Mancam, bem, ardem carburanti. Ne place sa mergem la shopping, iar daca s-ar inventa o slujba in acest sens, cu siguranta s-ar depune multe CV-uri pentru acest job, mai ales intr-o astfel de perioada de criza.

Romanul invadeaza supermarketurile cu orice ocazie: inainte de Craciun, de Paste, de 1 mai etc. Magazinele ofera si ele diverse motive de a fi invadate, precum “noptile albe”. Problema nu o reprezinta, insa, faptul ca ne aprovizionam cu ocazia unor asemenea evenimente, ci ca revenim imediat, la doua zile si dupa ce acestea se incheie.

Craciunul a trecut, Revelionul asemenea, insa romanul oricat de mult a umplut cosul inainte de sarbatori, odata cu redeschiderea mall-urilor, super si hypermarketurilor, a scos din nou nasul din barlog pentru a marsalui in graba spre izvorul fericirii sale de consumator.

Magazinele si producatorii ne pun la dispozitie mii de alimente, obiecte si alte produse de care poate chiar nu avem nevoie. De exemplu, de ce sunt sute de tipuri de sapun, nu fiecare este menit sa ne spele mainile? Trecem printr-o perioada in care (more…)

In 1990, clujenii se strangeau in Piaţa Libertatii, unde isi manifestau sentimentele anticomuniste si invatau pe viu ce inseamna democratia. Actuala Piata Unirii fost varianta clujeana a Pietei Universitătii, si poate mai mult decat atat. A fost si un spatiu liber de comunism, dar si locul unde, din vorba in vorba, mii de clujeni au invătat abecedarul democratiei.

Astfel a inceput, dar iata cum a continuat: (more…)

E mult mai greu sa termini cu brio un lucru inceput decat sa-l incepi, de aceea cred ca e bine ca la fiecare sfarsit de an sa aruncam o privire inapoi, sa tragem o linie si sa meditam. S-a indeplinit tot ce ne-am propus?

Eu unul nu mi-am propus foarte multe in 2009, motiv pentru care am realizat mult mai putine fata de anii precedenti. Am trait insa milioane de clipe placute, din care impartasesc cateva si cu voi, printr-o serie de fotografii realizate de-a lungul unui 2009 obositor si stresant (click pe poze pentru zoom). (more…)

Referindu-ma strict la Cluj-Napoca, tin sa spun ca arata groaznic. Kitschos, colorat, tipator, gretos. Nu am argumente contra, insa pot sa va arat, iata, cateva poze cu orase in care iluminatul stradal de sarbatori arata minunat.

Aviz fostului Boc si actualului Apostu (more…)

Cel mai mare pacat fata de oameni nu este ura, ci indiferenta. Indiferenta este esenta inumanitatii – George Bernard Shaw

Ma enerveaza cand vad ca noi, plutimea, nu suntem in stare sa ridicam un deget. Sa schimbam ceva, nu sa asteptam schimbarea. Dar ne e indiferent. Avem o atitudine miserupista, asta ma enerveaza. Ma enerveaza si faptul ca stam ca niste covoare spalate, batute si apoi intinse la soare sa se usuce, in fata lor.

Nu numai ca traim intr-o tara mai batuta de soarta decat Absurdistan, ci suntem si o natie careia ii place sa ni se bage pe gat un rahat mai mic dimineata, unul la pranz si altul seara. Suntem manipulati mai rau ca un copil de clasa a saptea si ascultam fara a ezita comenzile celor pe care (cica) noi ii alegem. Si asta ma enerveaza.

Ne place sa ne plangem, asa cum fac eu aici, dar si asta ma enerveaza. Ma enerveaza ca nu luam atitudine, ci mai degraba ne batem nevasta din cauza faptului ca traim intr-o tara corupta. Ea plange, se ridica, mai ia o palma si inghite in sec, cu gandul ca traieste intr-o tara de rahat, o viata de rahat alaturi de un sot de rahat. Dar nu ia atitudine. Mai bine mai ia o palma. Si asta ma enerveaza.

Credeti ca e prima data cand se fura voturi. Imbecililor. Dobitocilor. Imputitilor. Derbedeilor. Voi nu stiti nimic, stati, ascultati, credeti si executati. Asta ma enerveaza si mai tare.

Speram si visam ca tineretul va schimba totul, va ajunge “sus” si va reforma clasa politica. Noi, romanii, asteptam un Mantuitor, sa vina si sa ne salveze. Sa dea cu buzduganul, sa traga in teapa, sa rupa si sa bata. Iar asta nu ma enerveaza, ci ma scoate din sarite!

Marturisesc ca am privit candva ca pe-o rusine apartenenta la un popor oarecare, la o colectivitate de invinsi, cu origini asupra carora nicio iluzie nu-mi era permisa.

***

M-am saturat de cocalari, de pitipoance. De politicieni care nu mai au niciun simt inafara de cel al mirosului: zilnic dupa ciolan, caltabos. Spaga. Bani. Mi-e sila de ipocriti si de ingamfati, analfabeti care se dau destepti doar pentru ca flutura prin mall cheile unui BMW ori tin in mana telefoanele mobile primite de Mos Nicolae de la “taticu’”.

Mi-e scarba de lingusitori, editorialisti, pupincuristi si jurnalisti. De formatori de opinie. Indivizi care-si traiesc viata intr-o lume mereu santajabila, acest produs care la noi nu va fi niciodata pe cale de disparitie. De controlorii de pe trenuri sau din autobuz, care printre doua seminte sparte intre dinti iti cer cu scarba biletul. Functionare care iti vorbesc incruntat, de parca pentru asta ar fi platite, sa te urasca pe tine, sa se enerveze pe tine.

M-am saturat de un popor care nu stie sa ceara, numai sa dea. Un popor plin de tarani, care, la volan, opresc la trecerea de pietoni, dupa care te baga-n ma-ta. Suntem un neam dependent de durere. De amaraciune, de “of viata mea”. Abia asteptam ora 5, sa ne uitam la proteve. Sa plangem, sa ne amagim.

M-am saturat de politica, de circul gratuit de la TV. De acest lucru necesar, care nu a fost cerut, dar care ni se da. M-am saturat si mi-e scarba de toti balosii care nu au in memoria televizorului decat Antena, Etno, Acasa, Taraf si OTV.

Nu mai vreau sa traiesc intr-o tara inecata in credite, in datorii, in bani de la FMI. M-am saturat de tot ce misca in jurul meu. De oameni, de masini, de camioanele ce-mi cutremura linistea de dimineata pana seara, de Romania, de romanii mei si ai lor copii.

Dacă am putea să ne vedem cu ochii celorlalti, am disparea într-o clipita.

Citate: Emil Cioran

Foto: picsel.ro

O natie de 23 de milioane de suflete. Noi generatii, noi personalitati, noi gandiri, noi sperante. Aceeasi speranta – o tara in care democratia si valorile umane sa fie puse pe primul loc. Rezultatul, dupa 20 de ani?

Prostime. Pulime. Noi, natia noastra, tara noastra. O adunatura de prostanaci, mintiti, ciuruiti, prostiti, mituiti. Suntem ceea ce gandim si teama mi-e sa o spun, dar noi nu gandim. Traim, parca, in neant, in timp ce se intampla atatea in fata noastra, la nasul nostru, pe ecranele noastre. Ne ducem traiul de zi cu zi ca si cand nimic nu s-ar intampla si continuam sa fim inocenti si nepasatori. De 20 de ani. Parca plutim.

Noi radem de ei, le spunem marinari, prostanaci, bunicute, moguli sau oligarhi, ei ne fac derbedei, imputiti, dobitoci si nesimtiti. O vedem, o auzim, dar continuam sa traim in neant, sa plutim. Noi, plutimea.

A fost nevoie de 20 de ani sa aflam ca voturile se fura, ca hotul striga hotul (nu ca nu ar fi), iar tara este pusa la cale in spatele nostru, chiar daca se intampla atat de evident la nasul nostru. Dar noi plutim. Inghitim in sec, mergem si azi la lucru, injuram televizorul si adormim.

Ne trezim intr-o noua minciuna si continuam sa traim. Ia sa ne gandim, inca 20 de ani?

Ca tanar sunt nefericit si ma gandesc tot mai serios daca merita sa raman aici. Dati-mi un motiv sa mai stau, pentru ca motive de a parasi tara am destule.

Foto: picsel.ro

(click for zoom) A footballer practices on the beach in front of the Burg Al Arab hotel during the rest day of the FIFA Beach Soccer World Cup on Thursday in Dubai, United Arab Emirates.

Sursa: MSNBC

Imaginile surprinse de mine le puteti urmari pe noul fotoblog, iar cele din categoria Fotografia saptamanii le gasiti aici.

Richard Ric O'Barry. Sursa: allmoviephoto.com

Richard O’Barry a trait un deceniu alaturi de Flipper, delfinul din celebrul serial cu acelasi nume. Timp de zece ani, O’Barry a fost atat regizor si antrenor in cadrul serialului, cat si “tata” al delfinului-vedeta.

In prezent, americanul duce lupte grele impotriva uciderii acestor mamifere, impotriva industriei la care a pus umarul datorita serialului sau si anume delfinariile, afaceri de milioane de euro, unde delfinii sunt tinuti captivi.

“Orasul Taiji (Japonia). Un oras mic, ce ascunde un secret foarte mare. E amuzant cand intri în Taiji. E un fel de Zona Crepusculara. E bizar, fiindca nestiind ce se petrece aici, iti inchipui ca acest oras iubeste delfinii si balenele. Urasc din tot sufletul locul acesta”, incepe cel mai bun documentar al secolului 21, un documentar ce combina jurnalismul de investigatie, aventura, nebunia si adrenalina cu spionajul de ultima generatie, in care sunt angrenate tehnologii de ultima ora, de la camere subacvatice si sonare, pana la camere video ascunse in bolovani falsi.

Richard O’Barry si echipa sa demasca cel mai crud loc de pe planeta: un golf din orasul japonez Taiji, unde anual sunt omorati peste (more…)