EDITORIAL | Revolta
Nu cred că putem schimba sistemul, dar cu siguranţă putem să ne schimbăm noi.
Revolta e substantivul comun al acestor ultime zile. Pe străzile Bucureştiului e revoltă, la televizor e revoltă, în sufletul oamenilor e revoltă. Toţi vor să dea jos ceva, însă fără a veni cu o soluţie viabilă şi un răspuns la întrebarea: pe cine punem în loc?
Sistemul e corupt. Politicienii sunt corupţi. Oare nu ne-am dat încă seama de asta? Dar mai ales, oare nu ne-am trezit la realitate, să vedem că politica nu se mai face în stradă? Revoluţia, schimbarea sistemului, politicile în favoarea poporului sunt doar nişte cai verzi pe pereţi.
Nu e nicio revoluţie. Singura revoltă pe care ar trebui să o simţim e cea faţă de noi înşine.
Să fim nemulţumiţi fiecare de propria viaţă pe care o ducem şi să căutăm să o schimbăm. Să ne plângem că nu am reuşit să dăm mai mult de la noi la un examen, la un interviu, la locul de muncă. Să fim revoltaţi de faptul că suntem o naţie de nesimţiţi, care aruncă gunoaie pe stradă, chiştoace pe jos în club, scuipă la colţ de stradă, ascultă manele la maxim cu geamul coborât, chiar dacă e iarnă, iar exemplele pot continua.
Gabriel, protestatarul din celebra poză care circulă pe internet (care se înclină în faţa unui jandarm care zâmbeşte), “nu a lucrat niciodată pentru că nu a vrut să facă parte din sistem (…) şi merge la toate întâlnirile Occupy Romania”. Am mai spus şi o repet, încet-incet asta devine noua generaţie de români.
Eu împotriva lor aş protesta. A leneşilor care nu ştiu ce înseamnă să lucrezi 12 ore, nu 8, pentru a câştiga un ban în plus, dar mai ales a leneşilor care nu ştiu ce înseamnă a lucra, deşi îşi cer anumite drepturi. Bine că părinţii lor au acceptat sistemul şi au făcut mii de sacrificii pentru ca ei să devină nişte incompetenţi.
Pe mine naţia asta mă revoltă, aşa cum e ea. Eu împotriva nesimţiţilor, ipocriţilor, indiferenţilor şi a cocalarilor aş protesta.
Editorial publicat in revista 24Fun. Vezi si celelalte articole
