Click pentru zoom

Ghilimelele isi au locul lor, dat fiind faptul ca aceasta a fost tema din acest an a Festivalului Sighisoara Medievala. La fel de bine, insa, am putea scapa de ele, deoarece intr-adevar, in Sighisoara povestea continua.

Lasand la o parte aceasta analiza, tin sa ma mandresc cu cateva poze de la celebrul festival, aflat in acest an la editia cu numarul 17, cu cinci ani mai tanar ca mine. Am fost acasa saptamana trecuta, unde am avut ocazia sa ma relaxez intr-o prima parte a concediului. Acum iata-ma intors la serviciu o saptamana, insa programarea de pe peretele redactiei imi spune ca de lunea viitoare ma voi putea bucura din nou de doua saptamani de liniste.

Revenind la festival, caldura ce a inconjurat cetatea – (inca) singura locuita din Europa – nu i-a tinut pe turisti si pe locuitorii orasului intre peretii grosi si racorosi ai caselor, rasarind fiecare, cu mic, cu mare, la evenimentul ce marcheaza, o data pe an, iesirea la lumina a burgului medieval.

Imaginea ce mi-a ramas in minte dupa aceasta editie a fost una ce pe jumatate ma deceptioneaza si in acest moment, anume oamenii din jurul nostru, care devin tot mai ipocriti, lacomi si ingamfati, dar pe jumatate ma bucura, mai ales dupa ce am vazut ca cetatea este, inca, un punct de atractie pentru mii de turisti straini dar si romani.

Cercei prelucrati manual, obiecte din ceramica, tablouri sau chiar picturi direct pe piele, la fata locului, dansuri medievale, spectacole traditionale, stegari dar si fochisti au dat piept cu mititeii fripti la poalele fortaretei, inconjurati de tone de bere si cazane pline cu porumb fiert. Ca ne mira sau nu, am fost si continuam sa fim romani, astfel incat nu vom putea avea niciodata un festival pur medieval, unde sa nu vedem un gram de gunoi pe strazile pe care pasim.

Am ramas uimit sa vad ca lucrarile de reabilitare a stradutelor din cetate sunt in plina desfasurare, astfel incat nicio haina, produs sau obiect existent in oraselul de pe colina sa nu fie umplut de praf. Iar daca tot vorbeam de lacomie, iata ca draga primarie din varful dealului s-a gandit sa mareasca pretul de intrare in cetate pe perioada de desfasurare a festivalului la zece lei, iar tinerilor comercianti de obiecte confectionate cu suflet sa le perceapa o taxa de cativa lei pe metru patrat. Pe ora.

Culorile ne-au alungat insa toate gandurile, iar privelistea din Turnul cu Ceas a fost, din nou, ametitoare. Asadar, poze. Click pe ele pentru zoom.

De unde vin eu e mereu soare si miroase a flori de cires. Cadrele surprinse in poze sunt mai colorate ca oriunde, copiii cresc intr-o lume nascuta acum cateva secole iar batranii nu se imping in autobus. Strazile sunt curate, blocurile nu sunt gri iar verdele ierbii e mai intens decat Photoshop-ul il poate face.

De unde vin eu exista o cetate medievala veche de aproape un mileniu,  insa istoria orasului a inceput cu mult timp inainte, aici fiind prezenta cea mai puternica fortificatie dacica de pe cursul mijlociu al raului Tarnava Mare. Turnul cu Ceas al cetatii este pazit de alte 9 turnuri (Turnul Tabacarilor, Turnul Cositorilor, Turnul Aurarilor sau Giuvaergiilor, Turnul Frangherilor, Turnul Macelarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cizmarilor si Turnul Fierarilor). De unde vin eu se afla singurul colt de Rai de pe continent, aici aflandu-se singura cetate locuita din Europa de Sud-Est. Cei peste 32.000 de locuitori au auzit de legenda lui Vlad Dracul, care a locuit in casa din cetate care-i poarta astazi numele. Povestile cu vampiri spuse in universul stravechi de aici au creat pana acum numeroase filme, videoclipuri si publicatii.

De unde vin eu, mireasma cetatii medievale aduce astazi unul dintre cele mai romantice locuri din tara. Tot aici se afla si liceul Haltrich, construit in varful unui deal, alaturi de o biserica impresionanta. Tinerii care urmeaza cursurile acestui liceu urca si coboara zilnic cele 176 de scari acoperite. Pavajul de pe strazile cetatii au sustinut talpile a mii de turisti si au carat in spate sute de ani de istorie.

De unde vin eu exista un impresionant festival de arta medievala, care se desfasoara anual chiar in inima cetatii. Costumele medievale in care sunt imbracati oamenii, manifestarile artistice pline de amintiri vechi de o mie de ani, dar si de entuziasm tineresc compun o minunata atmosfera. Pentru toti locuitorii orasului din care vin eu, vacanta de vara din vremea tineretii inseamna Festivalul Medieval, 3 zile de muzica veche si sunet de chitara. Cei mai multi aici au mancat pentru prima data celebrul kurtos kolacz si au baut prima bere dupa ce si-au umplut burta cu o portie de mici la gratar.

De unde vin eu pasarile nu migreaza, Internetul nu e la moda iar tinerii nu au conturi pe Hi5 sau MySpace. In acest oras medieval sunt 7 fete la un baiat. Institutiile de invatamant sunt infratite, liceele joaca in aceeasi hora iar materiile sunt predate in limba romana. Cluburile nu traiesc mult, fetele nu se dezbraca pe ringuri si baietii nu o ard la colturi. In acest oras nu se scriu ziare, deoarece lumea nu moare, de politicieni nu s-a auzit iar sportul e departe de primele dorinte de pe listele locuitorilor. Masinile scumpe doar traverseaza orasul, fitele nu isi au locul si numaratul banilor se face dupa zile grele de munca.

De unde vin eu tinerii stau in parcuri pana noaptea tarziu, povestesc in liniste, mananca seminte si nu se imbata. Serile de distractie sunt petrecute la cate unul acasa, cu 2 litri de suc si cateva tavite cu sticks-uri pe masa. Indragostitii isi cer prietenia, rosesc la un sarut si fluiera de fericire dupa fiecare minut petrecut alaturi de perechea aleasa. Vara, mai ales, se iese la gratar pe malul Tarnavii, se pescuieste si se mananca porumb copt in jarul unui foc aprins cu ajutorul catorva crengi uscate de razele incinse ale soarelui de august. Iarna se merge cu sania pe dealuri, ori cu sacul pe potecile necuratate din cetate.

De unde vin eu exista 4 anotimpuri. Primavara aduna toti liceenii pe bancile din centrul orasului, multi dintre ei luand parte la curatenia de dupa iarna. Pomii infloresc in ciuda poluarii produse de cele 100 de masini prezente pe strazile burgheze iar florile modeleaza design-ul moale al cetatii. Vara te cheama la plimbari cu bicicleta, pe trotuarele late care tin de urat, de fiecare parte, soselei care leaga cele cateva cartiere. Seara este momentul povestilor inventate, a hainelor murdarite in fund si in genunchi de la statul pe jos, a plimbarilor linistite pe potecile tacute ale vechiului oras ori a dansatului in ploaie. O data cu venirea toamnei incep amintirile din vacanta de vara, povestite in salile de clasa inainte de inceperea orelor. Anotimpul ii scoate pe parinti in gradini ori in fata blocurilor, unde se arata mai harnici ca niciodata. Tractoarele se aud de la un kilometru iar carutele mai sunt inca trase de cai pe drumul european 60 care strabate oraselul. Iarna aduce pofta de mancare, desfacutul borcanelor puse peste vara/toamna si sentimentul placut pe care il lasa adesea dezghetatul mainilor dupa ore intregi petrecute in compania fulgilor de zapada.

De unde vin eu se afla orasul care poarta numele de Sighisoara. Aici, visele inseamna realitate, trecutul istoric nu este invadat de nicio idee politica din zilele noastre, locuitorii au cei 7 ani de acasa iar mediul inconjurator contrazice documentarele imbibate de subiectul incalzirii globale. De unde vin eu e monotonie doar daca ai apucat sa cunosti ipocrizia de dinafara. De unde vin eu e un oras sensibil, un punct imun pe o harta patata de inselatorie, cruzime si calomnie. De unde vin eu exista legende, eroi si povesti de groaza in schimbul razboaielor, banilor si a scamatoriei existente in restul lumii. De unde vin eu e liniste, pace, prietenie, incredere si iubire. De unde vin eu nu mai vine nimeni.

Directoarea Colegiului National “Mircea Eliade” (CNME) din Sighisoara, Mariana Gorczyca, va fi, cel mai probabil, noul inspector scolar general al judetului Mures.

Desi nu a sosit inca actul oficial de numire in functie, care trebuie semnat de ministrul Educatiei, Cristian Adomnitei, Gorczyca este favorita la functia de inspector scolar general. Citata de Citynews, directoarea CNME sustine ca a fost intrebata in urma cu cateva saptamani daca accepta acest post, iar dupa ce s-a consultat cu sotul sau a hotarat sa accepte provocarea.

Totodata, ea sustine ca va accepta functia doar daca nu i se va cere sa renunte la mandatul de director, deoarece se simte foarte legata de CNME. “Daca este nevoie de mine voi accepta functia, dar nu este un scop pentru mine. Proiectul meu personal este legat de activitatea culturala”, a declarat Gorczyca, citata de Citynews.

Nota: Gorczyca mi-a fost profesoara de romana in liceu si directoare in acelasi timp. Chiar daca doar in ultimul an de liceu mi-a dat motive sa o apreciez, pe aceasta cale ii urez succes.