora 21.30, la proiectia filmului „Dracula“, realizat în 1931, a cărui coloană sonoră a fost realizată live de chitaristul Gary Lucas.

Foto: Caius Raţiu (Adevarul)

Sase ferestre sângerânde flancau un ecran alb, pe a cărui pânză s-a derulat, pentru aproape două ore, unul din filmele mult asteptate în acest an la editia a noua a TIFF. „Avem de-a face cu vampirul din Transilvania“, a fost una din primele replici ale actorilor. Filmul, care rula parcă cu încetinitorul, în alb si negru, tinea publicul apăsat în scaunele amplasate în curtea castelului. Chitara lui Lucas îi ducea pe toti cu gândul la legendarul Dracula, unii punându-se chiar pe sotii odată cu începerea filmului, începând să-si sperie prietenii care priveau atenti la ecranul montat în fata castelului.

Formidabilul Gary Lucas

Proiectia a durat aproape două ore, timp în care chitaristul Gary Lucas, cel care acompania coloana sonoră a filmului care a sosit în Transilvania în premieră europeană, nu si-a dezlipit deloc vârfurile degetelor de pe corzile chitării sale.

A venit pentru prima dată în Transilvania, deşi a acompaniat live pelicula „Dracula“ în toată lumea, din Australia până în Cuba. Cu o zi înainte de proiectie, artistul a declarat că a devenit obsedat de ţara noastră în urmă cu foarte mulţi ani, când a citit pentru prima dată cartea despre legendarul vampir.

„După ce am citit cartea, am devenit obsedat de România şi am început să caut informaţii despre ţara asta. A face un show cu Dracula în Transilvania, mai ales la un castel, mi se pare cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla“, a spus Lucas sâmbătă, într-o conferintă de presă. Aseară, după proiectarea peliculei, chitaristul a afirmat că evenimentul de la Bontida i-a stârnit numeroase emotii, iar evenimentul a fost unul pe care nu îl va uita niciodată.

Publicul, fără replică

Zeci de masini au început să ruleze spre localitatea clujeană începând cu ora 20.30. Localnicii n-au mai văzut asa ceva. La portile castelului, o sumedenie de cinefili nerăbdători asteptau să intre în curtea fortificatiei pentru a urmări celebrul „Dracula“.

Filmul a fost savurat dintr-o clipă, iar la finele acestuia, publicul nu stia cum să reactioneze. Initial, sfârsitul nu i-a clintit din loc, până ce două palme din mijlocul multimii au început să aplaude. S-a creat un val de aplauze, după care Gary Lucas a coborât de pe scenă cu zâmbetul pe buze.

Filmul s-a încheiat in jurul miezului noptii, însă luminile rosii din interiorul castelului au rămas aprinse, salutând sfârsitul unuia din cele mai reusite evenimente realizate în cadrul festivalului de film.

TweetDeoarece a facut un pariu cu noi, extraterestrii. Deoarece ne-a cerut o mana de ajutor. Deoarece ne-a indemnat sa stam pe ganduri. Sa meditam, sa gandim, sa facem un pariu. Poate cel mai mare pariu al Clujului: haideti sa facem filme!

Discursul pe care presedintele onorific al Festivalului International de Film Transilvania l-a sustinut, in aceasta seara, in fata a peste 1.000 de persoane e greu de descris/citat/comentat. A fost scurt si la obiect, a aratat cu degetul, a indemnat si a socat. Dar mult mai mult decat atat, discursul lui Giurgiu, Tudor Giurgiu, a venit din suflet, sufletul unui om care a muncit pe branci noua ani pentru a da Clujului ceea ce nici Boc, nici Apostu nu vor putea sa dea vreodata: suflet. Deoarece vara, intre 28 mai si 6 iunie, Clujul are suflet.

Giurgiu, acel om din alta lume, nu ne-a cerut nici bani, nici voturi, nici compromisuri pentru a sustine ideea lui, cea de a face film aici, in urbea de pe Somes. A cerut doar incredere, viziune. Deoarece el si echipa lui au obosit…