Nu cred că putem schimba sistemul, dar cu siguranţă putem să ne schimbăm noi.

Revolta e substantivul comun al acestor ultime zile. Pe străzile Bucureştiului e revoltă, la televizor e revoltă, în sufletul oamenilor e revoltă. Toţi vor să dea jos ceva, însă fără a veni cu o soluţie viabilă şi un răspuns la întrebarea: pe cine punem în loc?

Sistemul e corupt. Politicienii sunt corupţi. Oare nu ne-am dat încă seama de asta? Dar mai ales, oare nu ne-am trezit la realitate, să vedem că politica nu se mai face în stradă? Revoluţia, schimbarea sistemului, politicile în favoarea poporului sunt doar nişte cai verzi pe pereţi.

Nu e nicio revoluţie. Singura revoltă pe care ar trebui să o simţim e cea faţă de noi înşine.

Să fim nemulţumiţi fiecare de propria viaţă pe care o ducem şi să căutăm să o schimbăm. Să ne plângem că nu am reuşit să dăm mai mult de la noi la un examen, la un interviu, la locul de muncă. Să fim revoltaţi de faptul că suntem o naţie de nesimţiţi, care aruncă gunoaie pe stradă, chiştoace pe jos în club, scuipă la colţ de stradă, ascultă manele la maxim cu geamul coborât, chiar dacă e iarnă, iar exemplele pot continua.

Gabriel, protestatarul din celebra poză care circulă pe internet (care se înclină în faţa unui jandarm care zâmbeşte), “nu a lucrat niciodată pentru că nu a vrut să facă parte din sistem (…) şi merge la toate întâlnirile Occupy Romania”. Am mai spus şi o repet, încet-incet asta devine noua generaţie de români.

Eu împotriva lor aş protesta. A leneşilor care nu ştiu ce înseamnă să lucrezi 12 ore, nu 8, pentru a câştiga un ban în plus, dar mai ales a leneşilor care nu ştiu ce înseamnă a lucra, deşi îşi cer anumite drepturi. Bine că părinţii lor au acceptat sistemul şi au făcut mii de sacrificii pentru ca ei să devină nişte incompetenţi.

Pe mine naţia asta mă revoltă, aşa cum e ea. Eu împotriva nesimţiţilor, ipocriţilor, indiferenţilor şi a cocalarilor aş protesta.

Editorial publicat in revista 24Fun. Vezi si celelalte articole

Totul e manipulare. In fata televizoarelor nu faceti decat sa invatati sa coborati la nivelul huliganilor care vandalizeaza Bucurestiul. Daca sunteti nemultumiti faceti ceva cu viata voastra sau iesiti in strada, daca inca mai credeti in asemenea cauze.

Nu scriu aceasta postare sa aduc argumente pentru ce s-ar putea face in locul acestor manifestari, probabil sunt altii mai experimentati ca mine in oferit solutii. O scriu, insa, pentru a va indemna/ruga in calitate de autor/prieten, considerati-ma cum vreti, sa schimbati de pe canalele de stiri care manipuleaza 24/24 si sa dati exemplu tinerilor si copiilor vostri ca suntem in mileniul III si un sistem infectat se poate schimba si altfel, nu aruncand cu pietre si vandalizand un oras.

Dati dovada ca sunteti oameni, nu animale. Lasati cuvintele urate la o parte, tot la fel veti fi auziti. Se poate intr-un mod civilizat, poftiti o dovada. Tot o dovada aveti si mai jos (luni, 16 ianuarie, ora 22.00, Piata Unirii din Cluj-Napoca):

A ninge reprezinta un fenomen al naturii, adica a cadea zapada.
Are loc iarna, din decembrie si pana in februarie.
Zapada este alba si e alcatuita din cristale de apa inghetata.
Se mai numeste nea sau omat.

In vremea cand eram ceva mai pustan decat acum, fenomenul ne scoatea pe toti din casa.

In prezent, nimeni nu mai iese din casa si toti stau pe Facebook, facand upload la poze cu iarna fotografiata pe geam si scriind statusuri cu sufletul nu la gura, ci in varful degetelor lipite pe tastatura. “Ninge!”. “Manasturul acoperit de zapada!”. “In Marasti abia a inceput”.

Apoi incepe sa ninga cu poze si, mai nou – recunosc ca nu am mai vazut pana acum – fisiere video de 20 de secunde. Sa vada toti cum ninge, de sus in jos sau dinspre dreapta spre stanga? Mai lipseste un fundal sonor pe colinda celebrului Hrusca, “Afara ninge linistit”.

Dragi cititori, prieteni, parinti, noile generatii vor ajunge sa fie atat de tembele incat nu vor mai merge nici la baie dimineata. Vor scrie scurt pe Facebook: “Am facut pe mine”.

Imaginea alaturata reprezinta un printscreen facut dupa miezul noptii. In doar 2 minute news feed-ul s-a umplut de asemenea informatii “in premiera”.

Nu stiu ce e in gandirea unora si nu cred ca pot propune o solutie psihologica sau de specialitate, insa daca tot nu ai ce face in casa si nici nu vrei sa iesi la adevarata zapada, lasa naibii Facebook-ul si citeste macar o carte.

PS: Zapada e rece. RT pls

“Incearca nu sa fii un om de succes, ci un om de valoare”, este unul din celebrele citate rostite de Albert Einstein. Mi l-am amintit in urma cu doua zile, cand mi-am pus intrebarea care sunt cei mai valorosi oameni ai ultimului deceniu din Cluj-Napoca? I-am enumerat in gand, moment in care mi-am dat seama ca nici jumatate dintre acestia nu sunt clujeni.

Am facut imediat legatura cu o dezbatere incinsa pe bloguri (de anul trecut mi se pare) cand un grup de tineri au inceput sa posteze si sa comenteze referitor la acei “clujeni wannabe”, intrebandu-se ce te face clujean si ce anume iti da dreptul sa fii clujean dupa ce ai venit in capitala Ardealului, in special, pentru studii, iar apoi ai ramas pentru a-ti continua viata.

Intr-un fel clujenii de pe bloguri erau frustrati de faptul ca acei “clujeni wannabe” le-ar fura intr-un fel orasul, locurile de munca si altele. Nu comentez ce au facut pentru oras acele persoane care au postat si au comentat pe bloguri, dar imi permit sa comentez – pe categorii si cu argumente – ce au facut acei romani care au “migrat” in Cluj din alte judete. Am impartit “topul” pe principalele domenii:

• Advertising – Mihaela Rus (Vitrina) – Cluj – CEO al celei mai prestigioase agentii de publicitate din afara Bucurestiului;
• Antreprenoriat – Stefan Teisanu (Targul de Cariere) – Botosani – tanar, naiv, nebun, plin de energie, prietenos, organizat, atent, Stefan este cel mai activ antreprenor de pe plan local pe care l-am cunoscut. Putini stiu ca alaturi de un amic au reusit sa obtina 1 milion de euro de la UE pentru organizarea Targului de Cariere, in mai multe orase din tara;
• Arhitectura – Serban Tiganas (birou de proiectare DICO si Tiganas) – Cluj – presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania, arhitectul care a realizat proiectul noului stadion al orasului, Cluj Arena;
• Avocatura – Gheorghita Mateut – Arad – Hayssam, Patriciu, Bica, Apostu sunt doar cateva din numele “grele” din portofoliul celui mai renumit avocat de pe Somes. E poate singurul, sau cel putin primul avocat din afara Capitalei care a reusit sa se impuna fara a face parte din Baroul Bucuresti;
• Finante/Banci - Horia Ciorcila (BT) – Cluj – fondator si presedintele Consiliului de Administratie al Bancii Transilvania, una din cele mai importante banci din tara, fondata in Cluj-Napoca;
• Constructii - Ioan Aschilean (ACI Cluj) – Cluj – firma condusa de el a ridicat jumatate din constructiile de pe malul Somesului din ultimii 15 ani;
• Cultura – Tompa Gabor (Teatrul Maghiar) - Targu-Mures - cel mai apreciat om de cultura din Cluj-Napoca la nivel national si international; Tudor Giurgiu (TIFF) – Cluj – regizor, presedintele Festivalului International de Film Transilvania;
• Medicina – Mircea Barsan (Institutul Inimii) - Bucuresti – i se spune “doctorul anti-spaga“. A condus Institutul Inimii din Cluj si a locuit intr-o garsoniera improvizata, in cadrul aceleiasi unitati medicale;
• ONG/Asociatii – Milena Pruna (Autism Transilvania) – Cluj – pentru unii femeia care a ajutat zeci de suflete afectate de autism la nivel national, pentru multi eroina;
• Online - Sergiu Biris (Trilulilu) - Cluj – cel mai vizitat site web din Romania;
• Invatamant – Andrei Marga (UBB) – Bucuresti – rector, ministru, rector. Oare cine n-a auzit de el?
• Presa – Mihnea Maruta (fost redactor-sef Clujeanul si Cotidianul, actual redactor-sef Ora de Cluj) - Cluj – profesionist, calm, profesionist. Si iar profesionist;
• PR - Renate Roca (PR & More) – Cluj –  ”singura tipa din Transilvania care se poate numi specialista/profesionista in PR” (Liviu Alexa);
• Religie – Bartolomeu Anania (arhiepiscop. d. ianuarie 2011) – Valcea – povestea unui mare preot;
• Sociologie - Vasile Dancu (IRES) – Bistrita-Nasaud – sociologul si nu politicianul, un om exceptional, profesionist, scriitor;
• Politica – Emil Boc (primar,premier) – Cluj – contestat sau nu, a readus Clujul in centrul atentiei la nivel national si international;
• Turism -Lucia Morariu (Eximtur) – Timisoara – a cladit cea mai de succes agentie de turism din tara, cu sediul la Cluj-Napoca.

Observatie: am renuntat la categoria sport in acest “top” deoarece ar fi prea multe nume de insirat, insa va puteti alege voi valorile sportive :)

Topul este, evident, unul subiectiv, insa din experienta acumulata timp de patru ani in presa si dupa ce am avut ocazia de a-i cunoaste pe toti, motiv pentru care am incercat sa aleg acesti oameni in functie de valoarea lor, adica motivele sa fie cat mai obiective.

Care e topul vostru sau ce ati schimba in cel de fata?

Nu sunt cel mai mare fotograf profesionist, nici macar nu ma consider sus, printre primii, insa de cand fac foto profesional am invatat multe lucruri, mai ales despre clienti. Incerc de fiecare data cand sunt contactat sa lucrez profesionist, adica tratez fiecare client cu respect, il ascult atent cand imi spune ce are nevoie, ii dau idei, sugestii si incerc sa il conving ca eu stiu sa-mi aleg mai bine decorurile, lumina, sau locatia atunci cand vine vorba de un shooting.

Dar aceasta e partea usoara. Lucrurile se complica atunci cand vine vorba de bani. O prietena imi spunea ca am nevoie de PR, deoarece eu nu stiu sa ma vand. Nu se refera la promovare, deoarece in acest caz n-am nevoie de niciun ajutor, ci vorbea strict de bani. Multi au observat ca deseori lucrez pro-bono sau foarte ieftin. Altii m-au certat ca stric piata. E evident vina mea deoarece nu stiu sa ma impun atunci cand vine vorba de pretul muncii pe care o fac.

Am inceput sa lucrez la asta :) dar in aceasta postare nu e vorba de mine, ci de acei clienti care cred ca fotografia inseamna doar apasarea unui buton. Nu, e mai mult de atat si am sa va spun ce implica fotografierea unui eveniment de doar doua ore, sa zicem o prezentare de moda:

- pregatire aparatura, curatare obiective

- deplasare la fata locului – taxi, transport in comun sau masina personala in cazul celor care beneficiaza de una

- timp petrecut la eveniment, cautat unghiuri, lumina buna, atentie sporita asupra subiectului

- cadre de detaliu, cu invitatii etc.

- timp petrecut la birou cu selectia pozelor, editarea, retusarea lor (acest lucru ia cel mai mult timp)

- printarea unui numar de fotografii atunci cand clientul cere asta plus inscriptionarea setului de poze pe DVD/DVD-uri

Am descris in mare munca unui fotograf in ce priveste un eveniment de doar doua ore. Dar sa nu mai vorbim de unul care necesita o zi intreaga sau atunci cand vine vorba de un turneu sportiv de mai multe zile.

Sa ramanem insa la exemplul nostru, prezentarea de moda. Un client m-a contactat si mi-a spus ca bugetul pe care il are pentru fotografii e de 100 de lei. Pe piata, fotografierea unui asemenea eveniment se masoara in zeci de euro. Nu vreau sa ma imbogatesc, nici macar sa imi iau obiective noi din banii castigati (da, dragi clienti, fotografii investesc mereu in aparatura, mai ales in obiective, care sunt al naibii de scumpe), vreau insa doar ca munca sa imi fie/sa ne fie respectata. Iar daca aceasta munca pe care v-am descris-o in linii mari nu merita mai mult de 100 de lei, atunci apucati-va voi de fotografie.

Pacat ca o pasiune, pentru multi devenita arta, e tratata aproape cu dispret – si pana la urma e un serviciu – precum e tratata si cultura in tara noastra. Dragilor, fotografii romani se vand foarte ieftin, dar nu pentru ca nu ar fi piata pentru toti – din fericire nu se acopera nici 20% din ea din cate am citit – ci din cauza ipocriziei clientilor, care nu inteleg ca fotografia e un serviciu mult mai nobil decat cateringul, distributia, taximetria, reparatiile auto sau oricare altul va mai trece prin cap.

E interesant cum multi oameni, insa, atunci cand iti vad lucrarile intr-o expozitie se indragostesc de ele si ar da orice pentru a fi protagonisti, insa nu ar plati pentru asta. E la fel ca si cu muzica sau filmele piratate. Toti fac asta nu pentru ca nu ar avea bani sa cumpere, ci pentru ca mentalitatea le induce ideea ca arta trebuie sa fie gratis, in schimb stiu sa arunce cu bani pe iPhone-uri, ecrane plate, jenti late la masini si bauturi scumpe.

Un client adevarat nu va intreba niciodata “cat costa” ci va afirma “vreau si eu, imi place cum lucrezi” si cu siguranta vom putea vorbi mai apoi si va intelege si el perfect ce inseamna costurile si remunerarea unui serviciu.

PS: Daca am lucrat impreuna, mult respect, daca vom lucra impreuna, ia aminte de cele de mai sus si acceseaza-mi portofoliul. Pe site gasesti si o lista de preturi, mai mult decat decenta :)