Primesc o provocare careia nu pot sa nu-i raspund: de ce iubesc Transilvania?

Motivele ar fi multiple. Datorita culturii si istoriei unor orase precum Sighisoara, Cluj-Napoca, Sibiu, Brasov sau, de ce nu, gratie multiculturalitatii acestora.

Dar voi lasa lucrurile evidente la o parte si voi povesti, pe scurt, despre o poveste auzita in copilarie…

Iarna mergeam la sanius zilnic pe o colina din apropierea unui teren de fotbal, recent construit in acea vreme pe un vechi platou din mijlocul localitatii. Se spune ca aici a existat cu multi ani in urma un castel, unul din cele mai mari si mai frumoase din zona. Ne imaginam cu totii falnica fortareata, cavalerii si domnitele din regat si multe alte detalii auzite in povesti sau vazute in filme.

Totul a devenit mai palpitant cand un zvon a ajuns la urechile mele: de aici si pana sus in deal, unde acum e un muzeu, exista un tunel secret. Astfel incepusem, alaturi de prieteni, sa dam nastere mai multor scenarii, sa vorbim zilnic despre cine si cum folosea acel tunel si chiar sa il cautam. Povestea tunelul era pentru noi o legenda, la fel ca si castelul.

Anii au trecut, peste legenda noastra s-a asternut praful si, cu toate ca ne-am maturizat, mie inca imi face placere sa imi amintesc de castele si tuneluri. Nu le-am gasit inca, dar cu siguranta ele exista peste tot in Transilvania noastra. Daca nu castelele, macar legendele.

De aceea iubesc eu Transilvania, datorita povestilor sale, povesti care cu siguranta vor fi spuse pe nerasuflate la noua televiziune a ardelenilor. Ne vedem la lansare, in Piata Unirii.

Tu de ce iubesti Transilvania?

Lorand e un tanar cu initiativa, un antreprenor de succes, un om deosebit de marketing, un antrenor de afaceri. Cu siguranta stie sa faca mult mai mult de atat, dar nu despre asta voi povesti. Ci despre un moment care a durat nu mai mult de trei ore, inainte cu cateva zile de Craciun.

Lorand stie ce multi am uitat: totul e posibil

L-am cunoscut abia azi, desi i-am urmarit cat de cat cariera. Are 28 de ani si s-a nascut undeva langa Reghin, in acelasi judet ca si mine. A calatorit mult, insa s-a intors in Romania, deschizandu-si la Cluj o firma, Coaching4You. Din cauza sa, cateva suflete de copii alergau nebune si zambitoare, astazi, din casa afara, de afara in casa. Carau cadouri. Plase pline cu alimente, papetarie, farduri, dulciuri, chiar si stickuri. Doua dube pline, stranse de Lorand fara bani sau prea mult efort. A fost nevoie doar sa-si propuna asta. Nu a fost nevoie nici de alergat dupa sponsori si nici de cersit la case mai mari, a fost nevoie pur si simplu de initiativa.

Totul a inceput cu cateva zile inainte, cand el a vizitat, impreuna cu sotia sa, o casa de tip familial in care traiesc mai multi tineri defavorizati sau cu probleme sociale. A descoperit acolo opt fete talentate, care stiu sa picteze ori sa realizeze diverse bijuterii handmade. Si-a propus sa le ajute, organizand un seminar (aproape gratuit) si sa faca ceea ce stie el mai bine: coaching, respectiv conferinte in cadrul carora ii invata pe cei prezenti sa comunice eficient si sa-si creasca sansele in afaceri. Daca se tine atat de bine in prezentari asa cum a facut-o de aceasta data, Lorand are toate sansele sa fie cel mai bun din tara in ceea ce face, deoarece din asta si castiga.

Un asemenea seminar costa pana la cateva sute de lei, insa de aceasta data, motivatia tanarului a fost alta: sa ajute opt fete, pentru care Craciunul ar fi fost unul banal, la fel ca in fiecare an. Cei care s-au inscris la seminar, peste 50 de persoane, nu erau nevoiti sa scoata niciun ban din buzunar ci… alimente, caiete, dulciuri, haine sau alte lucruri care le pot fi utile fetelor.

Astfel arata una din camerele fetelor la finalul zilei

Sala hotelului in care Lorand i-a invatat pe cei prezenti sa comunice mai bine cu angajatii ori cum sa se comporte in vanzari a devenit neincapatoare. Nu doar de oameni, ci si de plase cu cadouri, care la final au fost transportate la casa de tip familial “Maria & Gabriel” din Cluj-Napoca. In total, cadourile oferite de oameni prin intermediul lui Lorand au umplut ochi una din camerele fetelor.

Ele aproape ca nu mai stiau cum sa reactioneze. Simteau ca parca nici lacrimile nu sunt de ajuns pentru a multumi. Dar zambeau, pentru ca cineva a avut initiativa si a facut o fapta buna. Asadar, se poate, lumea va merge inainte doar daca fiecare dintre noi cladim o societate mai buna si le aratam tuturor cum sa se bucure de lucruri simple. Lorand a aratat ca succesul in cariera nu inseamna a te imbogati, a ajunge in varf, a deveni arogant si a uita de unde ai plecat. El a aratat ceva ce nu credeam ca voi mai vedea candva: faptul ca, daca ai putin suflet, poti aduce fericire nu doar in viata unor copii, ci si in viata celor care se invart in jurul tau. Lorand a aratat nu ca nimic nu e imposibil, ci, de fapt, ca totul e posibil.

“Normal ca se poate. Si e doar inceputul…”, a spus Lorand in loc de noapte buna :)

Citeste alte povesti din serialul Oamenii care fac lucrurile sa mearga

Cu totii ne intrebam, cel putin o data in viata, care e semnificatia numelui pe care il purtam. Ca provine de la zei, din limba greaca ori din timpuri stravechi e prea putin important. Important e ce inseamna pentru noi si cum/daca ne influenteaza viata.

Catalin Maris (25 de ani) a suferit, in aceasta vara, un accident de motocicleta. A fost nevoie de o operatie, apoi a inceput chinul. De atunci, tanarul e paralizat. A fost diagnosticat cu fractura cervicala si lombara, motiv pentru care este imobilizat la pat. Acum are nevoie de tratament plus o noua operatie in Italia. Asta pentru a mai putea merge vreodata. Haideti sa facem cativa pasi pentru Catalin, pentru ca in viitor sa facem cativa pasi alaturi de Catalin.

Povestea lui Catalin:

Teribilismul, adrenalina, gandul ca suntem de neinvins, ca nimic grav nu se poate intampla ii caracterizeaza in general pe toti tinerii. E greu… e greu de relatat o poveste, o poveste atat de trista, trista si prin felul in care s-a derulat ea. Probabil ca multi l-ar judeca, l-ar include in categoria oamenilor inconstienti, fara sa realizeze ca un astfel de accident poate surveni in orice clipa oricaruia dintre noi.

Totul s-a întâmplat în 18 iulie 2010, cand intr-o clipa de imprudenta si o nebunie tinereasca l-a impins pe Catalin sa urce alaturi de un prieten pe motocicleta. Din acel moment viata lui si a familiei implicit s-a schimbat radical. A fost supus unei intervenţii chirurgicale, iar acum toata speranţa noilor pasi consta intr-o recuperare adecvata care implica timp, rabdare, vointa, tarie si o putere finaciara consistenta.

Dorinta noastra, a prietenilor si a apropiatilor lui Catalin e să redevina acel om activ, iar speranta unui nou inceput sa devina realitate. De aceea dorim sa apelam la toti cei care cred intr-o a doua sansa in viata si care cred in povestea lui Catalin!

Hai sa-i redam impreuna nadejdea unui tanar care  iubeste sportul si care incepe un maraton al vointei si increderii.

Hai sa redam sensul bun numelui de Catalin, care se trage din numele lui Hecate, zeita greaca a magiei si nu cel care il semnifica acum, in momentele de chin, acel Catalin care se trage din katerina, un cuvant grec pentru tortura.

Il putem ajuta donand in cele doua conturi descise la Banca Transilvania pe numele Buturugă Viorica (mama acestuia):

Cont in Lei:    RO95BTRL05701201703563XX
Cont in Euro:  RO44BTRL05704201703563XX

Sau sustinand cauza in online, pe blogul, pe Twitter si pe Facebook

Richard Ric O'Barry. Sursa: allmoviephoto.com

Richard O’Barry a trait un deceniu alaturi de Flipper, delfinul din celebrul serial cu acelasi nume. Timp de zece ani, O’Barry a fost atat regizor si antrenor in cadrul serialului, cat si “tata” al delfinului-vedeta.

In prezent, americanul duce lupte grele impotriva uciderii acestor mamifere, impotriva industriei la care a pus umarul datorita serialului sau si anume delfinariile, afaceri de milioane de euro, unde delfinii sunt tinuti captivi.

“Orasul Taiji (Japonia). Un oras mic, ce ascunde un secret foarte mare. E amuzant cand intri în Taiji. E un fel de Zona Crepusculara. E bizar, fiindca nestiind ce se petrece aici, iti inchipui ca acest oras iubeste delfinii si balenele. Urasc din tot sufletul locul acesta”, incepe cel mai bun documentar al secolului 21, un documentar ce combina jurnalismul de investigatie, aventura, nebunia si adrenalina cu spionajul de ultima generatie, in care sunt angrenate tehnologii de ultima ora, de la camere subacvatice si sonare, pana la camere video ascunse in bolovani falsi.

Richard O’Barry si echipa sa demasca cel mai crud loc de pe planeta: un golf din orasul japonez Taiji, unde anual sunt omorati peste (more…)

Un nou mare club va fi inaugurat pe 1 noiembrie la Cluj. Acesta va dispune de doua pupitre de mixaj, trei baruri si un sistem multimedia asemanator cu cel din cluburile Space si Privilege din Ibiza. Astfel incepea primul articol despre clubul Midi, publicat in urma cu doi ani in Monitorul de Cluj. Duminica, in 1 noimbrie 2009, clubul implineste doi ani, odata cu aniversarea a zece ani de muzica techno in Romania.

Imi amintesc si acum primele fotografii pe care le-am realizat acolo, care ruleaza si acum in slideshow-urile de pe site-ul lor, sau inregistrarile video care au strans sute de impresii venite din toata tara, dar si din afara. Intre timp, clubul s-a bucurat de prezenta multor DJ-i de renume, printre care Magda, Luciano, Ricardo Villalobos, Sasha, Audiofly, Satoshi Tomiie, Loco Dice, Dubfire, Marco Carola, Tania Vulcano si multi multi altii. Iar asta datorita unor impatimiti ai clubbingului, care au planuit amanunt cu amanunt deschiderea clubului aflat, in prezent, pe locul 57 in lume.

E vorba de trei tineri, Cristi Tomoioaga (cunoscut ca DJ Kid Chriss), Raluca Nicola si Mihai (cunoscut ca DJ Mihigh). Cu ocazia aniversarii clubului am considerat ca e momentul potrivit pentru a da drumul serialului Oamenii care fac lucrurile sa mearga, initiat pe acest blog in urma cu cateva zile, dar despre care aflati doar acum. O campanie menita sa aduca in prim-plan story-uri pozitive intr-o perioada pierduta de sub control, o lume a senzationalului, a politicului si a neglijentei personale.

Voi vorbi, insa, despre Cristi si Raluca, pe Mihai cunoscandu-l mai putin, cu toate ca el a fost cel care mi-a dat primele informatii despre club, inainte de deschiderea sa, fiind si o piesa de baza in trio-ul care alcatuieste managementul Midi.

***

Cristi si Raluca. Poza furata de pe MySpace

Deschiderea unui nou club si ce urma sa ofere el nu a fost de ajuns pentru majoritatea curiosilor stransi pe forumuri, pe chat sau pe la colturi, care-si puneau mereu intrebarea: Al cui e clubul?

Cristi si Raluca nu s-au ascuns niciodata de micile curiozitati ale unora dintre noi, insa au preferat sa nu iasa in fata. El era cunoscut in toata tara ca DJ Kid Chriss. Raluca era cunoscuta mai putin, insa era si este inca o impatimita a muzicii electronice.

Traindu-si viata in cluburi (la propriu), cei doi, alaturi de Mihigh, au decis deschiderea celui mai cool club din Transilvania.

Din fericire, au reusit sa faca mult mai mult: spatiul unic, creat de Sani Stranszki, a devenit locul principal pentru organizarea unor evenimente precum gale fashion sau private party-uri. Pe de alta parte, Midi se afla in topul cluburilor din tara in ce priveste sonorizarea, se situeaza pe locul trei la nivel national si, cum am ai spus, pe 57 in lume.

In 2007, locatia din spatele fabricii de bere Ursus din Cluj-Napoca, unde avea sa fie “desenat” Midi, nu era decat o incapere goala. Mare, de un alb imaculat.

Raluca

Prima tangenta cu ea am avut-o dupa o experienta destul de… ciudata. Dupa party-ul de deschidere, am postat pe internet primele filmulete din Midi, care au fost vizualizate de sora sa, Patricia. Fiind in Londra, a putut urmari marele eveniment doar online. Imediat dupa aceea mi-a facut cunostinta cu Raluca, ulterior organizandu-se o noua petrecere.

Cu toate ca traim intr-o lume in care imaginea unui patron/manager/sef o asociem unui animal cu colti, realitatea mi-a confirmat ca nu e mereu asa, Raluca fiind o persoana deschisa la tot ce e nou, dornica de comunicare si foarte atenta la detalii.

Mai mult decat atat, e inconjurata tot timpul de prieteni, insa fara a fi in centrul atentiei. Desi as putea spune ca e (si) clubul ei, Raluca nu si-a delimitat o zona fata de altii, un birou inconjurat de sticla fumurie, de unde sa priveasca desfasurarea lucrurilor. Cu multe pe cap, niciodata nu a uitat sa se mai si distreze, de multe ori regasindu-se pe ringul de dans sau pierduta prin multime.

Cristi

Un tanar Sven Vath al meleagurilor noastre, Kid Chriss nu a stat niciun moment deoparte, in prezent mixand in clubul pe care il detine. Initial, warm-up-ul era oferit de alti DJ-i invitati, insa Cristi (cat si Mihigh) au ales sa mixeze chiar ei, primul fiind chiar DJ cu experienta si cu un renume pe plan national.

El nu s-a limitat doar la atat, fiind si persoana care se ocupa de promovarea localului. Trimitea mail-uri, dadea telefoane, raspundea la intrebari. Pe de alta parte, Cristi mergea si la aeroport, pentru a-i intampina pe marii DJ-i care aveau sa mixeze in clubul clujean.

Kid Chriss e un tanar serios atunci cand isi face treaba, afirmatie sustinuta si de faptul ca, atunci cand e la pupitru, foarte rar il vezi zambind. In rest, insa, parca nimeni nu-i mai poate dezlipi zambetul de pe fata. Nu am mai mers in club de foarte multa vreme, insa ori de cate ori o faceam Cristi nu ma ignora niciodata, oprindu-se pentru cateva secunde pentru a ma saluta.

***

In concluzie, Cristi si Raluca sunt doi tineri respectuosi, cu simtul umorului si mereu atenti cu cei din jur. Niste manageri care nu tin cont doar de calitatea serviciilor oferite, ci si de cei care beneficiaza de ele. Se numara printe Oamenii care fac lucrurile sa mearga.

Primul filmulet filmat in club. Happy birthday Club Midi!

Povestea, vazute prin ochii autorului, face parte din serialul Oamenii care fac lucrurile sa mearga, o campanie menita sa aduca in prim-plan story-uri pozitive intr-o perioada pierduta de sub control, o lume a senzationalului, a politicului si a neglijentei personale.