Am gasit aici o lista cu “cele mai importante bloguri din Romania”. Site-ul reprezinta un forum romanesc care se adreseaza tuturor romanilor din Romania, Canada sau diaspora. Discutii si dezbateri pe orice tema. Toate televiziunile romanesti cu transmisie online adunate intr-un singur loc. Ma intreb, insa, cine face aceste clasificari si cum pot unii sa decida care sunt cele mai bune bloguri, daca exista asa ceva.

Spun asta deoarece printre cele din lista am gasit si bloguri care vorbesc despre “cum sa faci bani”, “ce prost a fost unu’ azi la scoala” sau “ii spun noapte buna blogului meu”. Deci nu vad nimic BUN in aceste bloguri, mai ales ca unele dintre ele sunt tinute drept PROFIL, de genul Facebook, MySpace sau, de ce nu, Hi5.

A fost inclus si blogul meu in acea lista. Ma intreb de ce. As vrea ca cei care fac aceste clasificari sa vina si cu argumente in care sa arate de ce e blogul meu sau al altuia bun si de ce sunt proaste restul.

Un prieten m-a intrebat ce imi place sa citesc atunci cand navighez pe internet, mai exact, ce blog-uri citesc (ca tot e la moda acest subiect). Tin sa mentionez insa, de la inceput, ca bloggingul a inceput sa devina deja un concept care tinde spre matrimoniale. Sau cel putin asa il vad unele persoane. Nu am sa dau acum exemplu si link-uri, insa am vazut numeroase blog-uri narcisiste, umplute cu poze de genul “asta sunt eu” si comentarii de genul “ce buna esti”. Pacat, mare pacat, deoarece exista numeroase jurnale care chiar merita urmarite, de exemplu cele pe care le urmaresc eu de cateva luni incoace. Este vorba despre blogurile Reuters (Reuters Photographers), unde am citit mai multe lucruri interesante in cateva zile decat in 10 carti intr-un an.

Reuters/blog presupune mai multe jurnale, impartite pe anumite teme, cum ar fi tehnologie, shopping, sport etc. Ce m-a atras pe mine in mod special este blogul foto, unde, pe langa imaginile postate, este descrisa foarte interesant fiecare fotografie. Desi nu practic fotografiatul, ma atrage foarte mult. La fel ca si scrisul, insa parca in fotografiat exista ceva mai special, greu de descris.

Len a creat o aplicatie foarte interesanta, numita Harta blogosferei romanesti. Despre ce e vorba? Este prezentata blogosfera romaneasca prin link-uri, ce legaturi exista intre anumite blog-uri, care unde a comentat, de unde a primit comentariu, cu cine se leaga etc. Mi-a fost greu sa imi gasesc blogul printre atatea, insa am ramas uimit cand am vazut ca aplicatia tine minte de comentariul meu postat pe un anumit site acum o saptamana. Ma bucur ca in blogosfera romaneasca mai exista si oameni inovativi si cu idei demne de admirat.

Poza de mai jos reprezinta un printscreen la aplicatia de pe site-ul sau, iar harta poate fi vizualizata aici. Lista cu blogurile inserate in aplicatie poate fi accesata aici.

In ultimul numar din Dilema Veche, Robert Turcescu anunta ca isi va face blog. Acest lucru se numara printre alte prioritati, cu ajutorul carora isi doreste sa “miste” lucrurile in alt mod. Explicatia vine in urma deciziei de a renunta la colaborarea cu publicatia mai sus amintita, din motiv ca noile prioritati necesita mai mult timp.

Pentru mine, scrierile lui Robert in DV reprezentau o pata de culoare in spatiul presei scrise. Printre zecile de articole pe care le citeam si reciteam, textele sale ma linisteau. E prima data cand o spun, insa nici materialele mele nu au fost adunate intr-un dosar asa cum au fost adunate materialele sale din DV. Am acasa un mic dosar cu toate textele semnate de Turcescu in aceasta publicatie. Stiu ca pare neobisnuit, insa biblioteca mea contine colectii de texte, articole, reportaje si interviuri in loc de romane de dragoste ori politiste.

Mai jos am postat un paragraf din ultimul text scris de RT in Dilema Veche. La revedere Robert, sa ne vedem cu bine. Pe blog.

[...] după decizia mea de a întrerupe şirul eseurilor publicate la rubrica „Alte glasuri, alte păreri“. Prima întrebare e, desigur, de ce. Şi la ea este cel mai greu de răspuns. Să spun că am obosit sau că m-am plictisit nu ţine. Cum se întîmplă însă mai mereu în viaţă, vin momente în care se schimbă ordinea priorităţilor sau apar oportunităţi noi. E şi cazul subsemnatului. Mă pregătesc să deschid un blog, am nevoie de mai mult timp pentru activităţile didactice pe care mi le-am asumat în ultima vreme, plus alte proiecte la care lucrez de ani buni, dar cărora, din lipsă de timp, le-am tot pus amînări sine die. Pe scurt, am nevoie de timp. [...]

offtopic: Poate va intrebati de unde atata admiratie pentru RT. Pe scurt, pot spune ca este persoana care te sprijina atunci cand nu mai ai unde gasi un ajutor. Nu ne-am intalnit decat o data, insa am tinut legatura prin email. Nu am vorbit despre viata si nu am barfit, doar i-am cerut sfaturi, clarificari, idei. La fel cum fiecare persoana are (cred) un mentor, astfel am si eu. Sau, mai bine spus, un exemplu de urmat.

Am primit zilele acestea un mail, care spunea asa:

As avea si eu cateva intrebari si as aprecia foarte mult daca ai avea timp sa-mi raspunzi. Fac o lucrare despre blogosfera romaneasca si as vrea sa stiu in primul rand ce te-a determinat sa iti faci blog si in al doilea rand ce castiguri ai obtinut cu acest blog (financiare, personale sau de orice alta natura). Am dat intamplator peste blogul tau si mi se pare super interesant. Am terminat si eu Stiinte Politice anul trecut si acum sunt la un master la Jurna (pt. masterul asta fac lucrarea).
iti multumesc anticipat, sper sa ai timp sa-mi raspunzi.

Raspunsul meu: (more…)

Nu-mi vine sa cred ca abia azi am citit ultimul numar din Dilema Veche. Am gasit aici o scrisoare deschisa catre Cioroianu, din partea lui Robert Turcescu. E incredibil gestul lui Robert, e mai mult decat o bataie pe umar in care ii spune “baiatule, desteptarea”. Uneori toti avem nevoie de cate o astfel de “mana de ajutor”, mai ales politicienii din tara noastra. Cred ca fiecare a fost bun, poate foarte bun in ceea ce facea inainte, desi acum toti s-au transformat in roboti politici.

Si cred ca de vina e spiritul roman: ajungi cineva, te lovesti cu pumnii in piept, dai declaratii de toata jena, incepi sa iei salariu din banii romanilor, dupa care incepi sa bagi mana mai adanc in buzunarul romanilor;

Dar scrisoarea aceea arata ca se poate si altfel. Dar, din pacate, nu se intampla.

În cele din urmă, chiar nu-mi pare rău că-ţi trimit această scrisoare deschisă. Cuvintele tipărite rămîn semne în spaţiul public şi au şansa unei recitiri peste ani. Adică, în vremurile în care tu însuţi vei avea puterea să zîmbeşti şi să recunoşti cît de mult te-ai grăbit. – restul scrisorii, pe site