Terasele devin parca neincapatoare si pline de viata. Eu nu asociez activitatea, optimismul si nebunia de pe strazile orasului cu sosirea verii si a vremii perfecte, ci cu TIFF. Traiesc aceleasi sentimente, dar parca tot mai puternice, de la editia a cincea a festivalului (a doua vara de cand sunt in Cluj) si iata ca am ajuns deja, in acest an, la a zecea.

Filme, voie buna, oameni primitori. Festivalul asta scoate, parca, tot ce e mai bun din noi: in primul rand bucuria si fericirea de care dam dovada in perioada evenimentului, dar mai ales deschiderea fata de turisti straini sau conationali. Deoarece astfel ne diferentiem noi, din acest oras, fata de cei din alte orase ale tarii: prin sufletul cald si primitor. Iar TIFF-ul nu este decat scanteia care ne face sa ne dam arama pe fata. Sa zambim, zece zile pe an, cu gura pana la urechi, sa ne deschidem bratele largi, sa ne intalnim toti prietenii si sa inflorim odata cu vara.

Nu-mi pasa ca unii contesta multe aspecte ale festivalului sau unele legate de organizatori. Nu-mi pasa ca unii nu plac deloc festivalul asta, mai mult din cauza unor proprii frustrari. TIFF e un festival pentru oamenii care, in sinea lor, sunt deschisi si optimisti. Pentru cei care stiu sa zambeasca. Pentru cei care TIFF nu e un ceva, un lucru. Pentru ca the best things in life aren’t things.

Victor Rebengiuc si alte cateva zeci de cineasti romani au protestat intr-un mod impresionant fata de un proiect de modificare a Legii cinematografiei romanesti, initiat de Sergiu Nicolaescu. La Gala de Inchidere a TIFF 2010, actorul a citit Proclamatia de la Cluj, semnata atat de profesionisti din domeniu, cat si de invitatul special al festivalului din acest an, Wim Wenders. Cu totii au fost invitati pe scena.

Rebengiuc a spus ca daca Legea va fi modificata, cinematografia din Romania se va intoarce cu 15 ani in urma.

Sursa video: piticu.ro

N-ai strigat niciodata jos cineva, ci sus altcineva. Eram un pusti si nu intelegeam ce e cu atata Revolutie, atata “Ceausescu nu mai e”, atata democratie peste noapte.

Intre timp, voi stateati zi si noapte in Piata Libertatii din Cluj, respectiv in fata la Universitate in Bucuresti si “trageati”de “cortina”. Doina Cornea & Co. reprezentau miscarea de rezistenta, acei golani, cum au fost numiti de unii. Cu diploma, cu ecuson. Iar tu ai venit frumos la papion si cu un mirific ecuson: Golan de la maison!

Victor Rebengiuc s-a opus comunismului cu fiecare colt al sufletului. I-am vazut emotiile si trairile pe viu, in cadrul TIFF, atunci cand ne povestea despre 1989-1990. In 21 decembrie 1989, cand s-a tras pentru prima data la Cluj, actorul se afla in orasul de pe Somes. Auzeam cum se tragea. Eram la Victoria. Colegii spuneau ca sunt niste porumbei care misuna pe acoperis. Apoi s-a auzit mai tare. Am spus clar ca se  trage. Tinerii strigau “Jos Ceausescu” si “Vrem libertate”.

Nu a trecut mult timp pana ce pe strazile orasului era feerie. Grupuri de tineri se plimbau prin oras si inconjurau actuala cladire a Prefecturii. Dintr-o data am auzit: “O fugit berestiaaaa”. Am vazut apoi la televizor, in casa unui om pe care nu il cunosteam, cum Ceausescu fugea cu elicopterul.

Dupa cateva zile, in Bucuresti, am spus ca trebuie sa facem si noi ceva. Nu stiam ce, dar trebuia facut ceva. Rebengiuc a participat aproape zilnic la intalnirile “golanilor” de la Universitate, unde a venit insotit de disidenta Doina Cornea purtand un ecuson: Golan de la maison. Deoarece toti tinerii care se adunau atat acolo, cat si in Piata Libertatii din Cluj-Napoca purtau ecusoane de golani, fiind numiti astfel de Ion Iliescu, dupa ce acesta a fost huiduit de sute de persoane pe platoul Salii Sporturilor, in cadrul unei vizite electorale. Doar ecusonul lui era, insa, diferit, deosebit, purtat de un om deosebit.

Multumesc, maestre, acum inteleg ce a fost cu atata Revolutie, atata “Ceausescu nu mai e”, atata democratie peste noapte.

Mihai Chirilov, directorul artistic al Festivalului International de Film Transilvania, raspunde prin cateva argumente interesante la intrebarea De ce trebuie sa vii la TIFF?, intr-un interviu acordat celor de la Hotcity. Mi-a placut partea cu “festivalul nu e unul facut pentru industrie, ci pentru public, e deschis publicului. Cinefilul care merge la film poate sa il opreasca pe strada pe Wim Wenders (invitatul special al TIFF 2010, n.RN.) si sa il ia la un separeu foarte prietenesc despre filmografia lui“.

Acelasi Chirilov povestea, in cadrul TIFF Lounge, despre spiritul festivalului, cuvinte in care m-am regasit si eu. Mihai povestea ca desi apar uneori probleme sau erori in ceea ce priveste sonorizarea intr-o sala de cinema, o subtitrare care nu-si gaseste locul sau, poate, lipsa de comunicare in unele cazuri nu dezamageste publicul, ci zambetul le ramane acestora mereu pe fata. “E interesant faptul ca lumea e fericita si iubeste TIFF-ul chiar daca apar uneori mici probleme. E acel spirit de solidaritate fata de festival, pe care il au ei, cinefilii, fanii TIFF“, spunea (aproximativ) Chirilov. Despre “sufletul” TIFF am mai povestit aici.

Pentru ca tot vorbim de spiritul festivalului si de solidaritate, sa nu va povestesc ca prietenul meu Andi s-a intalnit, pe strada Croitorilor, cu un mare regizor strain invitat la TIFF, maestrul fiind singur si rupt de beat. Evident nu l-a fotografiat :)

Pe voi ce va atrage la TIFF? Filmele, atmosfera, invitatii, petrecerile? Toate? :)

Un castel care datează din perioada renascentistă, o curte împrejmuită de torte si un ritm psihedelic creat doar cu o chitară le-a dat frisoane celor aproape 500 de persoane prezente aseară, de la ora 21.30, la proiectia filmului „Dracula“, realizat în 1931, a cărui coloană sonoră a fost realizată live de chitaristul Gary Lucas.

Foto: Caius Raţiu (Adevarul)

Sase ferestre sângerânde flancau un ecran alb, pe a cărui pânză s-a derulat, pentru aproape două ore, unul din filmele mult asteptate în acest an la editia a noua a TIFF. „Avem de-a face cu vampirul din Transilvania“, a fost una din primele replici ale actorilor. Filmul, care rula parcă cu încetinitorul, în alb si negru, tinea publicul apăsat în scaunele amplasate în curtea castelului. Chitara lui Lucas îi ducea pe toti cu gândul la legendarul Dracula, unii punându-se chiar pe sotii odată cu începerea filmului, începând să-si sperie prietenii care priveau atenti la ecranul montat în fata castelului.

Formidabilul Gary Lucas

Proiectia a durat aproape două ore, timp în care chitaristul Gary Lucas, cel care acompania coloana sonoră a filmului care a sosit în Transilvania în premieră europeană, nu si-a dezlipit deloc vârfurile degetelor de pe corzile chitării sale.

A venit pentru prima dată în Transilvania, deşi a acompaniat live pelicula „Dracula“ în toată lumea, din Australia până în Cuba. Cu o zi înainte de proiectie, artistul a declarat că a devenit obsedat de ţara noastră în urmă cu foarte mulţi ani, când a citit pentru prima dată cartea despre legendarul vampir.

„După ce am citit cartea, am devenit obsedat de România şi am început să caut informaţii despre ţara asta. A face un show cu Dracula în Transilvania, mai ales la un castel, mi se pare cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla“, a spus Lucas sâmbătă, într-o conferintă de presă. Aseară, după proiectarea peliculei, chitaristul a afirmat că evenimentul de la Bontida i-a stârnit numeroase emotii, iar evenimentul a fost unul pe care nu îl va uita niciodată.

Publicul, fără replică

Zeci de masini au început să ruleze spre localitatea clujeană începând cu ora 20.30. Localnicii n-au mai văzut asa ceva. La portile castelului, o sumedenie de cinefili nerăbdători asteptau să intre în curtea fortificatiei pentru a urmări celebrul „Dracula“.

Filmul a fost savurat dintr-o clipă, iar la finele acestuia, publicul nu stia cum să reactioneze. Initial, sfârsitul nu i-a clintit din loc, până ce două palme din mijlocul multimii au început să aplaude. S-a creat un val de aplauze, după care Gary Lucas a coborât de pe scenă cu zâmbetul pe buze.

Filmul s-a încheiat in jurul miezului noptii, însă luminile rosii din interiorul castelului au rămas aprinse, salutând sfârsitul unuia din cele mai reusite evenimente realizate în cadrul festivalului de film.