TweetLa primul meu protest am scandat, am urlat, am spart vitrine, am incendiat masini, l-am injurat pe Boc si pe Basescu, m-am legat cu lanturi. Nu! Am lucrat. Adica am facut poze si am filmat. Deoarece a trebuit sa trimit la Bucuresti si sa pun pe site.
Am reusit, insa, sa tin un banner pentru 5 secunde, cat timp un coleg a mers mai in fata sa urle. De aici si poza…
O galerie foto gasiti aici, iar mai jos un montaj de la eveniment.
Mai multe detalii despre protestul nostru puteti gasi aici. Nu am reusit sa il remarc decat pe Tudor Hossu de la CCDD, dar va multumesc tuturor celor care ati venit sa ne sustineti.
N-am ales eu, dar fac parte din generatia perfecta, care a vazut/vede/va vedea schimbarile care au avut/vor avea loc intre doua milenii.
Sunt un tanar norocos, as putea spune. Evident, in toti acesti ani au existat/exista atat adevaruri, cat si aberatii sau, definite academic, minciuni, manipulari.
Asadar, prin ce am trecut si ce ni s-a mai pregatit? Le-as imparti in doua categorii (in capatul paginii astept propunerile voastre):
ADEVARURI:
Cernobil. M-am nascut sub nori radioactivi, care au acoperit si tara noastra dupa calamitatea nucleara care a avut loc la Cernobil in 1986, atunci cand reactorul “number 4″ al celei mai mari centrale atomoelectrice din nord-estul Europei a explodat. Copilaria mi-am petrecut-o ascultand povesti despre vacile bolnave care ne dadeau laptele. Se spunea ca praful radioactiv se aseza pe plante si pe frunzele lor, iar odata ce acestea erau consumate de animale, ele se imbolnaveau. In acelasi timp, un raport al Organizatiei Mondiale a Sanatatii arata ca peste 9.000 de persoane expuse vor muri din cauza unor forme de cancer.
Revolutia. Am supravietuit Cernobilului si a urmat Revolutia din 1989. Desi mi-as fi dorit sa particip activ la ea, aveam doar 3 ani. Lumea se saturase de stat la coada, de mancare cu portia, de constrangere. Romanii au iesit in strada si l-au dat jos pe Ceausescu, iar ceea ce a urmat ne-a schimbat tuturor destinele. Daca am fi trait inca sub un asemenea regim, probabil nu as mai fi scris astazi aceste randuri de pe acest laptop. Anyway, la putere au venit oameni din aceeasi nemoenclatura, iar dupa 20 de ani, timp in care au furat tara si au distrus-o din temelii, ne putem declara invinsi.
Televizorul color. Un fel de LCD al epocii comuniste. A fost poate cea mai mare bucurie a mea in copilarie (plus un player video cu casete). Primul televizor color achizitionat de ai mei a fost un (more…)
Nu am caldura. Punct. Stau in chirie intr-un apartament cu doua camere dragut din Marasti, intr-un bloc comunist plin de comunisti. Regia Autonoma de Termoficare (RAT) Cluj-Napoca a dat drumul la caldura pe teava de cinci zile, insa in apartamentul meu e ger. Responsabilul, in persoana administratorului – o femeie la vreo 45 de ani, bruneta, cu ochelari ascutiti, de profesoara de limba romana – se face ca nu-i pasa si arunca responsabilitatea in bratele altora.
Aventura a inceput acum doua zile, cand ne-am dat seama – eu si David – ca e cam inuman sa locuiesti in asa conditii. Afara ningea, batea crivatul, crapau pietrele, iar la noi caloriferele erau reci. Sun la RAT, unde aflu ca a pornit apa calda pe teava, insa obstacolul ar putea fi la blocul nostru, unde robinetul principal ar putea fi oprit, imi spune angajatul Regiei.
UPDATE 1: Am sunat proprietarul, a chemat administratorul, care s-a dus in pivnita sa porneasca robinetul principal.Era pornit. Mi-a zis ca au curs cativa metri cubi de noroi. Interesant, buna apa ce-o bem. A mai zis ca sa astept seara sa vad daca incepe sa curga apa prin calorifere. E sambata, ora 20.14, in casa e frig, incep deja sa injur. Presimt ca va fi o postare lunga, cu update-uri multe.
PS: Nu v-am spus ca sunt si racit. De doua zile.
UPDATE 2: Duminica, 14.52. Tocmai a plecat proprietarul de la noi, si-a dat seama ca nu are ce face. A incercat la instalatori, vecini, experti in probleme de scara, dar fara niciun rezultat. David a sunat la RAT, la Deranjamente, unde i s-a promis ca o trupa de specialisti va descinde azi la noi, pentru a rezolva problema. Asteptam. Pana atunci, murim de frig.
UPDATE 3: A venit caldura! Doi angajati ai RAT au descins, in aceasta seara, la barlogul nostru, dupa o scurta interventie in pivnita. Am aflat cu stupoare ca robinetul era inchis. Apa calda a inceput sa curga in calorifere, iar camerele sa se incalzeasca. Mai ramane doar sa-mi treaca raceala. Va multumesc ca ati urmarit aceasta drama :)
Primul telefon la administrator: femeia ma trimite la un apartament de la etajul VIII, sa intreb daca la ei merge caldura. Imi deschide usa o fetiscana, care-mi spune ca (more…)
Mers, vorbit, vazut, filmat, notat. Lori a trebuit sa fuga la eveniment, iar astfel am ramas fara fotograf in momentul in care aveam nevoie de fotografia care sa ilustreze materialul, o fotografie de la inaltime (nu ca nu ar fi facut el zeci de poze pe santier sau ca nu ar fi un fotograf de gasca). Deoarece era pe fuga, la cate evenimente trebuiau acoperite, am zis ca haide, fac eu poza, doar sa-mi spuna cum naiba intru la om in casa, vizavi de piata, deasupra librariei Diverta.
Explicat, inteles si facut. Si cum merg eu in cladirea de peste drum de Conti, incep sa bat la usi, poate poate un suflet binevoitor ma lasa inauntru sa declansez o data si sa ies. M-am invartit cam 15 minute si, in cele din urma, la etajul I, o clujeanca binevoitoare m-a poftit in casa.
M-a condus la balcon, m-a lasat acolo sa-mi fac treaba, dupa care aud, pe un ton prietenos:
Daca te rog, dar sa o iei ca pe un serviciu contra serviciu, nu ma ajuti sa prind o draperie la locul ei?
Desigur, ii raspund. Dupa care imi arata de unde sa iau scara (spre surprinderea mea, incaperea avea cam cinci metri inaltime), o iau, ma cocotez pana in varf si, cu toate ca vedeam pana afara in strada si ma apucase putin frica, am reusit in cele din urma sa-i leg draperia.
Zambind, am iesit pe usa si am pornit spre redactie, entuziasmat. Am primit momentele de relaxare de care aveam nevoie. Si imaginea cu mine pe scara, de care rad si acum.
Iata poza:
Postez si filmuletul realizat azi pe santier. Nu radeti de piesa pe care am ales-o, imi placea ritmul si negativul :) (pentru varianta High Quality, apasati butonul SD, iar apoi faceti click pe HQ)
Azi am mers la subiect cu bicicleta. Nu pana la primarie sau in parcul din centrul Clujului, ci la peste 30 de kilometri departare, la Bontida. La Versailles-ul Transilvaniei (Palatul Banffy din localitate) se desfasoara, in acest weekend, Zilele Culturii Bontidene, un festival aflat la cea de-a opta editie.
Deoarece nu am carnet nici eu si nici Lori, unul din fotografii nostri, am decis sa plecam la drum cu bicicleta. 30 de kilometri din Cluj-Napoca si pana in Bontida, plus drumul din comuna pana la marginea localitatii, acolo unde se afla un fost palat plin de mister.
Am plecat in jurul orei 9.00 si am ajuns la 10.50, pedaland lejer. Iesirea din Cluj-Napoca a fost mai grea, insa nu cred ca e cazul sa va povestesc acum despre soferi. Ajunsi la castelul din localitatea vecina cu “comuna Nokia”, Jucu, am luat 15 minute pauza, dupa care am trecut la ale noastre.
A fost destul de dificil sa trimitem textul plus pozele: semnal aproape 0 pe orice capsula, indiferent ca e Orange, Vodafone sau Zapp. Intr-un final am reusit, iar pana la 18.00 am stat la “salcia presei”, o palma de umbra si iarba verde cum greu mai pupi in viata de zi cu zi.
La intoarcere, drumul a fost mai greu, insa in circa doua ore am ajuns inapoi in oras. In total am parcurs peste 60 de kilometri si pot spune ca nu imi pare rau absolut deloc. Daca m-ar tine picioarele, timpul si drumul, as face asta ori de cate ori as avea ocazia. Va indemn si pe voi sa o faceti. Pasul urmator: sa ma las de fumat :) Vorbim peste o saptamana, dupa ce imi trece febra musculara.
Cand a venit Hitler si a batut la usa lui Antonescu, ce credeti ca a mai putut face conducatorul roman? Hitler i-a spus “de azi intri cu noi in razboi”, iar din cauza presiunii create, lui Antonescu ii era imposibil sa refuze. Acum exista o presiune mult mai mare, din partea FMI, una care ne apasa pe umeri si ne baga in pamant si mai mult, doar ca nu se vede. Aceasta criza se va termina abia cand isi vor dori ei.
Romania ar fi dus-o bine dupa Ceausescu, daca eram lasati in pace. Aveam oameni pregatiti in toate domeniile, forta de munca, fabrici, putere agricola si industriala. Economia ar fi fost redresata in cel mai scurt timp, dar acum suntem slujitorii unui fond invizibil, indatorati unor banci in care nu exista un strop de bun simt.
Uneori, intalnesc taximetristi adormiti. La 7 dimineata e destul de dificil sa gandesti lucid. In alte cazuri, gasesc taximetristi care injura, scuipa si arata degetul mijlociu tuturor. La 7 dimineata e dificil sa fii civilizat. Pentru prima data, am gasit un taximetrist care mi-a vorbit de inflatie, bani, acorduri si FMI. Un barbat citit, ce nu avea mai mult de 55 de ani, purta ochelari si vorbea frumos. Pacat ca e doar un taximetrist…
Vazut cu matza-n sac si cu fularul de primar in gat, Sorin Apostu (foto stanga) si-a luat lumea in cap si ne trateaza cu nonsalanta, desi pana sa ajunga in functia de primar al Clujului zambea si se prefacea ca respecta orice om ii iese in cale. Iata doua exemple prin care edilul ne dovedeste ca nu are pic de respect fata de ziaristi, ce sa mai vorbim de cetatenii orasului…
Noua linie de tramvai de pe strada Splaiul Independentei va trece prin Parcul Central, ca urmare a latirii soselei (fapt confirmat de viceprimarul Laszlo Attila si contestat de un ONG clujean). Contactat pentru a i se oferi dreptul la o reactie, primarului i-a sarit tandara:
Rep.: Domnule Apostu, viceprimarul Laszlo Attila ne-a confirmat ca noua linie de tramvai va musca intradevar din spatiul verde. Cum poate fi posibil acest lucru?
Apostu(pe un ton aprins): Ce, m-ati sunat sa ma puneti in contradictie cu viceprimarul? Eu stiu mai bine ca oricine proiectul ala. Nu vom intra niciun centimetru pe spatiul verde. La revedere (dupa care a inchis telefonul in nas).
***
Legat de acelasi subiect, Monitorul de Cluj deschide ziarul cu acuzele lui Radu Mititean, directorul executiv al Clubului de Cicloturism Napoca, impotriva planului potrivit caruia linia de tramvai va fi mutata in parc. Reactia lui Apostu:
Nici macar un centimetru din Parcul Central nu va fi afectat. Din contra, spatiul verde va fi marit. Nu am ce altceva sa comentez, mai ales ca de dimineata nu fac altceva decit sa dau explicatii fata de un ONG.
***
PS: Ar trebui sa deschid o rubrica in care sa postez perlele politicienilor care ne conduc, asta dupa ce si Florin Stamatian, prefectul judetului Cluj, s-a comportat si el tendentios cu o persoana care i-a adresat cateva intrebari simple. Sa ii lege pe cei doi, oare, faptul ca sunt doctori? Probabil, insa majoritatea dintre noi am invatat sa fim oameni in cei 7 ani de acasa…
Poti sa ma urmaresti pe Twitter sau sa citesti cele mai noi articole in timp real, abonandu-te prin RSS, sau sa le primesti direct in casuta ta de e-mail. Alege canalul care ti se potriveste sau alege-le pe toate trei:
N-am ales eu, dar fac parte din generatia perfecta, care a vazut/vede/va vedea schimbarile care au avut/vor avea loc intre doua milenii.
Loading ...
