In 1990, clujenii se strangeau in Piaţa Libertatii, unde isi manifestau sentimentele anticomuniste si invatau pe viu ce inseamna democratia. Actuala Piata Unirii fost varianta clujeana a Pietei Universitătii, si poate mai mult decat atat. A fost si un spatiu liber de comunism, dar si locul unde, din vorba in vorba, mii de clujeni au invătat abecedarul democratiei.

Astfel a inceput, dar iata cum a continuat: (more…)

E mult mai greu sa termini cu brio un lucru inceput decat sa-l incepi, de aceea cred ca e bine ca la fiecare sfarsit de an sa aruncam o privire inapoi, sa tragem o linie si sa meditam. S-a indeplinit tot ce ne-am propus?

Eu unul nu mi-am propus foarte multe in 2009, motiv pentru care am realizat mult mai putine fata de anii precedenti. Am trait insa milioane de clipe placute, din care impartasesc cateva si cu voi, printr-o serie de fotografii realizate de-a lungul unui 2009 obositor si stresant (click pe poze pentru zoom). (more…)

Referindu-ma strict la Cluj-Napoca, tin sa spun ca arata groaznic. Kitschos, colorat, tipator, gretos. Nu am argumente contra, insa pot sa va arat, iata, cateva poze cu orase in care iluminatul stradal de sarbatori arata minunat.

Aviz fostului Boc si actualului Apostu (more…)

Click pentru marire

SEMEY, KAZAHSTAN: În urmă cu 60 de ani, Uniunea Sovietică a detonat prima sa bombă nucleară, poreclită „First Lightning”, pe un câmp de testare din nord-estul Kazahstanului.

În toţi aceşti ani, acolo au fost detonate zeci de astfel de bombe, locuitorii din zonă devenind, involuntar, porci de Guineea.

Radiaţiile au nimicit trei generatii, numărul estimativ de persoane afectate fiind de peste un milion.

Pentru ei, Craciunul nu exista si nici nu a existat vreodata. Un fotoreportaj deosebit, realizat de fotograful Ed Ou pentru Getty Images.

***

Click pentru marire

SIBIU, ROMANIA: Peste o lună şi jumătate vine Crăciunul. Un moment de bucurie pentru fiecare dintre noi. Brad, ornamente, cadouri, mai mult timp petrecut cu familia. Pentru copiii de la şcoala din Prislop, însă, Crăciunul nu va fi cu nimic mai diferit decât oricare zi a săptămânii. Tocmai din această cauză, stă în puterea noastră să încercăm să le oferim un Crăciun mai apropiat de cel al oamenilor normali. Puteţi să îi ajutaţi cu orice donaţie, cât de mică. Cum vremea se va înrăutăţi rapid, cele mai importante sunt hainele şi încălţările de iarnă.

Copiii au vârste cuprinse între 3 şi 14 ani. Înaintea Crăciunului, la Răşinari va fi organizat un bazar cu vânzare, iar copiii şi învăţătoarele doresc să facă felurite ornamente pe care să le vândă, iar din acei bani să cumpere obiecte trebuincioase şcolii. Aşa că dacă aveţi pe acasă sau vreţi să cumpăraţi pentru copii materiale pentru bricolajele de Crăciun, bronz auriu, panglici, bobite de polistiren, sârmă zincată subţire, gips, argilă, plastilină, lac şi alte decoraţiuni ce pot fi transformate.

Cine doreşte să doneze haine, încălţăminte sau alte lucruri ce pot fi de folos unor şcolari este rugat să sune la numărul de telefon 0745.320.343 sau să trimită un email la adresa lilimandi@yahoo.fr.

Alte obiecte de care este urgenţă nevoie:

- pelerine de ploaie
- papuci de casă (copiii se descalţă la intrarea în şcoală)
- folii pentru plastifiat A3 şi A4
- folii protectoare
- foarfeci
- pensule
- tempera (borcane mari pentru lucrări colective)
- lipici
- etajere, poliţe
- truse de igienă individuală, prosoape
- lighene pentru ora “educaţie pentru sănătate”
- coli A4
- cerneală reumplere cartuş imprimantă color şi neagră
- carton şi hârtie de diferite tipuri (colorată, creponată)
- perforatoare cu imagini
- planşete din placaj pentru jocuri colective (de jucat în recreaţie, când afară plouă, gen moară, dame, hochei cu jetoane)
- cordelină pentru coarda de sărit (când nu plouă afară, în recreaţie)
- plăci polistiren 2 cm grosime pentru panouri pe perete
- un calculator, un xerox, un aparat foto, un radiator, un filtru de cafea sau un fierbător (ca să primească un ceai).

Mereu am fost pasionat de imaginile surprinse cu aparatul de fotografiat, iar in ultimul an am devenit si eu unul din pasionatii care, atunci cand au ocazia, surprind momentul cu un apasat rapid al declansatorului. Din acest motiv, voi incepe sa postez, o data pe saptamana, una din fotografiile de pe site-urile “colectionare” pe care le urmaresc, The Big Picture si The Frame.

Voi incepe aceasta serie intr-o zi de joi, deoarece nu mai am rabdare sa impartasesc cu voi una dintre cele mai impresionante fotografii vazute pana in momentul de fata. Nu uitati sa faceti click pentru zoom.

PLA sailors in white uniforms march past Tiananmen Square during the celebration of China's 60th anniversary on October 1, 2009 in Beijing, China. (Feng Li/Getty Images)

Sursa: The Big Picture

Imaginile surprinse de mine le puteti urmari in sectiunea foto din bara de sus, iar cele din categoria Fotografia saptamanii le gasiti aici.

Intre Jucu si Cluj-Napoca

Azi am mers la subiect cu bicicleta. Nu pana la primarie sau in parcul din centrul Clujului, ci la peste 30 de kilometri departare, la Bontida. La Versailles-ul Transilvaniei (Palatul Banffy din localitate) se desfasoara, in acest weekend, Zilele Culturii Bontidene, un festival aflat la cea de-a opta editie.

Deoarece nu am carnet nici eu si nici Lori, unul din fotografii nostri, am decis sa plecam la drum cu bicicleta. 30 de kilometri din Cluj-Napoca si pana in Bontida, plus drumul din comuna pana la marginea localitatii, acolo unde se afla un fost palat plin de mister.

Am plecat in jurul orei 9.00 si am ajuns la 10.50, pedaland lejer. Iesirea din Cluj-Napoca a fost mai grea, insa nu cred ca e cazul sa va povestesc acum despre soferi. Ajunsi la castelul din localitatea vecina cu “comuna Nokia”, Jucu, am luat 15 minute pauza, dupa care am trecut la ale noastre.

A fost destul de dificil sa trimitem textul plus pozele: semnal aproape 0 pe orice capsula, indiferent ca e Orange, Vodafone sau Zapp. Intr-un final am reusit, iar pana la 18.00 am stat la “salcia presei”, o palma de umbra si iarba verde cum greu mai pupi in viata de zi cu zi.

La intoarcere, drumul a fost mai greu, insa in circa doua ore am ajuns inapoi in oras. In total am parcurs peste 60 de kilometri si pot spune ca nu imi pare rau absolut deloc. Daca m-ar tine picioarele, timpul si drumul, as face asta ori de cate ori as avea ocazia. Va indemn si pe voi sa o faceti. Pasul urmator: sa ma las de fumat :) Vorbim peste o saptamana, dupa ce imi trece febra musculara.

Eram ieri in Piata Avram Iancu. Si asteptam pe cineva. Si ma plictiseam. Si erau doi copii amuzanti. Si se distrau langa fantana arteziana. Si radeau. Si la un moment dat s-au oprit. Si s-au uitat:

Click pentru zoom

Au savurat clipa, iar eu am surprins momentul.

Nordul Greciei, luna august, mileniul trei. Vara. Caldura, dar nu canicula.

Dupa o noapte lunga pe strazile incruntate ale Bulgariei, o tara inspaimantata de ea insasi, incepi sa te acomodezi cu linistea, insa doar abia de la intrarea pe autostrada elena, care strabate taramul lui Zeus pe la miazanoapte.

Timpul trece repede si, dupa ce abia ti-ai revenit din somn, afli ca ai ajuns in portul Keramoti, unde odata coborat din autocar esti fugarit spre gura unui monstru ce inghite camioane, automobile si tot ce-i trece pragul. E feribotul care asteapta sa te duca pe insula cufundata dimineata in ceata.

In 30 de minute, atat cat dureaza drumul de pe continent pe insula Thassos, caci despre ea este vorba, poti sta de vorba cu pescarusii, care-ti spun Legendele Olimpului ori de cate ori le oferi un pufulete.

Ai ajuns iar amanuntele nu mai conteaza. Te-ai cazat la o vila simpatica, nu departe de plaja, langa o brutarie care in fiecare dimineata emana un miros ce si pe Poseidon l-ar ademeni si scoate din adancuri. In partea estica a celui mai mare oras de pe insula, Limenas sau Thassos Town, se afla plaja, iar pe restul tarmului e amenajat un port pentru ambarcatiuni de toate tipurile, de la cele mai luxoase yachturi si pana la vapoare ori barcutele localnicilor.
Vizualizare hartă mărită

Poate unul din cele mai frumoase obiceiuri ale localnicilor de aici este servitul cinei in fata propriei ambarcatiuni. Pe trotuar, in strada. Canta, beau si mananca, iar turistii ii entuziasmeaza. Deasupra portului se afla Teatrul Antic, de unde imaginea asupra imprejurimilor este mai mult decat deosebita. Mai sus se afla ruinele orasului vechi, pe creasta micului munte ce strabate insula, de unde se poate admira cealalta parte a taramului.

Odata cu lasarea intunericului, stradutele inguste ale oraselului devin neincapatoare. Dupa fiecare apus, aici are loc un festival ce se repeta seara de seara. Terasele si tavernele sunt asaltate de turisti si de localnici, pontoanele se transforma in alei iar centrul asezarii de la malul insulei devine un mic centru comercial.

E greu de crezut ca o asemenea comunitate s-a integrat atat de bine si de usor in Uniunea Europeana. Insa de un lucru am ramas uimit: au atras mai multe fonduri europene decat, poate, intreaga noastra tara. In porturi, la muzee sau chiar pe autostrazi pot fi zarite pancartele care anunta sprijinul UE la dezvoltarea Hellasului.

Apa, de un albastru stralucitor, curata cum n-am mai vazut si mult mai blanda decat la noi te tine departe de sezlong, soare si plaja.

Timp de o saptamana, pentru mine Thassosul a fost Raiul pe Pamant. De ce oare a trebuit sa ma intorc de acolo?

UPDATE La Andi gasiti un ghid complet si anume traseul din Cluj-Napoca pana pe insula Thassos, cheltuieli cu transportul, cazarea si banii de distractie. Nu am fost cu el (si mi-e ciuda sa vad ca am fost in acelasi loc – insa in statiuni diferite – cam in aceeasi perioada), dar sunt sigur ca ne-am distrat la fel de bine :)