TweetRosia Montana Gold Corporation a dus 20 de nume mari din mass-media romaneasca, de la redactori-sefi si pana la directori, in partea opusa a lumii, in Noua Zeelanda, pentru a crea cadrul necesar de consultare si de informare a tuturor celor interesaţi in vederea atingerii unui obiectiv comun: reflectarea obiectiva si documentata a impactului economic, social, de mediu si de patrimoniu al minei de la Rosia Montana.

Un ziar sau o televiziune care se respecta, insa, daca are nevoie de un reportaj de acolo isi trimite proprii oameni pe propria cheltuiala. Sa nu credeti ca cei de la National Geographic sunt platiti de diverse corporatii din lume atunci cand realizeaza celebrele materiale care fura ochii oricui, de fiecare data. Insa in Romania, asta inseamna presa a la National Geographic.

Ioana Avădani, director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent, a spus pentru Adevarul că la marile ziare din străinătate deplasările se fac numai pe banii redacţiei. „Dacă ne uităm în codurile de conduită ale unor ziare serioase ca «NY Times» sau «The Guardian», răspunsul este evident: niciun responsabil editorial nu pleacă în deplasare decât pe banii redacţiei. Şi nu numai în Noua Zeelandă, ci şi la Făurei. Chiar dacă nu este o condiţionare directă, suspiciunea există”, a explicat Avădani.

Numele celor care au acceptat le gasiti pe diverse siteuri, nu merita sa apara aici. Am fost foarte dezamagit sa vad ca si numele unui director de ziar din Cluj-Napoca este pe acea lista. Recunosc, am fost pana acum scarbit de presa din tara asta de foarte multe ori, insa niciodata atat de tare ca si acum…

As face un scurt exercitiu de imaginatie: Daca niste directorasi din mass-media au acceptat mita de 10.000 de euro pentru a face reportaje despre “adevarata” fata a RMGC, cat de greu credeti ca le va fi guvernantilor nostri sa accepte sume pentru a vinde acel colt din Muntii Apuseni?

Mi-a placut mult ce a zis CTP pentru Adevarul:

„Orice jurnalist care este luat de o firmă care are un interes declarat şi controversat de ani de zile nu are ce căuta într-o astfel de excursie. Este nonetică plecarea lor în excursie pentru că ea este plătită şi nu poate să asigure obiectivitatea jurnalistului. Un bilet de avion până în Noua Zeelandă costă o avere”, a declarat Cristian Tudor Popescu.

El a ţinut să menţioneze că situaţia este cu atât mai gravă cu cât RMGC a invitat şefi din presă. „Din moment ce cheamă un şef, reprezentanţii firmei vor să creeze un curent de opinie în interiorul mediului respectiv – televiziune sau ziar. Este mai grav decât (să cheme, n.r.) un simplu jurnalist care poate să facă un reportaj şi atât”, a mai spus jurnalistul.

Ati accepta un asemenea cadou, de a pleca sa faceti un “reportaj” in Noua Zeelanda pe banii unei firme care de ani buni se stie ca vrea sa extraga aurul de la Rosia Montana? De ce da, de ce nu?

TweetDincolo de faptul ca pe Facebook si pe Twitter, caci despre asta voi vorbi, se afla toti prietenii mei, dar si alti cunoscuti din mediul virtual cu care interactionez, mediile sociale au reusit sa-mi influenteze viata in doua feluri: pe plan personal, datorita faptului ca am inceput sa comunic mai mult si pe plan profesional.

Cum pe plan profesional?

Unele voci sustin – si nu stiu de ce sunt atat de curioase ce fac eu cu viata mea :) – ca “pierd” toata ziua pe Facebook ori ca stau pe Twitter. In primul rand “stau” aici deoarece sunt mai mereu la birou, iar cele doua instrumente pentru mine au devenit o prima sursa de informatie. Nu doar prima, ci si cea mai rapida.

In ultima jumatate de an am realizat mai multe materiale in ziar inspirate sau “venite” din social media decat, sa zicem, articole realizate in domeniul administratiei locale. Cateva exemple: Internetul revitalizeaza patriotismul romanilor sau chiar cel de astazi, cu studentul clujean care pune pe Youtube smecherii din trafic. Va asigur, insa, ca au mai fost multe :)

De asemenea, social media e foarte utila in cazuri de forta majora, gen inundatii sau cutremure. Cand au avut loc inundatiile in Huedin, luna trecuta, am realizat un material in editia online a Adevarul al carui intreg continut a venit din social media (Facebook, Twitter, Youtube), cu exceptia declaratiilor autoritatilor. Ei, iata, nici nu a mai trebuit sa ne udam la picioare! (Nu renunt in totalitate la presa traditionala si de calitate – normal ar fi trebuit sa fim acolo – insa de aceasta data, din cauza unor probleme logistice nu ne-am putut deplasa pana in orasul amintit).

Dincolo de toate acestea, in alcatuirea agendei cu evenimentele care au loc in oras am renuntat sa mai utilizez site-uri precum 24Fun sau Zile si Nopti. Aflu totul, ba chiar un numar mai mare de evenimente, la sectiunea Events de pe Facebook. Stati linistiti, daca cineva organizeaza un eveniment in oras, il veti gasi cu siguranta acolo.

Tocmai din aceste motive, editia de Transilvania a cotidianului Adevarul e prezenta in social media de mai bine de un an. Am creat un fan page al Adevarul Cluj pe Facebook, unde pot fi citite zilnic cele mai proaspete stiri, iar pe Twitter ne stiti cu siguranta cu totii :) Trebuie sa ma laud ca am fost primii din presa ardeleana care au transmis de la un eveniment (TIFF 2009) live text pe Twitter.

Dar pe plan personal?

Folosesc Twitter pentru comunicare, iar Facebook pentru promovare, deci nu, nu stau toata ziua cu ochii atintiti pe ce mai fac prietenii. Sa va explic…

In primul rand, vei deveni o persoana frustranta si incet incet neinteresanta daca pe siteurile de sociale postezi mereu linkuri, unul dupa altul, cu noile postari de pe blogul tau. Din acest motiv e nevoie sa “colorezi” putin viata celor care te urmaresc: urci poze, postezi o piesa, dai share la un articol interesant etc. E profilul personal, iar lumea vrea sa te cunoasca in primul rand pe tine, apoi ceea ce faci (sunt convins ca multi din lista de prieteni de pe Facebook nici nu se incumeta sa vada ce scriu pe blog).

Dar cum ma promovez? Sa iau exemplul ziarului Adevarul. Cotidianul national e produsul de baza al trustului, iar editiile locale Adevarul de Seara consolideaza pozitia pe piata a nationalului. Practic, ziarele mici promoveaza ziarul mare.

Gandeste-te la acest exemplu si considera ca blogul meu e produsul de baza. Mediile sociale reprezinta doar unealta cea mai utila de a aduce utilizatorii de internet pe blog, dar si de a duce vorba mai departe – a promova o postare noua sau o fotografie noua (dupa cum stiti am si fotoblog). Inainte se dadeau mass-uri pe Yahoo! Messenger, in ziua de azi se da share pe Facebook si Twitter :) In new media, totul se bazeaza pe linkuri.

In jumatate de an am reusit ceea ce mi-am propus si anume cresterea traficului pe blog cu ajutorul social media. Cel mai important referrer web al blogului meu acum: Facebook.

Asadar, va astept sa ma urmariti pe Twitter si sa-mi dati add pe Facebook :)

Tu din ce motiv folosesti social media?

TweetDoua decenii de speranta, 20 de ani in care am crescut pentru a intelege mai bine “De ce?”, dar mai ales “Pentru ce?”. Doua secole in care am gustat si “Ion”, si “Miorita”, si povestile bunicilor despre comunism, si variantele mass-mediei despre ce si cum a fost.

Studiu IRES: Ceausescu ar fi votat de 41% dintre romani daca ar candida la presedintie

De doua ori cate zece ani in care visam sa ne regasim, sa descoperim adevaratele valori, sa credem in ei/ele, dar mai ales in noi. S-a scurs o viata de caine (la propriu), iar noi, romanii, nu am reusit sa trecem peste nostalgiile trecutului, sa credem ca nu exista fantome si ca oricat ar fi realitatea de cruda, nu putem calatori in timp pentru a schimba ceva.

Am crescut manipulati de Ion Iliescu, ne-am scaldat in saracie crezandu-ne bogati, ne-am vazut buricul Pamantului in vremea lui Tariceanu, dupa care am injurat guvernul Boc pentru ce avea sa vina. Si a venit. Am crescut injurand: la colturi, in fata televizorului, pe bancile scolii, in anturajul cunoscutilor. Am trait cu astea si ne alimentam ura cu regrete, sperante desarte si dorinte stupide.

Ne-am ales fiecare presedinte, ori de cate ori eram chemati/ademeniti/mituiti la vot. O zi credeai, cinci ani injurai. Ne-o faceam cu mana noastra deseori si refuzam sa credem ca vina e a noastra. Ne-am vandut tara, ne-am amanetat copiii. Cu totii o faceam.

Azi, dupa 20 de ani traiti in Romania postdecembrista, o viata de caine, regretam ca ne-am alungat si imspuscat conducatorul. Daca ne-am putea alege maine presedintele si Ceausescu ar trai, am pune stampila pe buletin fara regrete.

Privim cu drag in urma si tanjim la ce am pierdut, am devenit niste machete. Nu ma mai regasesc aici. Plec in 5 minute…

TweetMajorarea TVA de la 19% la 24% va face ca preţurile la toate produsele şi serviciile să explodeze de la 1 iulie, adică în mai puţin de o săptămână. Este de aşteptat ca această creştere să depăşească procentul de 5%. Aşadar:

Reduceţi pe cât posibil consumul la lumină şi telefon

Renunţaţi pentru o perioadă la îmbunătăţirea garderobei

Dacă totuşi nu vreţi să reduceţi cheltuielile cu îmbrăcămintea sau încălţămintea, atunci cumpăraţi produse din second-handuri

Amânaţi vacanţele. Dar, dacă nu vă puteţi închipui o vară fără o călătorie, atunci urmăriţi ofertele last minute, la preţuri mult mai accesibile

Consumaţi mai multe legume şi fructe, care în această perioadă pot fi achiziţionate la preţuri mai mici decât în lunile de iarnă. De regulă, în pieţe, aceste produse sunt mai ieftine decât în supermarket

Urmăriţi promoţiile la produsele de curăţat şi de îngrijire corporală

Cu economiile făcute, PLECAŢI din ţara lui Papură Vodă!

Tweet

Foto: www.boston.com/bigpicture

Argentina, 2001. Timp de 20 de ani, companiile nationale majore au fost vandute cu mult sub valoarea lor reala unor corporatii straine. Castigurile din privatizari au fost deturnate in buzunarele oficialilor corupti.

Noua legislatie a muncii elimina drepturile angajatilor. Malnutritia atinge cote alarmante, milioane de oameni sunt someri si se afunda in saracie, iar economiile lor au disparut odata cu falimentul sistemului bancar autohton. Politicile economice sunt dictate de FMI, iar corporatocratia pune stapanire pe una dintre fostele tari prospere a Americii de Sud.

Romania, 2010. Timp de 20 de ani, Romania s-a vandut. Ca painea calda. Noi ii spunem privatizare. In urma cu un an, tara s-a indatorat FMI, care si-a instaurat politicile economice in Guvern. Pensiile, salariile, modificarile financiare si tot ce misca in tara asta are loc doar cu acordul Fondului. Seamana cu modelul de mai sus? Iata ce relatau guvernantii luna trecuta: (more…)

TweetPreturile sunt modificate dupa cum dicteaza FMI, iar rectificarile bugetare au loc dupa intalnirile strategice cu cei de la FMI, sub jugul carora suntem. Pe de alta parte, Romania plateste inca datoriile pentru aderarea la NATO prin cumpararea unor rable de avioane F16 de la americani, cu miliarde multe, in plina criza. Pana la sfarsitul anului trecut, am platit alte miliarde Bechtelului pentru o talpa de autostrada.

Nu mai e nimic de spus. Scapa cine poate.

Tweet

Foto: Sebi Olar

Stiti prea bine cu totii de cate lucruri si facilitati se bucura orasul nostru. Avem, printre altele, mall-uri, parcuri (chiar daca sunt putine), lacuri, cinematografe, fantani arteziene prea colorate, sali culturale, sali de sport, stadioane, bazine si chiar o faleza.

Nu avem, insa, multe alte lucruri, mai simple si mai marunte, ori care necesita investitii masive. Nu avem o linie de tramvai moderna, nu avem o Filarmonica, piste pentru biciclete, carnavaluri, spectacole stradale, calesti trase de cai si multe altele.

Va propun un exercitiu de imaginatie si va invit sa comentati ce v-ati dori sa avem in Cluj-Napoca. Amintiti-va orasele europene pe care le-ati vazut, povestile spuse de prieteni/parinti/bunici sau filmele pe care le-ati urmarit.

In ce ati investi daca ati fi primar? Ce ne lipseste, de ce am avea nevoie si ce v-ar incanta sa intalniti pe strazile orasului? Ce nu gasim in Cluj-Napoca? (raspundeti prin intermediul rubricii de comentarii de mai jos)

TweetIntr-o perioada in care presa scrisa si mass-media in general a devenit animatorul principal in fata unui popor de clowni, iar jurnalistii s-au transformat, pe de o parte, in evanghelisti, iar pe de alta parte in sclavi, cred ca a sosit momentul sa ne intrebam si sa ne imaginam cum arata viitorul.

Presa se scalda intr-o criza poate mai fierbinte decat cea in care inoata piata imobiliara, iar mogulii si directorii de ziare, redactorii-sefi, editorialistii si toti jurnalistii au inceput sa-si dea cu parerea inca de anul trecut, pe tema migrarii actualului content print catre online (nu putem vorbi inca de inchiderea ziarelor cu totul si mutarea acestora in intregime in online).

Nimeni nu s-a intrebat, insa, cum arata jurnalistul viitorului? Reporterul, editorialistul, sclavul, evanghelistul prezentului. Ce va trebui sa faca el, ce cunostinte va trebui sa aiba? Cu siguranta se va face presa la un alt nivel, insa cum ar trebui sa ne inarmam? Evident ca nu va mai fi de ajuns o lectie de gramatica normativa la o facultate al carui unic scop este profitul, dar nici o “practica” de doua saptamani la un ziar local cu acelasi scop, culmea, ca al facultatii.

Iata profilul jurnalistului viitorului (more…)