Zambitul e unul dintre hobby-uri

- click pentru CV

Nascut intr-o noapte calda de august, m-am hotarat sa devin mare…

La gradinita, indrumat de mama care-mi era educatoare, invatam primele scrieri ale literelor mari si mici (de mana). In primii ani ai scolii generale am invatat sa scriu biletele de dragoste. Toate se incheiau mereu cu “puncte puncte” si cu cate un zambet de la fata din prima sau ultima banca.

Dupa ce am gandit “real” timp de 4 ani, la mate-info, am regasit din nou atractia pentru profilul uman si astfel m-am intors la prima iubire: scrisul si cititul.

Facultatea a inceput mai repede decat s-a terminat. Am fost 3 ani student la Jurnalism. Dupa un prim an in care am luat parte la majoritatea petrecerilor organizate de colegi, am inceput sa ma implic in diverse activitati.

Am intrat in presa in vara anului 2007. Mi s-a oferit sansa de a intalni oameni speciali: l-am ascultat cu drag, in timpul Journalism Summer School, pe Adrian Dascalu (persoana care “a adus” Reuters in Romania), un jurnalist expeptional cu o poveste incredibila; am stat de vorba cu Andreea Esca si am inteles ca Pro TV nu traieste doar din “Stirile de la ora 5″; i-am cerut sfaturi lui Robert Turcescu, acel om deosebit care fara sa vrea/vreau a devenit un model pentru mine; am luat cina alaturi de Iurie Darie (un om splendid – va mai amintiti de BD?) si am inteles ca timpul nu poate scimba chiar totul.

In prezent lucrez in presa scrisa, care pentru mine a fost, sentiment descris in cele mai simple cuvinte, dragoste la prima vedere. Gandindu-ma la viitor, nu pot decat sa spun ca voi face tot ce imi sta in puteri pentru a excela, pentru a lucra cat mai profesionist si chiar mai mult decat atat.

Imi place sa citesc si sa urmaresc documentare. Printre cartile preferate se numara cele ale autorilor Jonathan Vankin si John Perkins, Cele mai mari 80 de conspiratii din toate timpurile, respectiv Confesiunile unui asasin economic.

Ca personalitate, imi permit sa spun ca sunt un copil devenit peste noapte mare. Aud asta des. Uneori, replica mi se adreseaza mie, alteori, celor din jurul meu la persoana a doua. Imi place sa cred ca sunt mare, cu toate ca uneori imi place sa fiu in pielea acelui copil care, pe scaunelul de la gradinita invata sa traseze liniute si sa construiasca cuvinte folositoare…

Urmariti-ma si pe: