“Incearca nu sa fii un om de succes, ci un om de valoare”, este unul din celebrele citate rostite de Albert Einstein. Mi l-am amintit in urma cu doua zile, cand mi-am pus intrebarea care sunt cei mai valorosi oameni ai ultimului deceniu din Cluj-Napoca? I-am enumerat in gand, moment in care mi-am dat seama ca nici jumatate dintre acestia nu sunt clujeni.

Am facut imediat legatura cu o dezbatere incinsa pe bloguri (de anul trecut mi se pare) cand un grup de tineri au inceput sa posteze si sa comenteze referitor la acei “clujeni wannabe”, intrebandu-se ce te face clujean si ce anume iti da dreptul sa fii clujean dupa ce ai venit in capitala Ardealului, in special, pentru studii, iar apoi ai ramas pentru a-ti continua viata.

Intr-un fel clujenii de pe bloguri erau frustrati de faptul ca acei “clujeni wannabe” le-ar fura intr-un fel orasul, locurile de munca si altele. Nu comentez ce au facut pentru oras acele persoane care au postat si au comentat pe bloguri, dar imi permit sa comentez – pe categorii si cu argumente – ce au facut acei romani care au “migrat” in Cluj din alte judete. Am impartit “topul” pe principalele domenii:

• Advertising – Mihaela Rus (Vitrina) – Cluj – CEO al celei mai prestigioase agentii de publicitate din afara Bucurestiului;
• Antreprenoriat – Stefan Teisanu (Targul de Cariere) – Botosani – tanar, naiv, nebun, plin de energie, prietenos, organizat, atent, Stefan este cel mai activ antreprenor de pe plan local pe care l-am cunoscut. Putini stiu ca alaturi de un amic au reusit sa obtina 1 milion de euro de la UE pentru organizarea Targului de Cariere, in mai multe orase din tara;
• Arhitectura – Serban Tiganas (birou de proiectare DICO si Tiganas) – Cluj – presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania, arhitectul care a realizat proiectul noului stadion al orasului, Cluj Arena;
• Avocatura – Gheorghita Mateut – Arad – Hayssam, Patriciu, Bica, Apostu sunt doar cateva din numele “grele” din portofoliul celui mai renumit avocat de pe Somes. E poate singurul, sau cel putin primul avocat din afara Capitalei care a reusit sa se impuna fara a face parte din Baroul Bucuresti;
• Finante/Banci - Horia Ciorcila (BT) – Cluj – fondator si presedintele Consiliului de Administratie al Bancii Transilvania, una din cele mai importante banci din tara, fondata in Cluj-Napoca;
• Constructii - Ioan Aschilean (ACI Cluj) – Cluj – firma condusa de el a ridicat jumatate din constructiile de pe malul Somesului din ultimii 15 ani;
• Cultura – Tompa Gabor (Teatrul Maghiar) - Targu-Mures - cel mai apreciat om de cultura din Cluj-Napoca la nivel national si international; Tudor Giurgiu (TIFF) – Cluj – regizor, presedintele Festivalului International de Film Transilvania;
• Medicina – Mircea Barsan (Institutul Inimii) - Bucuresti – i se spune “doctorul anti-spaga“. A condus Institutul Inimii din Cluj si a locuit intr-o garsoniera improvizata, in cadrul aceleiasi unitati medicale;
• ONG/Asociatii – Milena Pruna (Autism Transilvania) – Cluj – pentru unii femeia care a ajutat zeci de suflete afectate de autism la nivel national, pentru multi eroina;
• Online - Sergiu Biris (Trilulilu) - Cluj – cel mai vizitat site web din Romania;
• Invatamant – Andrei Marga (UBB) – Bucuresti – rector, ministru, rector. Oare cine n-a auzit de el?
• Presa – Mihnea Maruta (fost redactor-sef Clujeanul si Cotidianul, actual redactor-sef Ora de Cluj) - Cluj – profesionist, calm, profesionist. Si iar profesionist;
• PR - Renate Roca (PR & More) – Cluj –  ”singura tipa din Transilvania care se poate numi specialista/profesionista in PR” (Liviu Alexa);
• Religie – Bartolomeu Anania (arhiepiscop. d. ianuarie 2011) – Valcea – povestea unui mare preot;
• Sociologie - Vasile Dancu (IRES) – Bistrita-Nasaud – sociologul si nu politicianul, un om exceptional, profesionist, scriitor;
• Politica – Emil Boc (primar,premier) – Cluj – contestat sau nu, a readus Clujul in centrul atentiei la nivel national si international;
• Turism -Lucia Morariu (Eximtur) – Timisoara – a cladit cea mai de succes agentie de turism din tara, cu sediul la Cluj-Napoca.

Observatie: am renuntat la categoria sport in acest “top” deoarece ar fi prea multe nume de insirat, insa va puteti alege voi valorile sportive :)

Topul este, evident, unul subiectiv, insa din experienta acumulata timp de patru ani in presa si dupa ce am avut ocazia de a-i cunoaste pe toti, motiv pentru care am incercat sa aleg acesti oameni in functie de valoarea lor, adica motivele sa fie cat mai obiective.

Care e topul vostru sau ce ati schimba in cel de fata?

Incepusem, saptamana trecuta, un proiect foto prin intermediul caruia mi-am propus sa ajut un prieten bun sa decoreze un tavan din localul sau. A fost o provocare pentru mine, dar am simtit ca acum e momentul sa fac ceva diferit in domeniul fotografiei, pe langa shootinguri si altele. Funky Faces este un proiect foto in premiera in Cluj-Napoca, cuprinde 122 de portrete close-up, alb-negru, listate pe A3-uri, care la finalul acestei saptamani vor decora tavanul unuia din cele mai prietenoase localuri de pe strada Piezisa, Funky Bar. Un proiect SimpleFOTO si ALTFELmedia, sustinut de Funky Bar si multi, multi oameni prietenosi.

Iar cand spun prietenosi ma refer nu doar la clientii localului, care au acceptat cu zambetul pe buze sa stea in spatele softboxurilor pentru un portret, ci si la cei care si-au rapit cateva minute din timpul lor pentru a urca pe Piezisa sa faca asta. Multumesc, de asemenea, zecilor care si-au pus portretul realizat ca poza de profil pe Facebook, unde au fost postate toate fotografiile intr-un singur album, iar toti cei pozati au primit tag-uri, proiectul ajungand astfel sa fie facut cunoscut unei mari mase de oameni. Intr-o seara, iesit din Funky  sa vorbesc la telefon, aud doua fete pe strada in momentul in care au trecut prin fata localului: Ce zici, intram aici sa ne facem o poza? Am zambit si mi-am dat seama ca ceea ce faceam noi inauntru nu era cunoscut doar unui mic numar de oameni :)

O persoana draga mi-a facut si o scurta descriere a proiectului si a ideii, pe care o puteti citi mai jos. De asemenea, avem si un mic filmulet de prezentare, cel final urmand a fi publicat indata ce vom lipi toate pozele pe tavan si il vom inaugura asa cum se cuvine. Va astept pe toti sambata la Funky Bar, la ora 16.00, pentru “vernisaj”, iar seara de la 21.00 la un party cu lume buna. Invitatie oficiala, RSVP :)

Mi-am dat seama că pentru a înțelege oamenii e nevoie să-i iubești înainte. A iubi oamenii cu toate minunile din ei nu-i ușor, dar nici imposibil. Am aflat însă că acest lucru este posibil și prin arta fotografiei.

Un spirit de artist poate să tranforme interiorul unui om într-o adevărată operă de artă pentru că vede acea frumusețe pe care ceilalți oameni nu o mai percep. Prinși în plasa lumii cotidiene, oamenii au uitat să fie frumoși, au uitat câtă lumină emană fața lor atunci când iubesc și când se iubesc pe ei înșiși. A-ți păstra naturalețea într-o lume din ce în ce mai artificială a devenit o adevărată provocare, deși nu ai nimic de făcut decât să fii… tu însuți.

Din fericire există încă oameni care, prin ceea ce fac le amintesc celorlalți că într-adevăr frumusețea vine dinăuntrul lor și că naturalețea n-a murit, trebuie doar adusă la lumină. Fotografiile de mai sus nu sunt decât o dovadă a acestui lucru, o oglindă a frumosului din fiecare, fețe a căror expresivitate trece dincolo de ceea ce se vede cu ochiul liber.

Mulțumim, Radu Neag, că ne-ai amintit să privim cu mai mult drag oamenii și mai ales, să fim mai îngăduitori cu noi înșine.

Multumesc, Adela Moldovan, pentru cuvintele frumoase. Si tot de la ea, un pasaj dintr-un film care poate descrie intr-o oarecare masura proiectul foto:

Vestea ca Steve Jobs, fondatorul Apple, a incetat din viata m-a facut sa-mi dau seama ca trebuie sa traim fiecare clipa, deoarece timpul trece repede pe langa noi indiferent de cine suntem si cate reusim sa facem.

Un om simplu, cu salariu de 1 dolar in cadrul companiei producatoare de “i”-gadgeturi. L-am apreciat nu doar pentru ca a fost un bun manager ori una din acele persoane care a revolutionat piata IT, ci pentru ca a fost un om deosebit, a schimbat perceptii, atitudini, a fost un adevarat mentor pentru angajati, apropiati si, de ce nu, pentru intreaga planeta.

A lasat in urma creativitate, oameni care gandesc si vad lumea altfel, precum obisnuia el sa o faca. Dovada vie o reprezinta imaginea creata de un tanar de 19 ani din Hong Kong, prin modificarea logo-ului Apple. Aceasta a fost realizata in august, insa abia acum, la moartea CEO-ului a inceput sa circule pe internet, inconjurand globul: muscatura din cunoscutul mar care a devenit logoul companiei a fost inlocuita cu fata lui Steve Jobs.

Creatia tanarului Jonathan Mak Long, dar si celelalte pe care le-am gasit pe internet astazi l-ar face pana si pe Steve Jobs sa zambeasca, de acolo de unde este. Deoarece omenirea va continua sa evolueze mereu prin creativitate, viziune si optimism. (Cititi povestea de viata a fondatorului celei mai mari companii din lume)

“Three apples changed the world forever. The first one seduced Eve. The second one fell on Newton. The third was offered to the world by Steve Jobs”. Multumesc, Steve.

Visam la un concediu superb, dar a fost o vacanta cum nu ne-am inchipuit. Escapada in Grecia, de saptamana trecuta, mi-a schimbat nu numai modul de a privi si a trata viata, ci m-a facut sa apreciez si mai mult oamenii din jur. Am invatat sa fiu mai bun, am invatat sa iau decizii si, cel mai important, am invatat ca viata depinde de luarea unor decizii.

Voi scrie insa despre nebunia pe care am trait-o in tara alb-albastra, iar despre viata, prieteni si alegeri ma voi ocupa personal :)

Greece Summer Trip – episod pilot

Plecarea a vut loc vineri noaptea. Am calatorit prin Sibiu – Valea Oltului – Ramnicu Valcea – Craiova – Bechet (de unde am luat feribotul peste Dunare) – Bulgaria (o tara parca tot mai tare uitata de lume) – Grecia. Deoarece sambata era aproape seara cand am ajuns si eram aproape de Halkidiki, ne-am hotarat sa ramanem peste noapte aici. Am mers intr-o statiune din apropiere, unde prima data am sarit in mare :) apoi am inceput sa cautam cazare. Doar jumatate dintre noi au gasit, intr-o vila, iar noi am dormit in cort pe plaja.

Nu va puteti imagina (cei care nu ati facut-o) cum e sa dormi pe plaja in cort, pe sunetul facut de valurile care se sparg de tarm, acompaniat de sunetul greierilor. A fost una din cele mai superbe experiente traite in Grecia. Cortul il instalam in cinci minute, in timp ce stateam cu totii la o bere, noaptea, pe plaja. Dormeam neacoperiti, temperatura peste noapte era perfecta, iar dimineata nu te trezeai inainte de 9.00, cand intr-adevar incepea sa fie prea cald. Cortul, unul numai perfect de vara, cu gaurele, permitea aerului sarat sa patrunda inauntru si sa adormi nu doar pe un fundal sonor minunat, ci si pe unul olfactiv. Iar noaptea, noaptea era superba, puteai privi toate stelele, mult prea multe pentru a calma fiorii care-mi treceau prin fiecare nerv.

Duminica am pornit catre vestul Greciei, portul Igoumenitsa, de unde urma sa luam feribotul catre insula Paxos. Am ramas impresionat (inca o data) de infrastructura rutiera a grecilor. Autostrada spre vest trece, cred, prin cel putin 15 tuneluri. La iesirea din ultimul dai ochii cu marea. Ti se taie respiratia. Iti vine sa te dezbraci si sa te arunci in mirajul racoros si albastru…

A trecut ziua repede, feribot avand abia dupamasa. Ne-am imbarcat, am parcat masinile pe punte si apoi, vreme de aproape doua ore, am admirat marea larga, a carei culoare se pierdea la orizont. In dreapta de insula Corfu rasarea insula Paxos. Am ajuns exact la apus. Am facut turul insulei si deja se intunecase.

Nu aveam niciun plan, nu stiam unde mergem (am vazut doar doua poze pe internet cu insula), nu stiam ce vom face, insa cel mai important lucru e ca toti vroiam asta, sa exploram, sa ne bucuram, sa traim clipe neprevazute, necunoscute.

Am inceput sa cautam cazare, iar pentru ca nu am gasit am pus iar corturile pe o plaja din estul insulei (spre bucuria mea). Am povestit toata noaptea, am ras si am facut baie la lumina stelelor, pana in momentul in care o romanca, una din singurele de pe insula, a oprit vazand numerele de inmatriculare ale masinilor si, povestind, ne-a spus ca pe insula nu exista nicio plaja, iar lumea incepuse sa fie deja iritata…

Probabil se referea la plaje de nisip, deoarece a doua zi, luni, ni s-a parut ca vedem paradisul. Turul insulei pe lumina a fost fenomenal. Plaje de pietris alb, apa albastra precum in vederile de la tarabe, stanci, oameni zambitori, era de vis. Intre timp am gasit si cazare – am stat in doua case cu 20 de euro pe noapte de persoana timp de trei nopti.

Au urmat, apoi, poate cele mai frumoase zile din viata fiecaruia dintre noi. Noi, baietii, ne doriseram stanci de pe care sa sarim inca din momentul in care povesteam de Grecia. Am gasit, in vestul insulei: stanci de 6 metri, stanci de 10 metri, stanci de 12 metri. Am sarit ca niste copii nebuni, pana si fetele au facut-o, am facut scufundari pe sub arcuri pietroase si am inotat cu pestii. La pranz ne-am intors din salbaticia formata din roci si am admirat portul Lakka, o laguna albastra a barcilor.

N-au lipsit nici scuterele. Am inchiriat doua buburuze, cu care am facut turul insulei noaptea si partial ziua. N-as putea descrie in cuvinte nici aceasta experienta, practic dimineata te urci pe doua roti, accelerezi si explorezi necunoscutul. Nu exista politie, nu exista cocalari in trafic, nu exista claxoane.

Aproape de finalul tripului nostru am urcat pe o barca de pasageri si am navigat catre o insula mai pica, denumita Antipaxos, renumita pentru nisipurile sale de aur si culoarea si mai albastra a apei – plajele sunt incluse in top 10 al celor mai frumoase din Europa. Baie, soare, in fata marea, in spate muntii, o zi superba, incheiata in acelasi ritm: corturi pe plaja si foc de tabara.

Dimineata, la usa cortului aud vorbindu-se in italiana. Erau doi soti, care si-au lasat yachtul in laguna si coborasera pe plaja pentru a merge la una din tavernele din apropiere sa manance. La intoarcere ne-au invitat pe yacht pentru a ne servi cu apa, deoarece ni se terminase. Nu o sa credeti, dar am dat de niste oameni iesiti din comun, de o omenie neintalnita: am navigat cu ei toata ziua, am gatit si am baut pana in zori, ne-am imprietenit iar seara am iesit la o cina, unde ne-au promis ca vor vizita Cluj-Napoca. Mai mult, a doua zi, la plecarea noastra, au venit in port pentru a ne face cu mana. Speechless. Va invit sa cititi intreaga poveste traita alaturi de ei, e scoasa parca dintr-un film sau o carte

Credeam ca vacanta noastra e incheiata, zambeam fericiti dupa toata nebunia de o saptamana, dupa intamplarea cu italienii, insa nu a fost deloc asa. Pe strazile Gaios-ului, portul insulei Paxos, in ultima noapte Catalin, unul din cei mai buni prieteni, i-a cerut Oanei, iubita sa, sa isi petreaca viata alaturi de el. Nu stiu exact momentul in care s-a intamplat, nici locul, nici cuvintele sale, insa stiu doar ca Oana mi-a aratat imediat inelul si parca timpul se oprise. Ce saptamana, ce vacanta, ce oameni, ce experiente!

Am trait altfel. Ne-am dat seama ca ne bucuram de fiecare clipa, ca totul e mai frumos atunci cand nu iti faci planuri si am promis ca nu ne vom schimba niciodata. Nu vom fi cocalari, nu vom fi ciobani fata de altii, nu vom fi niciodata indiferenti, mincinosi sau superficiali. Vom merge inainte cu zambetul pe buze, vom lua viata de coarne si o vom scutura de toate frumusetile pe care ni le poate oferi. Suntem optimisti si emanam optimism. Iar pentru ca am filmat totul si Trilulilu.ro a imbratisat ideea, ne-a oferit sansa de a difuza pe site-ul lor, cel mai vizitat din Romania, un serial compus din 8 episoade. Pilotul a fost lansat si probabil l-ati vazut mai sus, iar urmatoarele episoade vor sosi ulterior (stati linistiti, o sa aflati cu totii de ele). Aveam nevoie si de un nume, astfel incat eu, impreuna cu Andi, nu am stat prea mult pe ganduri si am infiintat noua noastra pagina (va invitam sa ii dati like - tot aici vor putea fi urmarite productiile noastre), sub tutela careia vor rula toate proiectele noastre. Credeti-ne, vor fi multe, din ce in ce mai entuziaste. Ce nume am ales? A fost mai simplu decat pare: ALTFEL.

Tu, cel care ai citit pana aici, cu siguranta nu esti departe de felul nostru de a fi. Poate ai fi vrut sa fii cu noi, acolo, in calatoria vietii noastre. Dar nu-i nimic, vor mai fi. Scrie-ne si data viitoare vom fi mai multi. Deoarece ne place sa avem in jur oameni deosebiti, persoane altfel.

Viata e frumoasa. Nu, nu e un cliseu, daca intr-adevar asa suna pentru tine inseamna ca gandesti prea mult. Nu o mai face. Traieste, bucura-te, ia decizii, zambeste.

PS: Multumesc Tudor Cutus si Calin Biris pentru ajutorul acordat, Trilulilu, Smailo pentru ca a fost partenerul nostru in excursie, oferindu-ne doua GPS-uri de ultima generatie si, nu in ultimul rand, celor alaturi de care m-am bucurat in aceasta vacanta minunata: Andi, Catalin, Croco, Anca, Oana, Mihaela, Alina.

Lucrurile se intampla pentru ca trebuie sa se intample, imi spunea cineva in urma cu nu foarte mult timp. Saptamana trecuta, in Grecia fiind, mie si prietenilor cu care eram ni s-a intamplat ceva incredibil, de nedescris, care pe mine cel putin m-a marcat enorm. Nu, nu e un basm, e o poveste reala.

Am luat parte la vacanta vietii mele, cu cei mai frumosi oameni, pe una din cele mai frumoase insule din Grecia, Paxos (pe coasta de vest). In penultima zi a aventurii, ne-am imbarcat pe un taxiboat si am coborat pe o alta insula din apropiere, Antipaxos. Spre seara am pus corturile si am facut un mic foc in jurul caruia ne-am adunat cu totii la povesti si uitat la stele. Nu a trecut mult timp pana ce pe langa noi au inceput sa treaca mai multi italieni care poposeau in laguna cu yachturile. Mergeau sa ia cina la taverna de langa plaja, ne-au salutat respectuos, dupa care seara s-a terminat in liniste.

A doua zi nu aveam niciun plan. Urma sa ne intoarcem pe insula de pe care am plecat, fiindca nu mai aveam nici apa. Intre timp, unul din italienii care ne-au salutat in acea seara a revenit pe plaja de pe yacht si ne-a invitat pe barca lor, sa ne dea apa si o sticla de vin. Initial au mers doar doi dintre noi, insa mai apoi am fost invitati cu totii. Am ales sa mergem. Ne-au servit cu fructe, cu apa, cu suc, ne-au intrebat ce facem, de unde venim si au ramas impresionati ca am pornit in vacanta fara niciun plan.

Mai jos, toata trupa pe yachtul lui Matheo, alaturi de Gabriela

Matheo, capitanul si proprietarul yachtului denumit “Alba”, care vine de la numele mamei sale, “Miralba”, un italian de circa 50 de ani, navigheaza de jumatate de viata si e un spirit liber. Calatoreste de cativa ani cu Gabriela, iar impreuna fac cuplul perfect, desi nu sunt casatoriti.

Dupa o ora petrecuta in laguna, Gabriela ne-a invitat sa ducem bagajele noastre ramase de pe plaja pe yacht, urmand ca apoi sa navigam pana pe insula de unde venisem, ei avand drum acolo. Am ales sa mergem cu ei.

Am iesit in larg, eram plini de zambete cu totii, mai ales ca niciunul nu visa vreodata sa navigheze pe mare cu o asemenea ambarcatiune. Nu ne venea sa credem. Am oprit langa niste stanci imense, unde am inotat si ne-am scufundat. Matheo ne-a servit cu niste specialitati, as zice: icre de arici de mare, prinsi de el in apropierea stancilor. Dupa circa o ora, a inceput sa gateasca spaghetti. Fara carne, doar paste si un sos facut din rosii, ulei de masline si alte ingrediente care ne-au facut sa visam la acea masa cateva zile dupa.

Am ridicat panzele cu totii, ne-a invatat sa navigam si am plecat spre insula noastra. Cunostea fiecare ambarcatiune, stia la ce ora incepe sa bata vantul, era ca in basmele semnate de Jules Verne.

La asfintit am aruncat ancora. Matheo a scos o sticla de vin rosu, am ciocnit in numele prieteniei care s-a legat intre noi si am privit asfintitul. De nedescris!

I-am invitat seara la o cina, unde ne-am promis ca ne vom revedea, indiferent unde: la Cluj, la Rimini de unde vin ei ori pe mare. A doua zi urma sa plecam. Ne-am luat ramas bun cu greu si inca tot nu ne venea sa credem ce ni s-a intamplat.

In feeria creata, Catalin, unul din cei mai buni prieteni, a cerut-o de sotie pe Oana, prietena sa. Totul s-a intamplat pe o faleza oarecare de pe insula, in lumina unui felinar. Nu mai conta niciun detaliu, dupa o zi ca un basm. A ales sa spuna “Da”. Ne-am bucurat alaturi de ei pana in zori, iar dupa doua are am fugit spre feribot.

Vaporul a parasit insula. In zare, un yacht asemanator cu cel al italienilor dadea tarcoale portului. Erau Matheo si Gabriela, cautandu-ne din priviri. Au trecut prin port sa isi ia ramas bun. Am sarit toti la balustrada vasului, am inceput sa strigam si sa le facem cu mana. Ne-au urmarit cateva minute, dupa care au navigat de-a lungul insulei. Cu siguranta sunt cei mai buni, calzi, sufletisti si prietenosi oameni pe care i-am intalnit vreodata.

As fi regretat enorm daca in acea zi, cand ne-au invitat pe yacht, as fi luat o alta decizie. Am ales sa ne imbarcam, am ales sa calatorim cu ei, desi erau niste necunoscuti si noi eram niste necunoscuti pentru ei.

Dar alegerile pe care le facem ne schimba viata. Si, mai ales, oamenii pe care ii intalnim si oamenii din jurul nostru. Nu cred ca exista o reteta dupa care sa ne ghidam atunci cand alegem sa mergem pe un drum sau pe altul, cred ca totul tine de a face ceea ce simtim pe moment. We all make choices, but in the end, our choices make us.

Cititi totul despre vacanta vietii noastre