Nu in una goala, ci una in care locuiesti alaturi de alte sase persoane. Si supravietuiti din 280 de lei pe luna. O camaruta, doua dulapuri, o soba prapadita si doua paturi ude mereu. Tu, o sotie si cinci copii. Asemenea familiei Czanka.

I-am descoperit azi, dupa ce doua studente la jurnalism in anul I (Oana si Andrada, care au si realizat un reportaj audio pentru un proiect european – il puteti asculta pe fundalul colajului) i-au vizitat acum cateva zile. Locuiesc sapte persoane intr-o singura incapere, pe strada Traian la numarul 11, intr-o casa pe care o observi de la o posta, deoarece ai impresia ca vei vedea cu ochiul liber cum o locuinta se darama. Nici macar nu e a lor si curand vor fi dati afara.

Azi le-am dus cateva haine (alaturi de Oana, Mara si Cristina), printre care am strecurat si un carnetel. Cel mai mic membru al familiei, Csaba, in varsta de 6 ani, si l-a insusit de cum l-a vazut. S-a apucat de desenat. Nu i-a luat mult pana ce sa ne arate creatia sa: o casa…

“Cand e senin ca acum suntem fericiti, cand ploua suntem tristi. Doua nopti am dormit uzi leoarca. Chiar si acum patul e inca ud”

Vezi o galerie foto: (more…)

Bunicii nostri au murit in razboaie, parintii au strigat printre gloante la Revolutie, iar noi, acum, marcam o noua fila in istorie. Cred ca e pentru prima data in istoria mondiala, nu doar a Romaniei, cand o gloata de tembeli care s-a adunat in Piata Victoriei sa protesteze nu au facut nimic altceva decat sa danseze, sa cante si sa bea bere. In deschidere, in fata unui public record a cantat CRBL (a se citi “cerebel”), un “artist” cu piciorul in ghips si cu papion. Gloata s-a cam plictisit, doar cativa dand din maini pe noul hit al tipului in ghips, intitulat Romania n-are noroc, dar se pricepe la tot – cei de fata ne-au demonstrat asta.

Apoi, gloata s-a pus pe dans. Dansul Pinguinului. Asa protesteaza Romania fata de masurile impuse de Guvern. Cuvintele sunt de prisos…

Propun ca pe viitor piesa de mai jos sa devina imn national. Pe ale carei versuri (putine, ca oricum romanul baga greu la cap) sa bem, sa cantam si sa dansam. Atat stie romanul! De ce sa nu ne meritam soarta?

Închirierea unui apartament nu ar trebui să fie la îndemâna oricui. Pe de altă parte, nu orice apartament ar trebui să fie de închiriat. Dacă te plimbi o săptămână prin Cluj-Napoca cu ziarul de anunţuri în mână, rişti să dai peste adevărate „bombe”. Nu e nevoie să stai mult în ele pentru a-ţi da seama că unele emană un puternic miros de naftalină, că bucătăria e mobilată doar de umplutură, iar în baie, igrasia s-a prelins frumos, din colţul unui perete, încercând să îmbrăţişeze întreaga încăpere.

Într-un asemenea hal se află 80% din zecile de apartamente anunţate în Piaţa de la A la Z ca fiind de închiriat. 80% dintre chiriaşi sunt studenţi, cei care vin în Cluj-Napoca din alte localităţi ale ţării. Cei care visează la modern, lux, cultură, curăţenie, dar aceia care ajung să locuiască în „bombe”, astfel încât li se urăşte de un asemenea oraş.

Pe asemenea apartamente, un proprietar nu ar trebui să ceară niciun ban, spunea un bun prieten zilele trecute. Ba chiar ar trebui să ofere ei bani cuiva pentru a le locui apartamentele bătrâneşti, clasice, pline de igrasie şi naftalină.

Cititi mai multe pe site-ul Grup de Lux

Care e modelul tau?

In urma cu cativa ani, Dan Diaconescu spunea despre OTV ca reprezinta viitorul televiziunii. Nu l-as fi crezut niciodata, dar iata ca a devenit unul dintre putinii “profeti” din tara noastra. Vorbea despre noile “modele morale” pe care le va urma poporul, vorbea despre Salam, Adi de la Valcea, Tarzan soferul minune, Piticul porno, Nikita, Sexy braileanca, Magda Ciumac si alte valori pe care majoritatea romanilor le promoveaza cu buna stiinta.

Mai mult decat atat, unii abia asteapta sa fie date iar pe sticla, sa apara pe ţedeu ori dividiu. Sa nu mai vorbim de tabloide sau Stirile de la ora 5: crime, violuri, catastrofe in direct. Doamne fereste sa ajungem in punctul in care slujbele religioase vor incepe prin fluieraturi, aplauze si chicoteli…

Stiati ca numarul de indexari Google al cuvantului manele a depasit cuvantul populara cu 800.000 de entry-uri? Totalul “manelelor” gasite de motorul de cautare este de 3.800.000. Stiati ca Bahmuteanca va fi prezentatoarea din acest an a Balului Operei din Cluj-Napoca? Socant de-a dreptul!

Intr-o tara in care majoritatea dintre noi avem acces la educatie, nu cu totii o intelegem, motiv pentru care oameni platiti de Sarbu la Pro TV si de Voiculescu la Antene s-au gandit sa inceapa anul, ba sa faca un bine majoritatii care nu intelege prea multe din ceea ce se intampla in tara asta sau cu viata lor, si sa difuzeze pe post(uri) paranghelioane, manele fara numar, artisti ce costa cativa “galbeni” si tot ce face rating, deci ceea ce cere poporul.

Incredibil, jumatate din romani s-au uitat la TV in noaptea dintre ani, mai precis 10,3 milioane de romani – majoritatea pe cele doua posturi “rating addict”.

“Am ajuns la marginea civilizatiei“, spunea Neagu Djuvara, in cadrul unui interviu acordat unei publicatii luna trecuta. As mergei mai departe, afirmand ca stam cocotati in varful (more…)

Mancam, bem, ardem carburanti. Ne place sa mergem la shopping, iar daca s-ar inventa o slujba in acest sens, cu siguranta s-ar depune multe CV-uri pentru acest job, mai ales intr-o astfel de perioada de criza.

Romanul invadeaza supermarketurile cu orice ocazie: inainte de Craciun, de Paste, de 1 mai etc. Magazinele ofera si ele diverse motive de a fi invadate, precum “noptile albe”. Problema nu o reprezinta, insa, faptul ca ne aprovizionam cu ocazia unor asemenea evenimente, ci ca revenim imediat, la doua zile si dupa ce acestea se incheie.

Craciunul a trecut, Revelionul asemenea, insa romanul oricat de mult a umplut cosul inainte de sarbatori, odata cu redeschiderea mall-urilor, super si hypermarketurilor, a scos din nou nasul din barlog pentru a marsalui in graba spre izvorul fericirii sale de consumator.

Magazinele si producatorii ne pun la dispozitie mii de alimente, obiecte si alte produse de care poate chiar nu avem nevoie. De exemplu, de ce sunt sute de tipuri de sapun, nu fiecare este menit sa ne spele mainile? Trecem printr-o perioada in care (more…)

Clujlife si raduneag.com ofera invitatii la Teatrul National din Cluj-Napoca, pentru serile de 18 şi 28 octombrie, la doua comedii spumoase, jucate intotdeauna cu sala plina.

Ce trebuie sa faci sa le primesti? (more…)

Click pentru zoom

Ghilimelele isi au locul lor, dat fiind faptul ca aceasta a fost tema din acest an a Festivalului Sighisoara Medievala. La fel de bine, insa, am putea scapa de ele, deoarece intr-adevar, in Sighisoara povestea continua.

Lasand la o parte aceasta analiza, tin sa ma mandresc cu cateva poze de la celebrul festival, aflat in acest an la editia cu numarul 17, cu cinci ani mai tanar ca mine. Am fost acasa saptamana trecuta, unde am avut ocazia sa ma relaxez intr-o prima parte a concediului. Acum iata-ma intors la serviciu o saptamana, insa programarea de pe peretele redactiei imi spune ca de lunea viitoare ma voi putea bucura din nou de doua saptamani de liniste.

Revenind la festival, caldura ce a inconjurat cetatea – (inca) singura locuita din Europa – nu i-a tinut pe turisti si pe locuitorii orasului intre peretii grosi si racorosi ai caselor, rasarind fiecare, cu mic, cu mare, la evenimentul ce marcheaza, o data pe an, iesirea la lumina a burgului medieval.

Imaginea ce mi-a ramas in minte dupa aceasta editie a fost una ce pe jumatate ma deceptioneaza si in acest moment, anume oamenii din jurul nostru, care devin tot mai ipocriti, lacomi si ingamfati, dar pe jumatate ma bucura, mai ales dupa ce am vazut ca cetatea este, inca, un punct de atractie pentru mii de turisti straini dar si romani.

Cercei prelucrati manual, obiecte din ceramica, tablouri sau chiar picturi direct pe piele, la fata locului, dansuri medievale, spectacole traditionale, stegari dar si fochisti au dat piept cu mititeii fripti la poalele fortaretei, inconjurati de tone de bere si cazane pline cu porumb fiert. Ca ne mira sau nu, am fost si continuam sa fim romani, astfel incat nu vom putea avea niciodata un festival pur medieval, unde sa nu vedem un gram de gunoi pe strazile pe care pasim.

Am ramas uimit sa vad ca lucrarile de reabilitare a stradutelor din cetate sunt in plina desfasurare, astfel incat nicio haina, produs sau obiect existent in oraselul de pe colina sa nu fie umplut de praf. Iar daca tot vorbeam de lacomie, iata ca draga primarie din varful dealului s-a gandit sa mareasca pretul de intrare in cetate pe perioada de desfasurare a festivalului la zece lei, iar tinerilor comercianti de obiecte confectionate cu suflet sa le perceapa o taxa de cativa lei pe metru patrat. Pe ora.

Culorile ne-au alungat insa toate gandurile, iar privelistea din Turnul cu Ceas a fost, din nou, ametitoare. Asadar, poze. Click pe ele pentru zoom.

Calatorisem recent in timp, iar la un momentat am ajuns intr-o urbe betonata, undeva in anul 2020. Initial, crezusem ca am aterizat in Petra, acel orasel incredibil din Iordania sculptat in stanca. Aerul torid si lipsa vreunui centimetru de spatiu verde au fost cele care m-au facut sa cred asta, insa dupa ce am pasit printre betoane mai bine de zece minute, am reusit sa imi dau seama ca nu sunt in pustiul din Orientul Apropiat.

Ma aflam intr-un oras din inima Ardealului, unde traia inca lume. Putini mai erau cei pe care ii vedeai la plimbare pe un bulevard pavat cu dale de beton, deoarece multi din cei care, pe vremuri, animau spiritul unui oras boem, s-au retras la sate. Terasele erau prafuite, iar spatile verzi puteau fi admirate doar in pozele afisate pe cate un cilindru de beton inalt. Au fost montate aici in 2009, fiind contestate de majoritatea locuitorilor. Primarul, insa, avea o viziune mareata, pe care a adus-o cu el dintr-un regat numit pe atunci Moldova. A fost instalat in scaunul de edil dupa ce fostul primar, un apropiat al sau, a fost numit sef al Guvernului.

Inainte de toate, dupa ce ei s-au cunoscut, pana si eroii au fost impietriti, de pe bulevardul cu acelasi nume. O fasie de verdeata, care a strabatut candva cea mai circulata strada din oras, a fost inlocuita cu o pietonala gri, imensa, ce seamana leit cu peronul unei gari.

Nu a trecut mult timp pana ce vechile proiecte ale celor doi au rasarit printre firele de iarba, pustiind totul in calea lor. Un stadion construit cu repeziciune, dar cu un turn urias si stralucitor alaturi, a umbrit cel mai mare parc natural al orasului, ai carui pomi au fost pusi la pamant, in cele din urma, de conceptul de pietonala pe care primarul il avea in cap. Atunci a fost ziua in care intinsul pe iarba a fost interzis prin lege.

O fantana arteziana, atat de colorata incat si un daltonist ar fi putut-o admira, s-a ivit la poalele statuii unui erou demult apus, Avram Iancu. Florile si iarba din jur s-au ofilit, nereusind sa faca fata monstruozitatii colorate si modelata in beton armat, ce sufla cu jeturi de apa numai atunci cand avea chef. Pentru a salva pustiul ce a ramas, primarul de atunci si-a luat doua minute de concediu, pentru a gasi o alternativa de a inlocui iarba si florile ofilite. Si a gasit: piatra si beton.

Urmasul sau tinea cu tarie sa duca proiectele mai departe, iar acelasi lucru s-a intamplat si in Piata Unirii, unde Matei Corvin, pe calul sau balan, statea si veghea la pavajul si dalele de beton ce au inlocuit mai multe ronduri de flori.

In prezent, in anul 2020, bulevardele sunt flancate de arbusti ai caror crengi petrificate redau foarte bine ramurelele ce gazduiau candva elemente vii. Mai putem gasi verdeturi, insa doar in pietele agroalimentare bagate in pamant, la subsolul capitalismului, unde un metru patrat de iarba costa cat pretul unei spagi, pe vremuri, la primarie.

Domnule primar, domnule prim-ministru, stiu ca nu credeti in calatoria in timp, dar ascultati-i macar pe cetatenii vostri si nu va prefaceti doar ca sunteti alaturi de ei.