Presa, se pare, poate fi atacata de cine vrea, cand vrea. Exista doua cazuri recente care m-au facut sa imi pun doua maaaari intrebari:
1. De ce atunci cand Basescu se leaga de jurnalisti este atacat pe toate partile (iar dupa ce se mediatizeaza aceste atacuri opinia publica il injura pe seful statului si ia apararea presei), iar cand un jurnalist este batut/lovit/batjocorit de anumiti indivizi, opinia publica face varza presa si o discrediteaza, acuzand ca “jurnalistii se cred mari zei” (sau afirmatii de genul)?
2. De ce PeSeDe-ii, PeNeLe-ii, UDeMeRe-ii si PeReMe-ii isi permit sa sara la gatul presei, acuzand in cor ca mass-media face presiuni asupra lor si de aceea situatia roz din politica pare altfel in fata opiniei publice, pe cand in campanii electorale (si alte afaceri) investesc mii de euro in reclame si emisiuni electorale?
***
1. a. Base vs. jurnalisti si opinia publica
Nenumaratele episoade cand Basescu ii ia peste picior pe jurnalisti sunt mediatizate la greu de toate posturile de televiziune si se dau ca deschideri in marile ziare nationale. Toti jurnalistii se simt atacati de seful statului si sar ca si cand ar fi la un proces pe care vor sa il castige cu orice pret. Opinia publica, dupa ce ia la cunostinta faptul ca Basescu si-a bagat piciorul in cativa jurnalisti tampiti (care chiar nu stiu cum dracu’ au ajuns in presa), incepe sa comenteze pe toate forumurile si sa il batjocoreasca pe Basel prin toate mijloacele. Il huiduiesc, chiar. (Nota: prin cele prezentate nu ii acord credite Baselului, daca aveti o problema cu asta imaginati-va ca pe presedintele statului il cheama Ion)
1. b. Jurnalisti vs. opinia publica
Se intampla (tot mai des in ultimul timp) ca un jurnalist sa fie agresat in anumite imprejurari de anumite personaje. Indivizii din mass-media sunt supusi injuriilor, pumnilor, picioarelor, pana si crimelor, insa in aceste cazuri mediatizarea este mult mai slabuta. Dar injuriile impotriva jurnalistilor sunt mult mai multe, iar opinia publica este mult mai agresiva fata de jurnalisti. Sunt dese cazurile in care, de exemplu, un jurnalist este batut pe strada in timp ce facea un reportaj, iar opinia sare la gatul aceluiasi jurnalist acuzandu-l ca el e omul negru si ca vina ii apartine. Pe de alta parte, dupa micile precizari care apar in mass-media, ca un jurnalist a fost gasit batut/agresat/lovit/ucis undeva/candva, cititorii incep sa arunce cu rahat si sa faca afirmatii de genul: jurnalistii prea se cred mari si tari, da cine va credeti voi, presa?, da’ sa mai stea jurnalistii pe curul lor, nu va mai bagati atata in toate etc.
Intrebare: care pe care? Opinia publica e zapacita de personaje, nu de desfasurarea actiunii. Daca un jurnalist e batut pe strada de un oarecare om, jurnalistul e de vina deoarece ce dracu’ cauta acolo si se baga in viata oamenilor? Daca o jurnalista este data la o parte de Basel pentru ca e dusa cu pluta si pune niste intrebari idioate (asemanatoare celor prezentate de Andi), opinia publica il injura pe seful statului pentru ca a fost rau cu reprezentantul mass-media, pe care opinia publica il scuipa cu cateva zile inainte, acuzandu-l ca se baga in viata altora.
E o problema. Cu capul unora. Vorbim ceea ce ni se cere sa vorbim si credem ceea ce ni se da sa credem. Nu e de vina nici Basel, nici presa, nici omul care l-a batut pe jurnalist, e de vina modul de gandire al unor persoane care astazi se iau dupa culori de partid si puncte de vedere ale unor necunoscuti care le schimba viata din partea cealalta a ecranului.
***
2. Cotidianul a prezentat astazi, in deschidere, un articol care nu m-a socat din cale-afara, deoarece stiu ca asta gandesc broastele in general, insa mi-a atras atentia prin modul in care fiecare politician are acum dreptul sa se lege de mass-media, dupa ce in trecut voturile curgeau dupa fiecare spot publicitar si articol platit in ziare.
Materialul prezinta Corul lingailor lui Nastase. Membrii Comisiei juridice s-au intrecut, la audierea lui Adrian Nastase de saptamana trecuta, in a-i ridica acestuia osanale, in a-i plange de mila si in a infiera institutia DNA, decretata dusman al parlamentarului roman. Cotidianul va prezinta, in exclusivitate, extrase din stenograma sedintei Comisiei juridice.
Am selectat doar cateva fragmente din spusele broastelor, care faceau referire la presa:
Sorin Dumitrescu (PSD): „Noi suntem o instituţie, Parlamentul, noi, Comisia juridică, suntem o instituţie importantă, care suntem în interiorul unei presiuni în primul rând create de presă, de opinia publică.”
Ioan Timis (PNL): „Domnul Adrian Năstase a fost judecat în faţa televizoarelor, a fost judecat în faţa mass-media, cealaltă parte a mass-media”.
Valer Dorneanu (PSD): “Dacă mai dura mult şi nu-l demiteam noi din funcţia de preşedinte al Camerei, inventau 20 de dosare. La fiecare invenţie din asta, toată televiziunea la reşedinţa domniei sale. Cum a fost demis, cum s-a terminat. Deci s-a văzut exact că acesta era scopul: compromiterea, denigrarea. Nici măcar nu urmărea cineva exact dacă va fi trimis în judecată şi mai ales dacă va fi condamnat. Nu conta asta, conta să-l compromită, să-l scoată din ecuaţiile politice, să-l elimine ca adversar politic. De aceea tot acest joc.”
Adrian Nastase: “Eu merg în fiecare zi acasă şi trebuie să discut cu soţia mea, care se uită la televizor şi a văzut declaraţiile care s-au dat astăzi, du-te la Comisie, sau le văd mâine în ziare, copiii care mă întreabă ce se întâmplă cu poveştile astea, prieteni din străinătate care încep să mă întrebe ce se întâmplă şi unele dintre articole, au apărut nişte articole în «Financial Times»”.
Nu am o intrebare la acest punct, vreau doar sa aduc o exclamatie:
Pacat ca s-a asociat presa cu voi in nenumarate cazuri! Ar trebui ca toata mass-media din Romania sa nu ma scoata un cuvant despre acesti politicieni. Poate, astfel, ar vota toti cetatenii cu capul.
P.S.: Daca ati ajuns pana aici si nu ati inteles nimic, intrati in politica, acolo o sa intelegeti mult mai usor totul.
